Stomatita aftoasă

Cauze

Deși nu se cunosc cu exactitate cauzele aftelor bucale, există mai mulți factori ce intervin în apariția acestui tip de leziuni. Se crede că există o predispoziție genetică, afecțiunea fiind adesea întâlnită în familie. 

Recurența aftelor (apariția după o perioadă fără simptome) este adesea influențată de factori precum stresul psihologic și emoțional, scăderea imunității și fluctuațiile hormonale. 

De asemenea, specialiștii consideră că anumite carențe nutriționale – cum ar fi lipsa de fier sau de vitamine din complexul B – și leziunile la nivelul mucoasei bucale pot favoriza formarea ulcerațiilor aftoase.

Simptome

Cel mai important simptom al aftelor bucale este durerea. Ea poate să apară cu 2 - 24 de ore înainte de debutul leziunilor şi este foarte intensă, avȃnd caracter de arsură.

Durerea face dificilă atȃt alimentaƫia, cȃt şi ingestia propriei salive, de aceea se asociază frecvent cu sialoree (salivaƫie excesivă) și uneori cu tulburări de vorbire.

La copii, evitarea alimentaƫiei, dar mai ales a ingestiei de lichide, duce rapid la deshidratare şi de aceea tratamentul simptomatic intensiv al aftelor este foarte important.

Principalele semne clinice ale deshidratării copilului sunt:

• scăderea rapidă în greutate;
• tahicardia;
• hipotensiunea arterială;
• extremitățile reci;
• umplerea capilară întârziată;
• fontanele deprimate;
• mucoase uscate;
• pliu cutanat persistent;
• transpirație axilară diminuată;

Clinic, aftele se prezintă sub forma unor mici vezicule localizate pe mucoasa bucală, labială, faringiană sau la nivelul limbii, care se sparg şi se transformă în ulceraƫii rotunde sau ovoidale, cu dimensiuni de la cȃƫiva mm pȃnă la 2-3 cm.

Leziunile sunt extrem de dureroase, dar se pot vindeca spontan. În unele cazuri persistă şi cȃteva săptămȃni şi pot prezenta recidive frecvente sub forma unor ulceraƫii cu conƫinut pseudo-membranos gri-gălbui, avȃnd marginile circumscrise şi halou eritematos.

Tratament

Tratamentul simptomatic al stomatitei aftoase constă în diminuarea durerii prin administrarea de:

• medicamente antiinflamatoare non-steroidiene/steroidiene;
• corticoterapie locală aplicată de 2-4 ori/zi încă de la apariția primelor semne. Ea ajută la vindecarea leziunilor și la scurtarea evoluției, dar crește riscul de apariție a candidozei bucale sau a altor infecții secundare. În plus efectul lor este limitat când aftele sunt numeroase și devine dificilă aplicarea la nivelul leziunilor profund situate sau în zone intens refexogene.

În aceste cazuri, corticosteroidul local poate fi aplicat sub formă de soluție sau de spray. Soluția trebuie plimbată prin toată gura timp de 2 minute, apoi se aruncă.

• corticosteroid injectat local, în țesutul submucos al ulcerelor severe, izolate. Se administrează o singură doză, după aplicarea unui anestezic local.
• corticoterapia sistemică orală, în cură scurtă cu doze mari,  este rezervată formelor persistente și severe. Chiar dacă pacientul nu răspunde imediat la terapie, corticosteroidul trebuie continuat până  când ulcerele încep să se vindece.
• soluƫii sau pulberi anestezice pentru scăderea durerii şi facilitarea alimentaƫiei. Trebuie avut în vedere riscul alergic al unor anestezice și toxicitatea la copii. Nu se recomandă administrarea sub formă de infiltrații locale a acestora, deoarece efectul este de scurtă durată
• preparate topice (apă de gură, pastă mucoadezivă sau geluri bucale bioadezive). Acestea reduc necesitatea de medicamente care au reacții adverse sistemice.
• antihistaminicele de primă linie administrate local pot avea efect antialgic;
• soluțiile antiacide ținute în gură diminuă durerea, dar nu ameliorează leziunile;
• medicamentele imunomodulatoare sunt rezervate doar cazurilor severe, refractare la tratament, la pacienții cu HIV.

