medici analizand fisa medicala a unui pacient cu Polipi nazali

Polipi nazali

Descoperă informații utile despre această afecțiune: de la cauze, factori de risc, simptome, diagnosticare, până la metode de tratament și de prevenție.

Pentru recomandări personalizate, solicită o programare la un medic din Sistemul Medical MedLife.

Despre polipii nazali

Polipii nazali sunt formațiuni tumorale benigne care se formează ca urmare a unor afecțiuni inflamatorii ce debutează și se manifestă la nivelul cavității nazale sau a sinusurilor.

Polipii sunt formaţiuni semitransparente, cu o consistență moale, de culoare albă sau roz, care iau naștere din orice porțiune a mucoasei nazale sau a sinusurilor paranazale, având ca punct de plecare țesutul conjunctiv.

La adulții cu vârsta de peste 20 de ani, afecţiunea are o incidență de 1-4%, fiind mai frecventă la pacienții de peste 40 de ani. Ea este de 2 până la de 4 ori mai frecvent întâlnită la bărbați decât la femei și afectează în aceeași măsură toate rasele și toate clasele sociale.

Polipii nazali apar rar la copiii cu vârsta sub 10 ani şi se confundă frecvent cu vegetațiile adenoide (cunoscute drept polipi la copii) sau adenoidita cronică (o formă mai gravă a polipilor la copii). Vegetațiile adenoide iau naștere însă prin hipertrofia amigdalei Luschka, localizată în nazofaringe și involuează începând cu adolescența.

Polipi nazali

Cauze

Cauza apariției polipozei nazale este necunoscută. Totuşi, dezvoltarea formaţiunilor a fost asociată frecvent cu:

  • proces inflamator cronic;
  • disfuncția sistemului nervos;
  • predispoziția genetică.

Deoarece polipii nazali se dezvoltă din mucoasa cavității nazale sau din mucoasa unuia sau a mai multor sinusuri paranazale, adesea pe traiectul de drenaj al secrețiilor din sinusuri, majoritatea teoriilor consideră polipii ca fiind ultima manifestare a inflamației cronice.

Factori de risc

Printre principalii factori de risc ai apariției polipilor nazali sunt mai multe afecțiuni asociate frecvent, precum:

  • astmul bronșic (întâlnit la 15% dintre pacienții cu polipoză);
  • fibroza chistică (mucoviscidoză);
  • rinita alergică;
  • sinuzita alergo-fungică (în 85% dintre cazuri este asociată cu polipi);
  • dischinezia ciliară primară (sindrom Kartagener);
  • sindromul Widal (intoleranță la aspirină, sinuzită, astm bronșic);
  • intoleranța la alcool;
  • sindromul Churg-Strauss (astm sever, leziuni tegumentare, eozinofilie);
  • sindromul Young;
  • rinitele non-alergice cu eozinofilie (NARES).

Simptome

De cele mai multe ori, simptomele polipilor nazali sunt confundate cu o răceală pe termen lung. Printre principalele semne sunt:

  • nas înfundat (acest simptom se agravează progresiv și poate afecta una sau ambele fose nazale);
  • scăderea mirosului (hiposmie - în stadiul inițial al bolii, mergând până la dispariția mirosului – anosmie - în stadiile avansate);
  • rinofonia închisă (vocea nazonată);
  • sforăitul;
  • secreția nazală (inițial este apoasă și devine treptat mucopurulentă);
  • strănut;
  • prurit nazal;
  • lăcrimare;
  • cefalee.

În cazul simptomelor polipilor la copii, afecțiune cunoscută sub denumirea de vegetație adenoidă, putem vorbi şi despre o serie de alte simptome, pe lângă cele enumerate mai sus:

  • cearcăne (copilul este neodihnit după 8-9 ore de somn);
  • stă mereu cu gura deschisă;
  • probleme de auz (copilul simte nevoia să dea televizorul tare);
  • probleme de concentrare;
  • tulburări de comportament (copilul este irasibil, nervos);
  • dureri de cap.
Polipi nazali 1

Diagnosticare

De cele mai multe ori diagnosticul clinic de polipoză nazală poate fi pus cu ușurință de un medic specialist ORL în urma unui consult obișnuit, prin rinoscopie anterioară și posterioară:

  • rinoscopia anterioară - permite observarea polipii sub forma unor formațiuni rotunde sau alungite, cu aspect de „bășică de pește“ de culoare albă, gri, gălbui sau roz, palide, gelatinoase, translucide, localizați cel mai frecvent în meatul mijlociu;
  • examenul endoscopic - este util pentru diagnostic în stadiile inițiale, când polipii sunt de mici dimensiuni;
  • investigații imagistice - CT sau RMN - permit atât un diagnostic precoce al polipozei nazale, cât și al complicațiilor ei, în cazul extensiei bolii în sinusurile paranazale și în orbite;

Diagnosticul de certitudine și tratamentul ulterior este stabilit doar prin biopsie și examen histopatologic.

