RUTINA DE VINERI
20% reducere la consultații și analize!
Despre sindromul Stockholm
Sindromul Stockholm este un răspuns psihologic în care ostaticii sau victimele abuzurilor dezvoltă o legătură emoțională cu răpitorii sau agresorii lor. Această legătură include adesea empatie, loialitate și sentimente pozitive, în ciuda pericolului sau a abuzului implicat. Termenul a apărut în urma unui jaf bancar comis în 1973 în Stockholm, Suedia, când ostaticii au început să simpatizeze cu răpitorii lor în timpul unei confruntări de șase zile cu poliția.
Cauze
Sindromul Stockholm este cauzat, de obicei, de situații în care victimele simt că supraviețuirea lor depinde de răpitor, generând legături psihologice și emoționale. Factorii care contribuie la dezvoltarea acestuia includ:
- percepția unei amenințări la adresa vieții - victimele se tem adesea pentru viața lor și simt că manifestarea empatiei față de răpitorul lor le poate asigura supraviețuirea;
- izolarea prelungită de lumea exterioară poate face victima mai dependentă de agresor;
- mici acte de bunătate - chiar și acțiunile pozitive minore ale răpitorului, cum ar fi oferirea de hrană sau acordarea de odihnă, pot determina victima să dezvolte recunoștință și atașament emoțional;
- dezechilibrul de putere - agresorul exercită controlul, iar victima se simte neputincioasă, bazându-se pe acesta pentru siguranță sau stabilitate; acest răspuns este un mecanism psihologic de adaptare pentru a îndura situațiile traumatizante.
Factori de risc
Factorii de risc pentru dezvoltarea sindromului Stockholm includ:
- durata captivității sau a abuzului - cu cât o victimă este expusă mai mult timp răpitorului sau agresorului său, cu atât este mai mare probabilitatea de a dezvolta legături emoționale;
- proximitatea - contactul strâns și continuu cu abuzatorul poate crește dependența și atașamentul;
- traume sau abuzuri din trecut - victimele cu un istoric de abuzuri sau traume pot fi mai susceptibile să dezvolte sindromul Stockholm;
- bunătatea percepută - dacă răpitorul arată acte de bunătate, cum ar fi asigurarea nevoilor de bază, victimele ar putea trăi un sentiment de recunoștință sau loialitate;
- vulnerabilitatea emoțională - persoanele care sunt vulnerabile din punct de vedere emoțional sau dependente pot fi expuse unui risc mai mare de a forma o legătură cu agresorul lor.
Simptome
Simptomele sindromului Stockholm includ:
- sentimente pozitive față de răpitor - victima dezvoltă simpatie, afecțiune sau loialitate față de agresor;
- sentimente negative față de autorități - victimele pot avea neîncredere sau se pot simți ostile față de cei care încearcă să le salveze sau față de alte persoane din afara situației;
- refuzul de a evada - chiar și atunci când li se oferă ocazia, victimele se pot opune încercărilor celorlalți de a-i face să plece sau de a-i elibera;
- apărarea acțiunilor răpitorului - victima poate raționaliza sau justifica comportamentul răpitorului, considerându-l neînțeles sau ca având intenții bune;
- dependența emoțională - victimele se bazează emoțional pe răpitor, simțind că siguranța sau supraviețuirea lor este legată de acesta.
Diagnosticare
Sindromul Stockholm este, de obicei, identificat de un psihiatru sau un psiholog. Nu există teste sau investigații medicale specifice pentru acest sindrom.
Acesta nu este recunoscut oficial în „Manualul de diagnostic și statistică a tulburărilor mintale” ca o afecțiune psihiatrică și este considerat, mai degrabă, un fenomen psihologic.
În schimb, identificarea sa se bazează pe:
- interviuri clinice - medicul evaluează relația individului cu răpitorul său, simptomele emoționale și psihologice și istoricul său de traume;
- observație - clinicienii observă semne precum atașamentul emoțional, raționalizarea comportamentului răpitorului sau reticența de a părăsi situația abuzivă.
Identificarea este centrată pe înțelegerea răspunsurilor emoționale și psihologice ale victimei în situații traumatice, mai degrabă decât prin teste specifice.
Tratament
Abordarea sindromului Stockholm implică, de obicei, psihoterapie, pentru a ajuta victimele să se recupereze după traumă și să rupă legătura emoțională cu răpitorul lor. Abordările comune includ:
- terapia cognitiv-comportamentală - ajută victimele să recunoască și să schimbe tiparele de gândire distorsionate și să abordeze dependența emoțională;
- terapia centrată pe traumă - ţintește în mod specific experiența traumatizantă, ajutând persoanele să proceseze și să se vindece de eveniment;
- grupuri de sprijin - terapia de grup sau grupurile de sprijin pot oferi victimelor un sentiment de comunitate și experiență comună;
- medicamente - în unele cazuri, pot fi prescrise antidepresive sau medicamente împotriva anxietății pentru gestionarea simptomelor de depresie, anxietate sau a tulburării de stres posttraumatic.
