Ptoza renală

Despre ptoza renală

Ptoză renală, cunoscută și sub numele de „nefroptoză” sau „rinichi flotant”, este o afecțiune în care rinichiul coboară din poziția sa normală. Deși este firesc ca rinichii să se miște puțin odată cu schimbările de poziție a corpului, în ptoza renală, unul sau ambii rinichi coboară mai mult de două vertebre atunci când pacientul trece din poziția culcat în picioare.

Această mișcare excesivă poate duce la îndoirea sau răsucirea ureterului (tubul care transportă urina de la rinichi la vezica urinară), ceea ce poate provoca durere sau apariția altor simptome, inclusiv sânge în urină sau infecții frecvente ale tractului urinar. Afecțiunea este diagnosticată, de obicei, cu ajutorul unor teste imagistice efectuate în timp ce pacientul stă în picioare, pentru a demonstra mișcarea anormală a rinichiului.

Tratamentul poate varia de la abordări conservatoare, cum ar fi creșterea în greutate și exerciții de întărire specifice, până la opțiuni chirurgicale, care sunt rezervate de obicei pentru cazurile severe, care nu răspund la alte tratamente.

Tipuri de ptoză renală

Ptoza renală este, de obicei, clasificată pe baza severității deplasării rinichilor și a simptomelor pe care le provoacă, mai degrabă decât pe baza unor tipuri distincte.
În general, clasificarea ptozei renale poate fi făcută în funcție de grade:

• ptoza renală gradul 1 - rinichiul coboară mai puțin de o vertebră lombară;
• ptoza renală gradul 2 - atunci când rinichiul coboară între una și două vertebre lombare;
• ptoza renală gradul 3 - rinichiul coboară mai mult de două vertebre lombare.

Factori de risc

Factorii de risc pentru dezvoltarea ptozei renale includ:

• sexul - ptoza renală este mai des întâlnită la femei, în special la cele cu o conformaţie a corpului subțire; acest lucru s-ar putea datora diferențelor în distribuția și cantitatea de grăsime și țesut conjunctiv care susțin rinichii;
• vârsta - odată cu îmbătrânirea, structurile de susținere din jurul rinichiului, inclusiv grăsimea și mușchii, pot slăbi, ceea ce poate crește riscul de deplasare a rinichiului;
• pierderea semnificativă sau rapidă în greutate - pierderea rapidă în greutate poate duce la o reducere a pernei protectoare de grăsime care, în mod normal, amortizează și susține rinichii, făcându-i mai predispuși la deplasare;
• sarcini multiple - sarcinile repetate pot slăbi mușchii peretelui abdominal, reducând, astfel, sprijinul pentru rinichi și crescând riscul de deplasare;
• antecedente de traumatisme abdominale sau ale flancului - orice leziune a ligamentelor sau fasciilor care susțin rinichii poate crește riscul de ptoză renală;
• anumite afecțiuni medicale - tusea cronică, constipația sau orice afecțiune care crește, în mod regulat, presiunea abdominală poate contribui la dezvoltarea ptozei renale.

Diagnosticare

Ptoza renală este diagnosticată, de obicei, de un medic nefrolog, urolog sau, uneori, de un radiolog. Procesul de diagnosticare implică o combinație de examinare fizică, istoric medical și teste imagistice:

• examinarea fizică - în timpul unui examen fizic, medicul ar putea să simtă rinichiul deplasat, în special la persoanele slabe; de asemenea, el poate căuta semne de probleme conexe, cum ar fi leziuni sau inflamații cauzate de infecții ale tractului urinar;
• istoricul medical - medicul va întreba, de obicei, despre simptome, frecvența și durata acestora și dacă ceva pare să le amelioreze sau să le înrăutățească; de asemenea, el poate întreba despre orice pierdere recentă semnificativă în greutate, traume fizice sau alți factori de risc;
• teste imagistice - pentru a confirma un diagnostic, un medic poate solicita o ecografie, o tomografie computerizată (CT), o pielografie intravenoasă (IVP) sau imagistică prin rezonanță magnetică (IRM); studiile imagistice pot fi efectuate atât în poziție culcat, cât și în poziție verticală, pentru a demonstra mobilitatea anormală a rinichiului; în cazul ptozei renale, rinichiul va apărea într-o poziție mai joasă atunci când pacientul se află în picioare, comparativ cu atunci când este întins;
• scintigrafia renală - în unele cazuri s-ar putea utiliza scintigrafia renală, cunoscută și sub numele de scanare renală; aceasta presupune injectarea unei cantități mici de material radioactiv în organism și apoi utilizarea unei camere speciale pentru a realiza fotografii ale rinichilor; acest lucru poate arăta dacă rinichii funcționează normal și poate demonstra, de asemenea, poziția lor în diferite ipostaze.

Prevenție

Prevenirea ptozei renale implică, în principal, reducerea factorilor de risc acolo unde este posibil. Unele măsuri care pot fi luate pentru a ajuta la prevenirea ptozei renale includ:

• menținerea unei greutăți sănătoase - o pierdere rapidă sau semnificativă în greutate poate reduce grăsimea din jurul rinichilor care ajută la menținerea lor în poziție;
• întărirea mușchilor de bază - exercițiile fizice regulate, în special exercițiile care întăresc mușchii abdominali și dorsali de bază, pot ajuta la asigurarea unui sprijin mai mare pentru rinichi;
• evitarea ridicării de greutăți sau a eforturilor cronice - activitățile care cauzează eforturi cronice sau implică ridicarea de greutăți pot pune presiune asupra rinichilor și ar trebui evitate pe cât posibil;
• gestionarea adecvată a afecțiunilor cronice - gestionarea afecțiunilor cronice care pot duce la tuse puternică repetată sau constipație poate ajuta, de asemenea, la prevenirea deplasării rinichilor;
• gestionarea atentă a sarcinilor - în timpul și după sarcină, fizioterapia poate ajuta la întărirea mușchilor abdomenului, reducând riscul de ptoză renală.

Nu toate cazurile de ptoză renală pot fi prevenite, în special cele legate de afecțiuni congenitale sau de îmbătrânire. Controalele regulate și depistarea precoce pot ajuta la gestionarea eficientă a afecțiunii și la prevenirea complicațiilor.