medici analizand fisa medicala a unui pacient cu Candidoza bucală

Candidoza bucală

Alte denumiri: Candidoza orală

Descoperă informații utile despre această afecțiune: de la cauze, factori de risc, simptome, diagnosticare, până la metode de tratament și de prevenție.

Pentru recomandări personalizate, solicită o programare la un medic din Sistemul Medical MedLife.

Despre candidoza bucală (orală)

Candidoza bucală este o infecție fungică produsă, de obicei, de Candida albicans, o ciupercă ovală unicelulară, cu diametrul de 2-6 μm, care se înmulțește prin înmugurire. Aceasta este cea mai „oportunistă” infecție fungică, având capacitatea de a se dezvolta în majoritatea mediilor.

Candida albicans este frecvent întâlnită în infecțiile umane, deși genul include mai mult de 200 de specii. Ea face parte din flora saprofită (normală) a tractului gastrointestinal (de la gură până la anus), dar și a tractului genito-urinar, unde se întâlnesc mai ales specii de Candida albicans și Candida glabrata.

Candida nu face parte în mod normal din flora saprofită a pielii (deși poate coloniza frecvent degetele și pliurile), a tractului respirator inferior sau a ochiului. Infecțiile cu această ciupercă pot afecta numeroase sisteme și organe, precum ochi, plămâni, rinichi, inimă, ficat și chiar sistemul nervos central.

Informatii generale despre candidoza bucala

Cauze

Flora saprofită a cavității bucale, care este formată atât din bacterii, cât și din fungi, trebuie să se afle în echilibru. Când acest echilibru este perturbat sau apare un deficit imun local, Candida proliferează și poate duce la apariția unei infecții. Cel mai frecvent sunt afectate mucoasele, în special cea de la nivelul cavității orale, a esofagului, colțurile gurii și cea genitală (producând vulvovaginita, la femei și balanită, la bărbați).

La copilul nou-născut, candidoza orofaringiană este frecvent rezultatul trecerii prin tractul genital infectat al mamei. Imaturitatea sistemului imun și colonizarea incompletă a tractului oro-intestinal cu floră bacteriană saprofită sunt principalele motive pentru care Candida albicans se manifestă ca un agent patogen în perioada neonatală. Riscul de infectare a nou-născutului este mai mare în cazul femeilor cu infecție vaginală manifestă.

Alte surse de transmitere a Candidei albicans către nou-născuți sunt sânii colonizați (pentru sugarii alăptați), mâinile și/ sau tetinele de biberon curățate necorespunzător, ori prin sărut.

Factori de risc

Există numeroși factori de risc, locali și generali, implicați în apariția, creșterea incidenței și recidiva candidozelor:

  • imunosupresia: este cel mai important factor de risc; poate fi determinată de o serie de afecțiuni (diabet zaharat, sindrom Cushing, hipoparatiroidism, hipotiroidism, infecție HIV, COVID, tumori canceroase), dar și de utilizarea de antibiotice cu spectru larg în mod abuziv, de medicamente imunosupresoare pentru tratamentul cancerelor, de administrarea corticosteroizilor sistemici sau sub formă de aerosoli. Pacienții cu deficit de celule T au tendința de a dezvolta candidoză mucocutanată recurentă și/ sau persistentă, în timp ce pacienții cu neutropenie sunt expuși riscului de candidoză invazivă;
  • hiposalivația: stimulează proliferarea Candidei atât prin scăderea cantității de IgA din salivă, care are efect antiseptic, cât și prin diminuarea efectului de spălare oferit de o salivație normală. Acestă situație este întâlnită frecvent la pacienţii cu sindromul Sjögren, după administrarea îndelungată de medicamente antipsihotice, după radioterapia capului și a gâtului pentru tumori maligne în sfera ORL sau după curele de chimioterapie;
  • spitalizarea îndelungată la terapie intensivă: implică sisteme de ventilație mecanică, sondă de alimentație nazogastrică, catetere intravasculare etc;
  • igiena orală deficitară: face ca această ciupercă să prolifereze în timpul somnului. Periajul dinților și mâncatul reduc cantitatea de fungi;
  • scoaterea și fixarea protezelor dentare: se poate asocia frecvent cu o incidență crescută a candidozei bucale, ceea ce sugerează faptul că aceasta ciupercă se dezvoltă în placa dentară;
  • dantura precară (cu multiple carii sau dinți lipsă): induce ulcerații ale mucoasei bucale și face ca tegumentele de la nivelul colțurilor gurii să se suprapună, crescând riscul de formare a cheilitei angulare (fisuri dureroase şi inflamaţie la colţurile gurii);
  • fumatul: creşte riscul de apariţie a Candidei cu 30-70%;
  • deficitul de vitamine și minerale (în special carența de vitamine B1, B2, B6, B12, C, acid folic și de fier): este asociat cu o frecvență crescută a infecțiilor cu Candida albicans;
  • vârsta mică: este frecvent asociată cu infecțiile cu Candida, deoarece suptul predispune la apariția leziunilor la nivelul mucoasei bucale;
  • alimentația bogată în dulciuri, lactate dulci, alimente acide (murături, citrice, salate), băuturi carbogazoase;
  • boala de reflux gastro-esofagian;
  • malnutriția;
  • vârsta înaintată (peste 70 de ani);
  • copiii sub un an, născuți prematur, cu scor APGAR scăzut și malformații congenitale (localizate mai ales la nivelul cavității bucale.

