Sindactilie

Cauze

Sindactilia apare, în principal, ca urmare a întreruperilor din timpul dezvoltării fetale. De obicei, în jurul celei de-a șasea până la a opta săptămână de gestație, degetele în dezvoltare se separă printr-un proces numit apoptoză sau moarte celulară programată. Atunci când acest proces este incomplet sau absent, degetele rămân unite, rezultând sindactilia. În cazuri rare, sindactilia poate rezulta din sindromul benzii amniotice, în care fire din sacul amniotic se desprind și încurcă degetele în dezvoltare, ducând la fuziune.

În general, cauzele sindactiliei sunt multifactoriale, implicând o combinație de predispoziții genetice (moştenită în familie, asociată cu anumite sindroame genetice) și influențe de mediu (expunerea la anumite substanțe chimice sau radiații în timpul sarcinii).

Simptome

Sindactilia se poate prezenta în diferite forme:

• pânza de piele - degetele pot fi conectate printr-un lambou de piele, dând un aspect palmat;
• fuziunea oaselor și a țesuturilor moi - în cazurile mai complexe, oasele, nervii și vasele de sânge sunt, de asemenea, unite, ducând la o fuziune mai pronunțată.

Gradul de fuziune poate varia:

• sindactilie completă - întreaga lungime a degetelor este fuzionată până la vârfuri;
• sindactilie incompletă - fuziunea are loc doar parțial de-a lungul degetelor.

Deși sindactilia afectează în primul rând aspectul fizic al mâinilor sau al picioarelor, ea poate afecta și funcția. Este posibil ca degetele fuzionate să nu se miște independent, ceea ce poate afecta abilitățile de apucare sau de mers.

În unele cazuri, sindactilia este asociată cu alte afecțiuni congenitale, ducând la simptome suplimentare.

Tratament

Sindactilia este tratată, în primul rând, prin intervenție chirurgicală care vizează separarea degetelor unite pentru a îmbunătăți funcția și aspectul. Aceasta se efectuează, de obicei, atunci când copilul are între 6 luni și 2 ani. Intervenția timpurie, în special pentru cazurile complexe sau atunci când este implicat degetul mare sau arătător, ajută la prevenirea deformărilor și a deficiențelor funcționale.

Abordarea chirurgicală depinde de complexitatea sindactiliei:

• sindactilie simplă - implică doar fuziunea pielii și a țesuturilor moi; procedura include crearea de incizii pentru separarea degetelor și reconstrucția spațiului dintre ele; se pot utiliza grefe de piele, adesea recoltate din locuri precum zona inghinală;
• sindactilie complexă - implică fuziunea oaselor, a nervilor și a vaselor de sânge; intervenția chirurgicală este mai complexă, necesitând separarea atentă a acestor structuri pentru a restabili funcția fiecărui deget.

După intervenția chirurgicală, mâna sau piciorul afectat este, de obicei, imobilizat folosind un ghips sau o atelă pentru a proteja locul intervenției chirurgicale și pentru a facilita vindecarea. Terapia fizică sau ocupațională poate fi recomandată pentru a îmbunătăți mobilitatea, forța și funcția degetelor separate.

În cazurile în care sindactilia este ușoară și nu afectează funcția, în special atunci când sunt implicate doar degetele de la picioare, intervenția chirurgicală poate să nu fie necesară. Decizia depinde de circumstanțele specifice și de indicațiile medicului.

Complicaţii

Sindactilia poate duce la mai multe complicații, atât inerente afecțiunii, cât și ca urmare a intervenției chirurgicale:

• mobilitate limitată - degetele fuzionate pot limita mișcarea, afectând capacitatea de a apuca obiecte sau de a efectua sarcini motorii fine;
• reducerea forței de prindere - fuziunea poate slăbi forța de prindere, afectând activitățile zilnice;
• aspectul fizic al degetelor fuzionate poate duce la disconfort social;
• deformări ale unghiilor - chirurgia poate duce uneori la creșterea sau aspectul anormal al unghiilor;
• cicatrici - procedurile chirurgicale pot lăsa cicatrici vizibile, care pot fi îngrijorătoare din punct de vedere estetic și, în unele cazuri, limitative din punct de vedere funcţional;
• infecție - ca în cazul oricărei proceduri chirurgicale, există un risc de infecție la locul inciziei.