Cardiomiopatie

Despre cardiomiopatie

Cardiomiopatia este un termen general pentru bolile mușchiului cardiac, în cazul în care pereții camerelor inimii (atrii şi ventricule) s-au întins, s-au îngroșat sau au devenit rigizi. Acest lucru afectează capacitatea inimii de a pompa sângele în mod eficient, putând duce la insuficiență cardiacă.

Tipuri

Cardiomiopatia poate fi clasificată în mai multe tipuri, fiecare cu propriul set de caracteristici și cauze.

Cardiomiopatie dilatativă

Este cel mai frecvent tip de cardiomiopatie şi implică mărirea (dilatarea) camerelor inimii, ceea ce slăbește capacitatea acesteia de a pompa sângele în mod eficient. Cardiomiopatia dilatativă se poate datora unor cauze diverse, inclusiv boli coronariene, infecții, abuz de alcool și anumite medicamente.

În stadii avansate, această afecțiune poate duce la complicații care includ insuficiența cardiacă sau alte probleme cardiovasculare.

Cardiomiopatie hipertrofică

Acest tip implică o îngroșare a mușchiului cardiac, cel mai frecvent la nivelul septului dintre ventricule, care poate obstrucționa fluxul de sânge în afara inimii. Cardiomiopatia hipertrofică poate fi moștenită și este adesea detectată în copilărie sau la vârsta adultă tânără. Este cea mai frecventă cauză de moarte subită legată de inimă la persoanele sub 30 de ani.

Cardiomiopatia hipertrofică obstructivă, cunoscută și sub numele de stenoză subaortică hipertrofică idiopatică sau hipertrofie septală asimetrică, este un subtip de cardiomiopatie hipertrofică în care mușchiul cardiac devine anormal de gros, adesea din cauza unor mutații genetice care afectează proteinele ce alcătuiesc mușchiul cardiac. Cel mai frecvent loc de îngroșare este septul, peretele care separă partea stângă de partea dreaptă a inimii. Ca urmare, devine mai greu pentru inimă să pompeze sângele.

Cardiomiopatie ischemică

Cardiomiopatia ischemică este un termen pe care medicii îl folosesc pentru a descrie insuficiența cardiacă congestivă provocată de o boală coronariană. "Ischemică" înseamnă că mușchiul cardiac nu primește suficient sânge și oxigen deoarece arterele coronare, cele care furnizează sânge mușchiului cardiac, sunt îngustate sau blocate.

Boala coronariană este adesea rezultatul aterosclerozei, o afecțiune în care se acumulează depozite de grăsime (plăci) în interiorul arterelor. Acest lucru reduce fluxul de sânge către inimă, ceea ce duce la o lipsă de oxigen și de nutrienți necesari pentru ca mușchiul cardiac să funcționeze corect.

Cardiomiopatia ischemică este cel mai frecvent tip de cardiomiopatie în țările dezvoltate. În timp, din cauza lipsei de sânge suficient, secțiuni ale mușchiului cardiac pot fi deteriorate și slăbite, ceea ce poate duce la insuficiență cardiacă (inima nu poate pompa sângele în mod eficient către restul corpului).

Cardiomiopatie alcoolică

Este o formă specifică de cardiomiopatie dilatativă, cauzată de consumul cronic și intens de alcool. Cardiomiopatia alcoolică se caracterizează prin slăbirea și mărirea mușchiului cardiac, ceea ce inhibă capacitatea inimii de a pompa sângele în mod eficient.

Alcoolul, mai ales atunci când este consumat în cantități mari, poate fi toxic pentru celulele mușchiului cardiac, ducând la modificări ale structurii și funcției acestora. Aceste modificări pot include mărirea inimii însăși și subțierea pereților mușchiului cardiac. Atunci când pereții inimii devin subțiri și slabi, aceștia nu se pot contracta corespunzător, ceea ce înseamnă că nu pot pompa sângele atât de eficient pe cât ar trebui. În timp, această tensiune poate duce la insuficiență cardiacă.

Cardiomiopatie restrictivă

Acest tip se caracterizează prin rigiditatea pereților inimii, care împiedică ventriculii (camerele inferioare ale inimii) să se umple corect cu sânge. Cardiomiopatia restrictivă este, adesea, idiopatică (de cauză necunoscută), dar poate apărea și din cauza acumulării de substanțe anormale (cum ar fi proteinele amiloide) în țesutul cardiac.

Cardiomiopatia Takotsubo

Denumită şi cardiomiopatie de stres sau “sindromul inimii frânte”, aceasta este o afecțiune temporară, adeseori provocată de stres sau de traume emoționale, în care principala cameră de pompare a inimii, ventriculul stâng, se mărește și nu pompează bine, în timp ce restul inimii funcționează normal sau chiar cu mai multă forță. Simptomele cardiomiopatiei Takotsubo le imită adesea pe cele ale unui atac de cord.

