Anosmie

Cauzele anosmiei

Sensul olfactiv al unei persoane este determinat de anumite procese. Mai intai, o molecula eliberata dintr-o substanta (cum ar fi parfumul dintr-o floare) trebuie sa stimuleze celulele nervoase speciale (numite celule olfactive) aflate la nivelul nasului. Aceste celule nervoase transmit apoi informatii creierului, unde se identifica mirosul specific. Orice lucru care interfereaza cu aceste procese, cum ar fi congestia nazala, blocarea nazala sau deteriorarea celulelor nervoase in sine, poate duce la pierderea simtului.

Capacitatea de a mirosi influenteaza si capacitatea noastra de a simti gusturile. Fara simtul mirosului gusturile noastre pot detecta doar cateva arome si acest lucru va poate afecta calitatea vietii.

Anosmia survine cand tumefactia intranazala sau un alt tip de obstructie impiedica mirosurile sa ajunga in zona olfactiva. Cand neuroepiteliul olfactiv este distrus (cum se intampla in infectiile virale, in rinita atrofica sau in rinita cronica din cadrul bolilor granulomatoase si tumori) sau cand nervii olfactivi, bulbii, tracturile sau conexiunile centrale sunt distruse (de exemplu in traumatisme cerebrale, chirurgie intracraniana, infectie sau tumori) apare aceasta problema.

Traumatismul cranian este o cauza majora de anosmie la adultii tineri, in timp ce infectiie virale si boala Alzheimer sunt cauze ale bolii la varstnici. 

Alte cauze ale anosmiei pot fi:

• Congestia nazala de la o infectie, alergie, sinusuri sau calitatea aerului;
• Polipi nazali;
• Expunerea la substante chimice toxice, cum ar fi pesticide sau solventi;
• Anumite medicamente, inclusiv antibiotice, antidepresive, medicamente anti-inflamatorii, medicamente pentru inima;
• Abuzul de cocaina;
• Varsta. Ca si viziunea si auzul, simtul mirosului se pierde pe masura ce imbatraniti, mai ales dupa varsta de 60 de ani;
• Tratamentul radiologic al cancerelor de la nivelul capului si gatului.

Factori de risc ale anosmiei

Dupa cum s-a mentionat mai devreme, leziunile pot declansa anosmia. Pasajul nazal are receptori care transporta informatii de la nervii din nas in creier. Orice leziune a acestor nervi poate duce la un miros alterat sau o pierdere completa a acestuia.

Unii factori va pot pune insa la un risc mai mare de a dezvolta anomie. Acestia includ:

• Varsta inaintata; 
• Dezechilibre hormonale;
• Medicamente precum antibioticele si medicamentele pentru hipertensiune arteriala;
• Expunerea la substante chimice; 
• Tratamente medicale precum radiatiile si chimioterapia;
• Abuzul de alcool;
• Fumatul.

In cazuri foarte rare, unii copii se nasc fara un miros datorat unor factori genetici. Aceasta afectiune este denumita anosmie congenitala.

Complicatiile anosmiei

Unele complicatii pe care anosmia le determina sunt:

• Incapacitatea de a gusta alimente care poate determina o persoana afectata sa consume alimente alterate; 
• Un risc crescut de a fi prins intr-un incendiu pentru ca persoana afectata nu va fi capabila sa detecteze mirosul de fum;
• Probleme legate de viata sexuala din cauza incapacitatii de a percepe feromonii;
• Pierderea capacitatii de a mirosi substantele chimice;
• Tulburari de dispozitie care pot duce la depresie.

Semnul evident al anosmiei este o pierdere mirosului iar persoanele cu anosmie observa o schimbare in modul in care miros lucrurile. De exemplu, lucrurile familiare incep sa fie lipsite de miros.

Alte simptome ce pot aparea alaturi de anosmie sunt:

• Tuse;
• Febra;
• Cefalee;
• Congestie nazala;
• Stranut;
• Deformarea nasului sau a cailor respiratorii;
• Dificultati de respiratie;
• Durere
• Edem

Tratamentul anosmiei

Tratamentul rinitelor si sinuzitelor alergice sau bacteriene, indepartarea polipilor nazali si a tumorilor benigne pot restabili simtul olfactiv. Afectiunile care produc distrugerea neuroepiteliului olfactiv sau a cailor centrale de conducere nu au un tratament eficient, desi recuperari spontane pot apare ca urmare a regenerarii neuroepiteliului olfactiv si a cailor centrale de conducere. 

Nu exista insa un tratament pentru vindecarea complete a anosmiei. Pacientii pot insa gasi agenti de aromatizare pentru a simti gustul alimentelor. Alarmele de fum, importante in toate casele, sunt chiar mai importante pentru pacientii cu anosmie. 

De asemenea, pacientii trebuie avertizati cu privire la consumul de alimente depozitate si la utilizarea gazelor naturale pentru gatit sau incalzire, deoarece au dificultati in detectarea alterarii alimentelor sau a scurgerilor de gaze.

Alte strategii de tratament pentru anosmie pot include:

• Medicamente precum antihistaminice si steroizi;
• Un decongestionant nazal sau spray-uri nazale;
• In cazul in care aveti polipi este posibil ca acestea sa fie eliminate chirurgical;
• Acupunctura.