Sindrom vestibular

Descoperă informații utile despre sindrom vestibular: de la cauze, factori de risc, simptome, diagnosticare, până la metode de tratament și de prevenție.

Pentru recomandări personalizate, solicită o programare la un medic din Sistemul Medical MedLife.

Despre sindromul vestibular

Sindromul vestibular se referă la un grup de afecțiuni cauzate de disfuncții ale sistemului vestibular, care este responsabil pentru echilibru și orientare spațială. Acest sistem include structuri din urechea internă (sistemul vestibular periferic) și părți ale creierului (sistemul vestibular central).

Sindromul vestibular periferic poate afecta unul sau ambele sisteme vestibulare ducând la simptome precum vertijul și dezechilibrul, asociate cu disfuncții ale urechii interne sau ale nervului vestibular.

Apariția bruscă a vertijului sever asociat cu greață, vărsături și dezechilibru, care durează de obicei mai mult de 24 de ore și este adesea cauzat de afecțiuni precum nevrita vestibulară sau un accident vascular cerebral, poartă denumirea de sindrom vestibular acut.

Tipuri de sindroame vestibulare

Există mai multe tipuri de sindroame vestibulare, clasificate în general pe baza localizării disfuncției:

sindroame vestibulare periferice - care afectează urechea internă sau nervul care transmite semnalele de echilibru către creier (nervul vestibular);
sindroame vestibulare centrale - care afectează părți ale creierului care procesează semnalele de echilibru de la sistemul vestibular periferic.

Cele mai frecvente tulburări vestibulare sunt:

vertijul pozițional paroxistic benign;
boala Ménière;
nevrita vestibulară;
labirintita.

Cauze

Cauzele sindromului vestibular diferă în funcție de localizarea sistemului afectat: sistemul vestibular periferic (din urechea internă) sau sistemul vestibular central (din creier).

Cauze periferice (care afectează urechea internă):

vertijul pozițional paroxistic benign - cauzată de particulele de carbonat de calciu (otoliți) deplasate în urechea internă;
boala Ménière - cauzată de acumularea anormală de lichid în urechea internă, potențial cauzată de afecțiuni autoimune, infecții sau factori genetici;
nevrită vestibulară/labirintită - inflamație a nervului vestibular (nevrită) sau atât a nervului, cât și a cohleei (labirintită), adesea cauzată de infecții virale precum herpesul, gripa sau infecții bacteriene;
medicamente ototoxice - anumite medicamente, cum ar fi antibioticele din clasa aminoglicozidelor, pot afecta urechea internă, ducând la simptome vestibulare.

Cauze centrale (care afectează creierul):

accidentul vascular cerebral ischemic sau hemoragic care afectează trunchiul cerebral sau cerebelul poate perturba căile vestibulare;
scleroza multiplă - poate deteriora teaca de mielină în părțile creierului care controlează echilibrul;
tumori - neuroamele acustice sau alte tumori cerebrale pot comprima nervul vestibular sau structurile cerebrale, ducând la simptome vestibulare;
leziuni cerebrale traumatice - traumatismul cranian poate deteriora urechea internă sau zonele creierului implicate în echilibru.

Alte cauze:

migrene - migrenele vestibulare pot provoca amețeli sau vertij fără simptomele tradiționale ale durerilor de cap;
îmbătrânirea - degenerarea legată de vârstă a sistemului vestibular poate duce la probleme de echilibru.

Factori de risc

Factorii de risc pentru dezvoltarea sindromului vestibular variază în funcție de cauza de bază, dar factorii comuni includ:

vârsta - riscul de tulburări vestibulare crește odată cu vârsta din cauza degenerării naturale a sistemului vestibular și a susceptibilității crescute la accidente vasculare cerebrale și boli neurologice;
infecții ale urechii - infecțiile cronice sau recurente ale urechii medii sau interne, cum ar fi otita medie sau labirintita, pot crește probabilitatea apariției sindromului vestibular;
traumatismul cranian - persoanele care au suferit leziuni ale capului sau gâtului prezintă un risc mai mare de a dezvolta tulburări vestibulare din cauza posibilelor leziuni ale urechii interne sau ale structurilor cerebrale implicate în echilibru;
medicamente ototoxice - pot deteriora urechea internă și pot crește riscul de disfuncții vestibulare;
predispoziția genetică - unele afecțiuni precum boala Ménière pot avea o componentă genetică, ceea ce înseamnă că persoanele cu antecedente familiale de tulburări vestibulare pot fi mai susceptibile de a le dezvolta;
sănătatea cardiovasculară precară - hipertensiunea arterială sau ateroscleroza crește riscul de accident vascular cerebral, care poate duce la sindroame vestibulare centrale;
istoricul migrenelor - persoanele cu antecedente de migrene sunt mai predispuse la migrene vestibulare, care pot provoca amețeli și probleme de echilibru;
afecțiuni cronice - afecțiuni precum diabetul sau bolile autoimune pot crește riscul de sindrom vestibular prin efectele asupra urechii interne sau a circulației cerebrale.

Simptome

Sindromul vestibular se manifestă prin diverse simptome legate de echilibru și orientare spațială din cauza unei disfuncții a sistemului vestibular. Simptomele cheie includ:

vertij - este un simptom mai intens în sindromul vestibular periferic şi mai moderat în cel central;
amețeală;
probleme de echilibru;
greață și vărsături;
nistagmus - este unidirecțional în cazul sindromului vestibular periferic şi multidirecțional în sindromul vestibular central;
pierderea auzului și tinitus;
dezorientare și dificultăți de concentrare.