Nu trebuie ignorat faptul că sub aspectul de polipi unici se pot ascunde alte tumori benigne (polip antro-coanal, polip benign gigant, encefalocel, gliom, hemangiom, papilom, angiofibrom nazofaringian juvenil) sau chiar maligne (rabdomiosarcom, neuroblastom, sarcom, cordom, carcinom nazofaringian, papilom inversat).

Polipii multipli sunt de cele mai multe ori tumori benigne care apar mai frecvent la adulți, dar și la copiii cu sinuzită cronică, rinită alergică, fibroză chistică sau sinuzită alergo-fungică.

Tratament

Tratamentul polipozei nazale este unul complex și constă în tratament medical în stadiile inițiale ale bolii, la care se asociază tratamentul chirurgical în stadiile avansate sau complicate.

Tratamentul medical al polipilor nazali se bazează pe administrarea de:

  • corticoterapie locală și sistemică timp de 10 zile și oprirea bruscă a tratamentului, fără descreșterea treptată a dozelor;
  • antibioterapie după efectuarea examenului din secreția nazală și a antibiogramei;
  • antihistaminice;
  • crenoterapie (administrarea de ape bicarbonatate).

Tratamentul chirurgical are ca scop îndepărtarea formațiunilor polipoide și redeschiderea canalului de drenaj al sinusului maxilar. În ciuda tratamentului medical și al operației pentru polipii nazali, riscul de recidivă și de complicații nu trebuie ignorate.


Complicații

Polipoza nazală este o afecțiune cronică asociată cu o scădere semnificativă a calității vieții din cauza obstrucției nazale cronice, a lipsei de miros, durerilor de cap, sforăitului și a secreției nazale care se scurge frecvent în gât.

Sinuzita cronică polipoasă reprezintă principala complicație a polipilor inflamați, ce apare prin extensia formațiunilor polipoide în sinusurile paranazale. În unele cazuri, polipoza poate afecta scheletul craniofacial prin extensia polipilor intracranian sau în orbite.

Prevenție

Având în vedere faptul că polipoza nazală se asociază frecvent cu rinita alergică, măsura cea mai eficientă pentru prevenire constă în evitarea alergenilor prin controlul mediului

  • ștergerea frecventă a prafului;
  • eliminarea rezervoarelor de praf prin folosirea de aspiratoare cu filtre HEPA;
  • utilizarea de perne, saltele și pături antialergice;
  • menținerea umidității sub 50%;
  • evitarea contactului cu animale (pisici, câini, papagali);
  • utilizarea substanțelor anti molii și anti gândaci;
  • întreruperea fumatului;
  • curățarea foselor nazale cu soluții saline.

Toți copiii cu polipoză nazală multiplă trebuie evaluați pentru fibroză chistică și astm bronșic. În plus, conștientizarea pacienților privind cronicitatea bolii este importantă pentru a-i avertiza asupra naturii recidivante a polipozei.

Autor

Dr. Baciu Mădălina

Medic Primar ORL

Bibliografie

  1. Alina Bacalbașa, Celesta Drăgulescu, Marius Chițac ”Diagnostic pozitiv și diferențial în ORL“, Editura MedicArt, București 2004, p. 61-64, 66-69, ISBN 973-86612-5-0
  2. Alina Bacalbașa ”Tratamentul în ORL“, Editura MedicArt, București 2007, p. 48-50, ISBN 973-86612-9-3
  3. Codruț Sarafoleanu et al. ”Rinologie“, Editura medicală, București 2003, p. 284 - 291, ISBN 973-39-0503-8
  4. McClay, John E. “Pediatric Nasal Polyps: Practice Essentials, Pathophysiology, Etiology.” Medscape.com, Medscape, 14 June 2021, https://emedicine.medscape.com

Echipa medicală - ORL și ORL pediatrie

Solicită o programare

Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.

femeie fericita care lucreaza folosind mai multe dispozitive pe un birou la domiciliu

©2024 Acest site este proprietatea Medlife S.A. Toate drepturile rezervate.