Sindromul socului toxic

Sindromul socului toxic este produs de exotoxine stafilococice sau steptococite.

Echipa medicala MedLife - Boli infectioase

Medic Specialist
Manciuc Doina Carmen,Medic Primar
Medic Primar
Hristea Adriana
Medic Primar
Medic Primar

Sindromul socului toxic - Cauze / agent infectios / factori de risc

Cauze sindromului socului toxic

Sindromul socului toxic (TSS) este produs de coci producatori de exotoxine. Tulpinile de Staphylococcus aureus de grup fagic 1 elaboreaza TSS toxina 1 (TSST-1) sau alte exotoxine inrudite, iar anumite tulpini de Steptococcus pyogenes produc cel putin doua exotoxine.

Femeile cu o colonizare stafilococita a vaginului in antecedente, care folosesc tampoane intravaginale, au cel mai mare risc. Factorii mecanici si chimici legati de folosirea tamponului probabil cresc productia de exotoxina sau faciliteaza intrarea ei in fluxul sanguin printr-o fisura a mucoasei sau pe cale uterina. Estimarile facute pe serii mici sugereaza ca mai apar aproximativ 3 cazuri/100.000 de femei menstruate si se mai inregistreaza cazuri la femei care nu folosesc tampoane si la femei postoperator sau postpartum. Aproximativ 15% dintre cazuri apar postpartum sau sub forma infectiilor stafilococice ale plagilor postoperatorii, care frecvent par nesemnificative. 

S-au mai inregistrat cazuri in asociere cu gripa, osteomielita si celulita.

Mortalitatea din TSS stafilococic este sub 3%. Recurentele sunt frecvente la femeile care continua sa foloseasca tampoane in primele 4 luni de la un episod.

Sindromul socului toxic steptococic este similar celui produs de S. aureus, dar are o mortalitate mai mare (20%-60%). In plus, aproximativ 50% dintre cazuri fac fasciita necrotizata (care nu este comuna pentru TSS stafilococic).

Pacientii sunt, de obicei, copii sau adultii sanatosi in rest. Infectiile primare ale pielii si ale tesutului moale sunt mai frecvente decat cu alte localizari. Spre deosebire de TSS stafilococic, TSS streptococic este mai predispus catre a produce sindrom de detresa respiratorie si mai putin o reactie cutanata tipica.

Sindromul socului toxic - Simptome

Simptomele sindromului socului toxic

Simptomele care se manifesta sunt:

  • febra mare;
  • hipotensiunea;
  • rash-ul difuz eritematos;
  • afectare multipla de organ care poate progresa rapid catre soc sever si netratabil.

Debutul este brusc, cu febra (39-40,5 grade C, care ramane crescuta), hipotensiune, o eritroderma difuza maculara si cu afectarea a cel putin doua alte organe. TSS stafilococic are tendinta de a produce varsaturi si diareea, mialgie, mucozitati, afectare hepatica, trombocitopenie si confuzie. Rash-ul din TSS stafilococic este mai predispus catre descuamare, mai ales pe palme si calcaie, intre zilele 3 si 7 de la debut. 

TSS streptococic determina, de obicei, sindromul de detresa respiratorie, coagulopatie si afectare hepatica si este mai probabil sa determine febra, slabiciune si durere severa la locul unei infectii de tesut moale. Afectarea renala este frecventa si comuna amandurora. Sindromul poate evolua in decursul a 48 hore catre sincopa, soc si deces. Cazuri mai putin severe de TSS stafilococic apar destul  de frecvent. 

Sindromul socului toxic - Tratament

Diagnosticul sindromului socului toxic

Diagnosticul se face clinic si prin izolarea organismului din culturile de sange  (pentru Steptococus) sau din respectiva locatia. TSS seamana cu boala Kawasaki, dar aceasta apare in genenral la copiii sub 5 ani. Nu determina soc, azotemie sau trombocitopenie, iar rash-ul cutanat este maculopapular. Alte boli care pot fi luate in considerare sunt scarlatina, sindromul Reye, sindromul stafilococic de piele oparita, meningococemia, febra patata din Muntii Stancosi, leptospiroza si boala exantematica virala. Aceste boli sunt excluse pe baza diferentelor clinice, culturilor si studiilor serologice.

Monstrele pentru cultura trebuie prelevate din orice leziune, din nas (pentru stafilococi), din vagin (pentru ambele) si din sange. Este necesara monitorizarea continua a functiei renale, hepatice, cardiopulmonare si a maduvei osoase.

Tratamentul sindromului socului toxic

Tratamentul include antibiotice, asistenta intensiva si imunoglobuline.

Pacientii suspicionati de TSS trebuie spitalizati imediat si tratati intensiv. Tampoanele, diafagmele si alte corpuri straine trebuie indepartate imediat. Locatiile primare suspicionate trebuie decontaminate cu grija. 

Scanarile RMN sau CT de tesut moale sunt utile in localizarea locatiilor infectiei. Decontaminarea include reinspectarea si irigarea placilor chirurgicale, chiar daca pare sanatoasa, debridarea repetata a tesutului devitalizat si irigarea locatiilor care sunt colonizate in mod obijnuit (sinusuri, vagin). Se administreaza fluide si se face substitutie de electroliti pentru a preveni sau a trata hipovolemia, hipotensiunea sau socul. Deoarece pierderea de fluid in tesuturi poate aparea in intregul corp, socul poate fi de amploare si rezistent. Uneori sunt necesare resuscitatea agresiva cu fluide si asistenta circulatorie.

Infectiie evidente trebuie tratate. Daca se izoleaza S. pyogenes, se alege cu β-lactom (ex. penicilina), plus clindamicina continuu timp de 14 zile, ca tratament antibiotic de maxima eficienta. Antibioticele administrate pe durata bolii acute pot eradica si focarele patogene si preveni recurentele. 

Boli Infectioase - alte afectiuni

  •  
  • 1 of 14
Vrei sa te informezi despre o alta afectiune medicala?
Intra in Libraria virtuala MedLife! ⯈ Acceseaza glosarul medical