Simptome

De cele mai multe ori, pacienții cu candidoză bucală sunt asimptomatici și descoperă accidental prezența Candidei albicans la examenul exudatului faringian. Simptomele obișnuite includ:

  • uscăciune a mucoasei bucale;
  • scăderea sensibilității gustative;
  • ușor disconfort în timpul masticației, mai ales a alimentelor acide.

Atunci când apare și dificultatea sau durerea la înghițire (odinofagie) și chiar imposibilitatea de a înghiți (disfagie), poate fi vorba de o extensie a infecției candidozice spre faringe și esofag.

Candidoza bucală se poate manifesta sub diverse forme:

  • candidoză acută pseudomembranoasă (muguetul bucal): se manifestă clasic prin depozite alb-cremoase, localizate pe limbă, pe mucoasa bucală, pe cea orofaringiană și pe palat, pe fondul unei mucoase eritematoase (roșiatice); leziunile sunt tipic aderente, ca niște membrane, și orice încercare de a le îndepărta se soldează cu apariția unor ulcerații superficiale. Deși este frecvent ignorată, deoarece se poate remite spontan, lipsa unui tratament adecvat duce uneori la cronicizarea bolii, ce se manifestă prin disconfort și anorexie; rareori, infecția orofaringiană se poate complica cu o candidoză sistemică;
  • candidoză cronică hiperplastică (leucoplazia candidozică): se prezintă sub forma unor plăci fine, albicioase, dispuse pe mucoasa bucală a obrajilor, buzelor, limbii, dar și la nivelul comisurilor labiale (cheilită angulară); aceasta formă are o evoluție îndelungată și poate constitui o leziune precanceroasă;
  • candidoză acută eritematoasă: are aspectul unor pete roșiatice difuze, localizate preponderent pe palat; o variantă aparte este glosita reumatoidă, în care apar zone roșiatice discrete pe porțiunea posterioară a limbii;
  • candidoză cronică atrofică (stomatită dentară): este o reacție inflamatorie cronică, ce rezultă din fixarea deficitară a protezei dentare şi care determină subțierea epiteliului de sub placa dentară și inflamarea lui cu aspect de arsură; zonele eritematoase pot fi foarte dureroase şi pot afecta mai mult de 65% dintre pacienții care poartă proteze dentare, mai ales pe cei care poartă set complet. Chiar dacă se incriminează fumatul drept cauză principală, studiile au arătat că stomatita dentară nu are legătură cu acest viciu; în schimb, are o legătură foarte strânsă cu cantitatea de salivă, deoarece aceasta este cea care protejează de obicei mucoasa orală împotriva Candidei, în timp ce gura uscată permite dezvoltarea fungilor;
  • formă mixtă: poate asocia oricare dintre tipurile de mai sus.

Există, de asemenea, anumite afecțiuni care pot predispune la infecții cronice multifocale cu Candida, ceea ce poate declanşa sindromul de candidoză muco-cutanată cronică (CMC).

Candidoza bucală la copii se manifestă sub forma unor pete albe cu aspect perlat, localizate pe suprafața mucoasei bucale, a gingiilor și a palatului. În cazuri severe, ele se pot extinde spre limbă, faringe sau esofag. Dacă leziunile sunt răzuite, se evidențiază o bază eritematoasă (cu aspect sângerând). Pot progresa spre eroziune și chiar ulcerații intens dureroase ale colțurilor gurii.

Candidoza bucala la copii

Diagnosticare

Diagnosticul de candidoză bucală este stabilit pe baza anamnezei, a examenului clinic și a testelor de laborator.

