Puroi în gât (angina pultacee)

Despre puroiul în gât (angina pultacee)

Puroiul în gât sau angina (amigdalita) pultacee este una dintre cele mai frecvente infecții la copii. Se manifestă prin formarea unor depozite albe de puroi pe amigdale.

Angina pultacee reprezintă o complicație a amigdalitei. Resturile provenite din celule, precum și leucocitele degradate formează depozite albicioase pe suprafața amigdalelor.

Puroiul în gât poate provoca durere, inflamație locală și, în cazurile grave, blocarea căilor respiratorii, făcând dificile înghițirea, vorbirea și chiar respirația.

Angina pultacee este, în cele mai multe cazuri, o complicație a amigdalitei.

Puroiul în gât poate afecta pe oricine, dar este mai frecvent la copii, adolescenți și adulți tineri. Se manifestă adesea la începutul sau sfârșitul sezonului de iarnă, când boli precum faringita streptococică sau amigdalita sunt mai răspândite.

Factori de risc

Infecțiile dentare, cum ar fi cele gingivale, parodontoza sau gingivita, pot fi un factor de risc. Alți factori de risc includ:

• amigdalita cronică;
• mononucleoza infecțioasă;
• leucemia limfocitară cronică;
• pietre sau depozite de calciu în amigdale;
• fumatul (rar la copii).

La copii, principalii factori de risc care pot duce la apariția puroiului în gât sunt:

• vârsta: amigdalita apare mai des la copiii cu vârste cuprinse între 5 și 15 ani;
• includerea în colectivitate: dezvoltarea puroiului în gât este corelată cu integrarea într-un colectiv (grădiniță, școală), unde copiii sunt expuși la agenți patogeni;
• lipsa vaccinarii: copiii care nu sunt vaccinați sunt mai predispuși să facă diverse infecții bacteriene și virale, care se pot manifesta prin puroi în gât.

Diagnosticare

Pentru a diagnostica angina pultacee, medicul ORL/ pediatru va face mai întâi o examinare a gurii și gâtului. Semnele care îi pot indica prezența puroiului în gât includ:

• hipertrofia și hiperemia amigdaliană uni sau bilaterală;
• depozite albe pe una sau ambele amigdale;
• ganglionii limfatici măriți pe partea afectată a gâtului.

Medicul mai poate face analize a culturilor din gât sau a sângelui pentru un diagnostic exact.

De asemenea, poate recomanda o scanare CT sau RMN pentru a vedea abcesul în detaliu, în caz de complicație a amigdalitei pultacee cu adenoflegmon.

Prevenție

Una dintre cele mai bune modalități de a preveni apariția puroiului în gât este reducerea riscului de a dezvolta amigdalită. Iată ce măsuri se pot lua pentru reducerea riscului:

• menținerea unei bune igiene orale;
• tratarea promptă a infecțiilor bucale;
• evitarea contactului cu persoane care au infecții virale sau bacteriene ce pot cauza amigdalită;
• spălarea regulată a mâinilor cu apă și săpun;
• evitarea fumatului.

Utilizarea antibioticelor pentru tratarea amigdalitei virale nu reduce semnificativ riscul de a face puroi în gât și nu este recomandată în mod obișnuit.