Diagnosticare

Sindromul vestibular este diagnosticat, de obicei, de către un medic ORL sau un neurolog, iar testele și investigațiile includ:

examinarea fizică - medicul verifică nistagmusul (mișcarea involuntară a ochilor) și problemele de echilibru utilizând teste simple la pat, cum ar fi testele de impuls ale capului sau observarea mersului și a coordonării;
electronistagmografia sau videonistagmografia - aceste teste evaluează mișcările ochilor ca răspuns la stimuli și ajută la evaluarea funcției vestibulare;
audiometrie (testul auditiv) - acest test evaluează pierderea auzului, care poate indica probleme ale urechii interne, cum ar fi boala Ménière sau labirintită;
testul scaunului rotațional - măsoară răspunsul sistemului vestibular la mișcările capului prin rotirea pacientului într-un mediu controlat;
posturografie - evaluează echilibrul și postura prin măsurarea capacității unei persoane de a menține echilibrul în diferite condiții;
teste de imagistică - RMN sau CT ale creierului sunt utilizate pentru a exclude cauzele centrale, cum ar fi tumorile, accidentele vasculare cerebrale sau scleroza multiplă.

Tratament

Tratamentul pentru sindromul vestibular depinde de cauza de bază, dar, în general, are ca scop gestionarea simptomelor și restabilirea funcției de echilibru:

medicamente - suprimante vestibulare, medicamente împotriva stării de greață;
terapia de reabilitare vestibulară - o formă de terapie fizică care ajută creierul să se adapteze la schimbările din sistemul vestibular; aceasta include exerciții pentru a îmbunătăți echilibrul, stabilitatea privirii și sensibilitatea la mișcare;
manevre de repoziționare a otoliților (de exemplu: manevra Epley) - utilizate în special pentru vertijul pozițional paroxistic benign; aceste manevre ajută la mutarea particulelor de carbonat de calciu deplasate în urechea internă pentru a ameliora vertijul;
modificări dietetice - pentru boala Ménière, o dietă săracă în sodiu și diureticele pot fi recomandate pentru a reduce acumularea de lichid în urechea internă;
chirurgie - în cazuri rare, poate fi necesară intervenția chirurgicală dacă există o problemă structurală precum o tumoră sau dacă alte tratamente eșuează (de exemplu: decompresia sacului endolimfatic pentru boala Ménière);
modificări ale stilului de viață - pacienții pot fi sfătuiți să evite factorii declanșatori, cum ar fi mișcările bruște ale capului, și să adopte strategii de gestionare a simptomelor (de exemplu: utilizarea balustradelor, evitarea înălțimilor).

Complicații

Sindromul vestibular poate duce la mai multe complicații, în special dacă nu este tratat sau dacă devine cronic:

amețeli cronice și dezechilibru;
risc crescut de căderi;
anxietate și depresie;
pierderea auzului;
dificultate în îndeplinirea sarcinilor zilnice.

Prevenție

Prevenirea sindromului vestibular implică abordarea cauzelor de bază și minimizarea factorilor de risc. Deși nu toate cazurile pot fi prevenite, anumiți pași pot reduce probabilitatea de a dezvolta probleme vestibulare:

preveniți infecțiile urechii;
gestionați sănătatea cardiovasculară;
evitați medicamentele ototoxice;
preveniți traumatismele craniene;
mențineți un stil de viață sănătos;
gestionați factorii declanșatori ai migrenei.

Bibliografie

“Vestibular Balance Disorder.” Www.hopkinsmedicine.org, www.hopkinsmedicine.org/health/conditions-and-diseases/vestibular-balance-disorder
“Vestibular Disorders: Symptoms, Causes & Treatment.” Cleveland Clinic, 2024, my.clevelandclinic.org/health/diseases/vestibular-disorders. Accessed 12 Sept. 2024.
“What Is Vestibular?” Vestibular Disroder Association, vestibular.org/article/what-is-vestibular/
Sheikh, Zilpah . “Vestibular Disorders: Symptoms, Causes and Treatments.” WebMD, 19 Dec. 2023, www.webmd.com/brain/vestibular-disorders-facts.

Alte afecțiuni similare

Sindrom Sjogren

Sindromul Sjogren este o boală sistemică autoimună în care sistemul imunitar al organismului atacă, în mod eronat, propriile glande exocrine, afectând în special...

Vezi detalii

Sindrom Stevens-Johnson

Sindromul Stevens-Johnson (SJS) este o afecțiune dermatologică gravă care conduce la erupții cutanate, vezicule și la exfolierea pielii. Sunt afectate și membranele...

Vezi detalii

Sindrom Stockholm

Sindromul Stockholm este un răspuns psihologic în care ostaticii sau victimele abuzurilor dezvoltă o legătură emoțională cu răpitorii sau agresorii lor. Această legătură...

Vezi detalii

Sindrom West

Sindromul West, numit și spasm infantil, este un tip de epilepsie care afectează bebelușii. Aceste crize pot fi subtile și pot fi confundate uneori cu alte comportamente...

Vezi detalii

Sindrom Williams

Sindromul Williams (SW) a fost prima dată descris în anul 1961 de cardiologul C. Williams, urmând ca în anul următor A. J. Beuren să descrie un caz similar și sindromul...

Vezi detalii

Sindrom WPW

Sindromul WPW (Wolff-Parkinson-White) este o afecțiune cardiacă care face ca inima să bată anormal de repede (tahicardie).Sindromul WPW apare de la naștere (congenital)...

Vezi detalii