În cadrul anamnezei, pacientul trebuie întrebat în primul rând despre posibilele cauze de scădere a imunității, cum ar fi:

  • dacă a folosit în ultimul timp medicamente imunosupresive locale sau sistemice pentru diferite forme de cancer;
  • dacă a urmat de curând tratamente antibiotice și ce anume;
  • dacă are alte infecții, în special HIV (peste 90% dintre persoanele cu HIV vor suferi cel puțin un episod de candidoză orofaringiană pe parcursul evoluției bolii către SIDA);
  • dacă are alte boli: diabet zaharat, boli endocrine, boli autoimune etc;
  • dacă a urmat tratamente stomatologice.

Pentru un diagnostic corect este necesar un consult interdisciplinar (ORL, chirurgie oro-maxilo-facială și dermatologie), deoarece candidoza bucală se poate confunda și cu alte afecțiuni, precum:

  • lichen plan;
  • herpes;
  • limbă geografică;
  • leucoplazie orală păroasă;
  • afte;
  • anemie pernicioasă;
  • mucozită post radioterapie sau chimioterapie;
  • carcinom scuamos;
  • deficit de fier sau zinc;
  • limbă viloasă;
  • pemfigus.

Examenul clinic al cavității bucale permite vizualizarea directă a leziunilor, precum și recoltarea de probe biologice pentru testele de laborator. Doar o simplă examinare clinică nu poate stabili însă, cu certitudine, diagnosticul de infecție cu Candida. Testele de laborator sunt singurele capabile să confirme sau să infirme prezența Candidei și pot stabili cu exactitate antimicoticele ce trebuie administrate pentru distrugerea eficientă a ciupercii:

  • testul cu hidroxid de potasiu (KOH);
  • cultura din leziuni, examenul de biopsie cutanată sau din tegument descuamat;
  • examinarea microscopică a raclatului (depozite răzuite de pe suprafața mucoasei sau a epiteliului afectat);
  • microscopia electronică;
  • antifungigrama;
  • testele de imunitate umorală;
  • testele de hipersensibilitate cutanată întârziată la antigene și testele in vitro ale imunității celulare;
  • în cazurile suspectate de candidoză mucocutanată cronică (CMC): trebuie efectuate teste pentru HIV, diabet zaharat, deficit de acid folic sau vitamina B12, feritină și hemoleucogramă completă.

Tratament

Tratamentul etiologic al candidozelor constă în utilizarea de medicamente antifungice sau antimicotice, care se pot administra topic (local) sau sistemic (oral sau injectabil).

Utilizarea locală este mai frecvent folosită pentru tratarea infecțiilor cutanate cu Candida albicans, dar există o îngrijorare serioasă în ceea ce privește creșterea rezistenței fungilor la aceste tratamente.

Pentru candidoza orală există forme farmaceutice cu administrare locală, precum soluții pentru badijonaj bucal, spray-uri, geluri sau colutorii.

Pentru candidozele orale extinse se preferă administrarea antimicoticelor orale, fie sub formă de tablete pentru supt, fie sub formă de comprimate ce se pot înghiți; în cazurile grave, la pacienții cu imunitate scăzută (HIV, cancere), se recomandă utilizarea antimicoticelor injectabile, sub strictă supraveghere medicală.

Probioticele au și ele un rol important în schema de tratament a candidozei bucale, deoarece reechilibrează flora saprofită și împiedică astfel proliferarea Candidei.


Complicații

De cele mai multe ori, Candida albicans determină infecții superficiale, autolimitate, ale pielii și mucoaselor. Mai rar, apar forme grave de candidoză, cum ar fi: esofagita, epiglotita, endocardita, peritonita, infecțiile de tract urinar și chiar septicemia severă cu insuficiență multiplă de organ.

Localizarea gastrică, în intestinul subțire sau în intestinul gros, apare îndeosebi la pacienții cu boli neoplazice, în timp ce localizarea în colecist a fost raportată și la pacienții fără antecedente de neoplazii.

Candidoza vulvo-vaginală este o afecțiune destul de frecventă la femeile cu vârsta cuprinsă între 25 și 34 de ani, studiile indicând faptul că aproape 75% dintre femei experimentează cel puțin un episod de candidoză genitală de-a lungul vieții.

Balanita candidozică apare mai frecvent la bărbații cu diabet zaharat și la cei care nu au circumcizie. Se manifestă prin apariția unor vezicule pe penis, care se transformă în niște pete albicioase. Principalele simptome sunt senzația de arsură locală și cea de mâncărime.