Terapia pe termen lung este adesea necesară pentru recuperarea completă după efectele psihologice ale sindromului Stockholm.
Complicații
Sindromul Stockholm se poate asocia cu probleme psihologice și emoționale pe termen lung, cum ar fi:
- tulburarea de stres posttraumatic (PTSD) - victimele pot experimenta flashback-uri, coșmaruri și anxietate severă legat de traumă;
- depresie și anxietate - legăturile emoționale cu răpitorul pot duce la probleme de sănătate mintală precum depresia și anxietatea;
- dificultatea de a avea încredere în ceilalți - victimele pot avea dificultăţi în a forma relații sănătoase sau în a avea încredere în oameni după experiență;
- sentimentul de vinovăție - victimele se pot simți responsabile pentru abuz sau pot justifica comportamentul răpitorului lor, complicându-și recuperarea emoțională;
- reticența de a căuta ajutor - legătura emoțională poate determina victimele să evite să caute ajutor sau să părăsească situațiile abuzive, prelungind trauma.
Prevenție
Prevenirea sindromului Stockholm implică:
- intervenția timpurie - salvarea sau îndepărtarea rapidă a victimelor din situații de luare de ostatici sau de abuz reduce expunerea prelungită, limitând șansele de dezvoltare a atașamentului emoțional;
- sprijin psihologic - accesul imediat la servicii de sănătate mintală pentru victimele traumei poate ajuta la procesarea experienței și la prevenirea formării unor legături emoționale nesănătoase;
- educație și sensibilizare - instruirea cadrelor medicale pentru a recunoaște semnele sindromului Stockholm și pentru a acționa în consecință;
- medii sigure - asigurarea că victimele sunt plasate în medii sigure, cu sisteme de sprijin care oferă stabilitate emoțională și reduc dependența de agresor.
Aceste măsuri vizează reducerea la minimum a factorilor care contribuie la dezvoltarea sindromului Stockholm.
Bibliografie
- Eske, Jamie. “Stockholm Syndrome: Origins, Causes, Symptoms, and Treatment.” Www.medicalnewstoday.com, 1 Oct. 2020, www.medicalnewstoday.com/articles/stockholm-syndrome
- Holland, Kimberly. “What Is Stockholm Syndrome and Who Does It Affect?” Healthline, Healthline Media, 11 Nov. 2019, www.healthline.com/health/mental-health/stockholm-syndrome
- Cleveland Clinic. “Stockholm Syndrome: What It Is, Symptoms & How to Treat.” Cleveland Clinic, 14 Feb. 2022, my.clevelandclinic.org/health/diseases/22387-stockholm-syndrome
- Brennan, Dan. “What Is Stockholm Syndrome?” WebMD, 13 Apr. 2021, www.webmd.com/mental-health/what-is-stockholm-syndrome
- Olivine, Ashley. “Stockholm Syndrome: What Are the Relationship Effects?” Verywell Health, 25 Oct. 2023, www.verywellhealth.com/stockholm-syndrome- 7973977
Alte afecțiuni similare
Sindrom serotoninergic
Sindromul serotoninergic este o intoxicație medicamentoasă gravă, care apare atunci când în organism se acumulează niveluri ridicate de serotonină.Serotonina este un...
Vezi detalii
Sindrom Sjogren
Sindromul Sjogren este o boală sistemică autoimună în care sistemul imunitar al organismului atacă, în mod eronat, propriile glande exocrine, afectând în special...
Vezi detalii
Sindrom Stevens-Johnson
Sindromul Stevens-Johnson (SJS) este o afecțiune dermatologică gravă care conduce la erupții cutanate, vezicule și la exfolierea pielii. Sunt afectate și membranele...
Vezi detalii
Sindrom vestibular
Sindromul vestibular se referă la un grup de afecțiuni cauzate de disfuncții ale sistemului vestibular, care este responsabil pentru echilibru și orientare spațială....
Vezi detalii
Sindrom West
Sindromul West, numit și spasm infantil, este un tip de epilepsie care afectează bebelușii. Aceste crize pot fi subtile și pot fi confundate uneori cu alte comportamente...
Vezi detalii
Sindrom Williams
Sindromul Williams (SW) a fost prima dată descris în anul 1961 de cardiologul C. Williams, urmând ca în anul următor A. J. Beuren să descrie un caz similar și sindromul...
Vezi detalii
Solicită o programare
Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.
