Sindromul Rett

Cauze

Sindromul Rett este cauzat în principal de mutații ale genei MECP2, localizată pe cromozomul X. Gena MECP2 furnizează instrucțiuni pentru producerea proteinei MeCP2, este esențială pentru dezvoltarea și funcționarea normală a creierului. Această proteină reglează activitatea multor alte gene și joacă un rol crucial în oprirea genelor atunci când nu mai sunt necesare, menținerea conexiunilor sinaptice (comunicarea dintre neuroni) și susținerea sănătății generale a neuronilor.

În majoritatea cazurilor, mutația în gena MECP2 apare aleatoriu și nu este moștenită. Aceste mutații pot apărea în timpul etapelor timpurii ale dezvoltării embrionare.

Deoarece gena MECP2 este localizată pe cromozomul X, sindromul Rett afectează în principal fetele. Acestea au doi cromozomi X, astfel încât, atunci când un cromozom X are o genă MECP2 defectă, celălalt poate compensa parțial. Băieții, care au un singur cromozom X, sunt mult mai grav afectați de mutație și, de obicei, nu supraviețuiesc copilăriei.

Simptome

Simptomele sindromului Rett apar, de obicei, după o perioadă de dezvoltare normală în copilăria timpurie, de obicei între 6 și 18 luni. Simptomele progresează în etape și afectează abilitățile motorii, de vorbire și cognitive:

• regresia dezvoltării - copiii vorbesc târziu iar cei care deja vorbesc își pot pierde capacitatea de a comunica verbal (de obicei nu își vor recăpăta niciodată vorbirea);
• deficiențe motorii - anomalii ale mersului, slăbiciune musculară și pierderea coordonării și a capacității de a-și folosi mâinile în mod funcțional;
• mișcări repetitive ale mâinilor - acesta este unul dintre semnele distinctive ale sindromului Rett, care se manifestă adesea ca mișcări constante și involuntare ale mâinilor, cum ar fi stoarcerea, baterea din palme sau frecarea;
• anomalii ale respirației - copiii pot dezvolta modele de respirație neregulate, inclusiv reținerea respirației (apnee), hiperventilație sau înghițirea aerului;
• convulsii - sunt frecvente la copiii cu sindrom Rett și încep, de obicei, în timpul copilăriei sau adolescenței;
• dizabilități intelectuale și cognitive - deși amploarea completă a dizabilității intelectuale poate fi dificil de evaluat din cauza dificultăților de comunicare, dezvoltarea cognitivă este semnificativ întârziată;
• scolioză - mulți copii cu sindrom Rett dezvoltă scolioză (curbură a coloanei vertebrale) pe măsură ce cresc, necesitând monitorizare și uneori intervenție chirurgicală;
• tulburări ale somnului - dificultatea de a adormi și de a rămâne adormit este frecventă la copiii cu sindrom Rett;
• întârzierea creșterii - copiii cu sindrom Rett prezintă adesea o încetinire a creșterii, inclusiv o dimensiune a capului mai mică decât media (microcefalie), și o dezvoltare fizică întârziată;
• probleme de dispoziție și comportament - pot apărea perioade de iritabilitate, agitație și plâns, adesea fără un motiv aparent.

Simptomele evoluează prin patru stadii:

• Stadiul 1: debut precoce (6-18 luni) - presupune oprirea dezvoltării. Semnele timpurii pot fi subtile, cum ar fi reducerea contactului vizual sau întârzierea etapelor motorii, urmate de pierderea mai rapidă a abilităților.
• Stadiul 2: regresie rapidă (1 - 4 ani) - regres în dezvoltarea neuropsihomotorie și deteriorare rapidă.
• Stadiul 3: platou (2-10 ani) - apare un ușor progres în comportament, vorbire și mișcările mâinilor.
• Stadiul 4: deteriorare motorie târzie (după 10 ani) - caracterizat de distonie, mobilitate redusă și bradikinezie.

Tratament

Sindromul Rett nu poate fi vindecat dar tratamentul se concentrează pe gestionarea simptomelor și îmbunătățirea calității vieții. Tratamentul implică o abordare multidisciplinară, inclusiv medicamente, terapii și îngrijire de susținere:

• managementul convulsiilor - medicamentele anticonvulsive sunt adesea prescrise pentru a controla epilepsia, care este frecventă la copiii cu sindrom Rett;
• medicamente pentru alte simptome - medicamentele pot fi, de asemenea, utilizate pentru a gestiona neregularitățile respiratorii, problemele motorii și problemele gastrointestinale;
• terapia fizică - ajută la îmbunătățirea mobilității, menținerea flexibilității articulațiilor și reducerea rigidității musculare;
• terapia logopedică - deși majoritatea copiilor cu sindrom Rett nu își recapătă vorbirea, terapia logopedică poate ajuta la comunicarea nonverbală, folosind adesea dispozitive alternative de comunicare;
• terapia ocupațională - se concentrează pe îmbunătățirea abilităților de viață zilnică și pe utilizarea mâinilor, deși funcția mâinilor este adesea sever limitată;
• suport nutrițional - pot fi necesare diete speciale sau asistență pentru hrănire din cauza dificultăților de mestecare sau înghițire;
• suport respirator - în cazurile de neregularități respiratorii severe, pot fi necesare anumite intervenții;
• monitorizare pentru scolioză - controalele regulate pentru curbura coloanei vertebrale și alte probleme ortopedice sunt importante pe măsură ce copilul crește;
• intervenții chirurgicale - chirurgia poate fi necesară în cazurile de scolioză severă sau pentru a aborda complicațiile gastrointestinale;
• terapia comportamentală și sprijinul emoțional pot ajuta la gestionarea schimbărilor de dispoziție, a anxietății și a iritabilității copilului.

Complicații

Sindromul Rett poate duce la mai multe complicații datorită naturii sale progresive:

• convulsii;
• scolioză;
• probleme de respirație;
• probleme nutriționale;
• probleme cardiace;
• tulburări de somn;
• pierderea mobilității.

Speranța de viață a unei persoane bolnave cu sindrom Rett poate varia în funcție de tipul de mutație EMCP2. De obicei, indivizii cu sindrom Rett supraviețuiesc până la vârstă mijlocie, însă studii recente sugerează că pot supraviețui mai mult.