Tratamentul chirurgical este recomandat pacienților care nu răspund la tratamentul simptomatic local și sistemic descris mai sus. Se poate efectua una dintre tehnicile de mai jos:

• laserterapia ameliorează durerea, grăbește vindecarea și reduce recidivele
• cauterizarea cu nitrat de argint este o metodă controversată deoarece transformă ulcerația într-o arsură. Reduce durerea prin distrugerea terminațiunilor nervoase, dar timpul de vindecare nu se reduce
• biopsierea leziunilor transformă afta dintr-o leziune mediată imun într-o leziune traumatică. Se crede că leziunile traumatice sunt mai puțin dureroase și se vindecă mai repede decât aftele

Tratamentul adjuvant constă în administrarea de

• suplimente cu vitamine din complexul B (B1, B6, B12) și vit C
• suplimente cu zinc, fier, seleniu
• suplimente alimentare pe bază de Echinaceea. Administrarea lor un timp îndelungat se pare că scade riscul de recidivă, numărul aftelor și intensitatea durerii;
• soluțiile orale pe bază de propolis, care formează biofilme la nivelul mucoasei bucale, reduc durerea și grăbesc vindecarea;
• ozonoterapia s-a dovedit eficientă în ameliorarea durerii și reducerea dimensiunii aftelor.

Complicații

Durerea asociată leziunilor aftoase prezintă o intensitate variabilă, dar atunci când este severă, poate avea consecințe semnificative. Această suferință locală face dificilă masticația și deglutiția (înghițirea), împiedicând astfel aportul alimentar și hidric adecvat. Consecința directă, mai ales în cazul copiilor sau al pacienților vârstnici, poate fi deshidratarea și, pe termen lung, apariția deficiențelor nutriționale. În plus, igiena orală devine adesea deficitară din cauza durerii resimțite la periaj.

Aftele, fiind leziuni deschise ale mucoasei, prezintă un risc de suprainfecție bacteriană secundară. Pentru a preveni această complicație și a menține igiena orală în condiții de durere, se recomandă adesea utilizarea locală a unei soluții antiseptice. Aftele majore pot lăsa în urmă cicatrici.

Un alt aspect esențial se referă la riscurile asociate tratamentului. Utilizarea prelungită sau în scop de întreținere a corticosteroizilor topici poate perturba echilibrul florei orale și crește susceptibilitatea la infecțiile fungice oportuniste, cel mai frecvent fiind vorba de candidoza bucală. Pentru a contracara acest risc, este obligatoriu ca terapia cu corticosteroizi să fie însoțită de administrarea unui medicament antifungic topic pe o durată de cel puțin două săptămâni.

Întrebări frecvente despre stomatita aftoasă (aftele bucale)

Ce este stomatita aftoasă?

Este o afecțiune cronică, recurentă, a mucoasei din gură, caracterizată prin apariția unor leziuni ulcerative dureroase (cunoscute sub denumirea de afte bucale, ulcerații aftoase sau ulcerații bucale). Este considerată cea mai răspândită boală cronică a mucoasei orale.

Cine este mai afectat de aftele bucale?

Aftele bucale apar mai frecvent la femei și, deși poate apărea la orice vârstă, incidența maximă se înregistrează de obicei în rândul tinerilor, între 10 și 19 ani. Odată cu înaintarea în vârstă, atât frecvența, cât și severitatea episoadelor tind să scadă.

De ce apar aftele bucale?

Nu se știu prea multe despre aftele bucale și cauzele lor exacte, dar se consideră că acestea sunt rezultatul unei combinații de factori care declanșează un răspuns imunitar. Factorii favorizanți includ traumatismele locale (mușcături accidentale, leziuni de la aparatul dentar), stresul emoțional, deficiențele nutriționale (fier, zinc, vitamine B) și o posibilă predispoziție genetică.

Stomatita aftoasă este contagioasă?

Nu, aftele bucale nu sunt contagioase.

Există tratament naturist pentru afte bucale?

Suplimentele cu vitamine din complexul B, vitamina C, zinc sau fier, precum și utilizarea propolisului sau a echinaceei, pot sprijini vindecarea. Aceste tip de soluții completează tratamentul principal, fără să îl înlocuiască.