Candidoza congenitală este o afecțiune foarte rară, ce poate fi dobândită de copil în timpul vieții intrauterine sau în timpul nașterii. În timp ce infecția sistemică este, de obicei, fatală pentru copil, infecția congenitală cutanată are o evoluție benignă, cu excepția cazului în care nu este tratată corespunzător.

Dermatita candidozică de scutec este frecvent rezultatul unei infecții orofaringiene cu Candida albicans. Alți factori care predispun la dermatita candidozică de scutec sunt: iritația locală a tegumentelor prin fricțiune de scutec, amoniacul rezultat din descompunerea ureei din urină, enzimele intestinale din scaun, detergenții, substanțele dezinfectante.

Intertrigo reprezintă o formă de candidoză cutanată, localizată la nivelul pliurilor, unde există o umezeală excesivă (axilă, șanț submamar, șanț interfesier sau spațiu interdigital).

Candidoza de decubit este o formă particulară de candidoză cutanată, care infectează tegumentele pacienților imobilizați la pat un timp îndelungat.

Paronichia este o infecție candidozică ce afectează zona periunghială și lunula (semiluna de la baza unghiei), fiind întâlnită mai frecvent la persoanele care stau cu mâinile frecvent în apă.

Sindromul de candidoză cutanată include următoarele:

  • candidoza cutanată generalizată: în pliurile genito-crurale, regiunea anală, axile, palme și tălpi;
  • eroziunea interdigitală blastomicetică: infecție a spațiilor dintre degete, cu tendință către macerare;
  • foliculita candidozică: cel mai frecvent întâlnită la pacienții imunocompromiși și printre utilizatorii de droguri intravenoase.

Asocierea candidozei cu HIV trebuie luată în considerare atunci când apar infecții extinse cu Candida albicans fără o altă cauză aparentă. În aceste cazuri, infecția se manifestă sub forma unei erupții purpurice.

Infecțiile candidozice invazive sunt afecțiuni severe, care presupun diseminarea Candidei în zone ale corpului care sunt, în mod normal, sterile, precum: sânge, lichid peritoneal, lichid pleural, lichid intraaurticular sau lichid cefalorahidian. Acest tip de infecții asociază candidemia cu candidoză sistemică diseminată, precum și o afectare profundă a organelor (endocardită, endoftalmită, peritonită sau meningită).

Prevenție

Administrarea responsabilă a antibioticelor, de preferat după efectuarea unei antibiograme, este cea mai bună metodă de prevenție a infecților micotice.

În cazul corticosteroizilor cu administrare orală sau inhalatorie, poate fi utilă reducerea dozei sau schimbarea tratamentului.

Având în vedere că placa dentară conține adesea specii de Candida, o curățare atentă a acesteia este necesară și foarte importantă pentru prevenirea stomatitei candidozice.

Evitarea unor alimente precum dulciuri concentrate, lactate dulci sau citrice previne atât crearea unui mediu de cultură propice pentru dezvoltarea Candidei albicans, cât și creșterea nivelului glicemiei.

Autor

Dr. Baciu Madalina

Medic Primar ORL

Bibliografie

  1. Mudra. “Thrush: Background, Pathophysiology, Epidemiology.” Medscape.com, Medscape, 5 Jan. 2022, https://emedicine.medscape.com
  2. Harold, Richard. “Cutaneous Candidiasis: Background, Pathophysiology, Etiology.” Medscape.com, Medscape, 5 Jan. 2022, https://emedicine.medscape.com
  3. Yue, Ivan L. “Candidiasis in Emergency Medicine: Background, Pathophysiology, Epidemiology.” Medscape.com, Medscape, 4 Mar. 2022, https://emedicine.medscape.com
  4. Hidalgo, Jose A. “Candidiasis: Practice Essentials, Background, Pathophysiology.” Medscape.com, Medscape, 5 Jan. 2022, https://emedicine.medscape.com
  5. Edminister, John R. “Mucosal Candidiasis: Practice Essentials, Pathophysiology, Risk Factors.” Medscape.com, Medscape, 26 May 2022, https://emedicine.medscape.com
  6. Ponoran, Carmen. “Sănătatea Cavităţii Bucale Susţinută Prin Homeopatie, Fitoterapie Şi Gemoterapie.” Farmacist.ro, 6 Mar. 2015, https://medichub.ro

Echipa medicală - ORL

Solicită o programare

Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.

femeie fericita care lucreaza folosind mai multe dispozitive pe un birou la domiciliu

©2024 Acest site este proprietatea Medlife S.A. Toate drepturile rezervate.