Cardiomiopatie aritmogenă ventriculară dreaptă

Acest tip rar de cardiomiopatie face ca mușchiul din ventriculul drept să fie înlocuit cu grăsime și țesut fibros, ceea ce duce la probleme cu semnalele electrice ale inimii, care pot provoca ritmuri cardiace neregulate (aritmii). Este adesea genetică și poate provoca stop cardiac subit la tineri, în special la sportivi.

Cardiomiopatia de necompactare ventriculară stângă

Este o afecțiune cardiacă rară, de obicei congenitală, ceea ce înseamnă că vă nașteți cu ea. În cazul cardiomiopatiei de necompactare ventriculară stângă, camera inferioară stângă a inimii nu se dezvoltă corespunzător. Ca urmare, este posibil ca inima să nu pompeze sângele în tot corpul atât de eficient pe cât ar trebui. Poate apărea singură sau în combinație cu alte tipuri de cardiomiopatie.

Cardiomiopatie indusă de chimioterapie

Denumită şi cardiotoxicitate, se referă la orice afectare a inimii care apare în urma tratamentului împotriva cancerului. Nu este frecventă în general, dar poate apărea la persoanele care iau anumite medicamente de chimioterapie sau de terapie țintită. De asemenea, unii pacienţi pot dezvolta probleme cardiace după ce au făcut radioterapie la nivelul pieptului. Cardiotoxicitatea se dezvoltă uneori la mai mulţi ani după tratamentul cancerului.

Cardiomiopatie peripartum (postpartum)

Este o afecțiune gravă care provoacă deteriorarea mușchiului cardiac și împiedică inima să pompeze sângele către restul corpului. Cardiomiopatia peripartum afectează femeile aflate în ultima lună de sarcină sau până la cinci luni după naștere. Din acest motiv, se mai numește și cardiomiopatie postpartum sau cardiomiopatie asociată sarcinii. Poate apărea la orice vârstă, dar este mai frecventă la persoanele de peste 30 de ani.

Factori de risc

Mai mulți factori de risc pot crește probabilitatea ca o persoană să dezvolte cardiomiopatie:

• antecedente familiale de cardiomiopatie sau insuficiență cardiacă – dacă unul dintre părinţi a avut cardiomiopatie, este posibil să aveți un risc mai mare să dezvoltaţi această afecţiune;
• boli cronice - afecțiuni precum obezitatea, diabetul și tulburările tiroidiene pot crește riscul de a dezvolta cardiomiopatie;
• consumul excesiv de alcool sau de droguri;
• vârsta înaintată - este un factor de risc pentru anumite tipuri de cardiomiopatie, cum ar fi cardiomiopatia dilatativă;
• anumite medicamente de chimioterapie și radioterapie pentru cancer - aceste tratamente pot crește riscul de cardiomiopatie;
• alte afecțiuni cardiace - un istoric de afectare a țesutului cardiac în urma unui atac de cord sau a unei miocardite poate crește riscul de a dezvolta cardiomiopatie.

Diagnosticare

Cardiomiopatia este, de obicei, diagnosticată de un cardiolog. Acesta va corobora anamneza detaliată, examinarea fizică și diversele teste de diagnosticare pentru a pune diagnosticul:

Istoricul medical

Medicul vă va întreba despre orice simptome cu care vă confruntați, despre istoricul medical personal și despre istoricul familial de boli de inimă.

Examinarea fizică

Medicul vă va asculta inima și plămânii, va verifica dacă aveți lichid în picioare sau în abdomen și va căuta alte semne fizice care ar putea sugera cardiomiopatie.

Teste de diagnosticare

Există mai multe teste care pot fi folosite pentru diagnosticarea cardiomiopatiei:

• electrocardiograma (EKG) - înregistrează activitatea electrică a inimii și poate detecta ritmuri anormale și zone de afectare;
• ecocardiograma - utilizează unde sonore pentru a crea imagini detaliate ale structurii și funcției inimii și poate dezvălui dacă inima este mărită sau dacă pereții ei sunt îngroșați sau rigizi;
• test de efort - presupune efectuarea de exerciții pe o bandă de alergare sau pe o bicicletă staționară, în timp ce inima este monitorizată, sau administrarea de medicamente care fac ca inima să lucreze din greu și să bată repede; îi poate ajuta pe medici să vadă cum se comportă inima în condiții de stres;
• cateterizare cardiacă - în cadrul acestui test, un tub subțire (cateter) este trecut printr-un vas de sânge până la inimă; el poate măsura presiunile din inimă și cât de bine pompează, iar medicii pot extrage o mică mostră de țesut (biopsie);
• RMN cardiac (imagistică prin rezonanță magnetică) - utilizează un câmp magnetic și unde radio pentru a crea imagini detaliate ale inimii. El poate fi folosit pentru a examina, în detaliu, structura și funcția inimii;
• CT (tomografie computerizată) cardiac - această tehnică cu raze X produce imagini detaliate ale inimii și poate detecta probleme în structura inimii;
• teste de sânge - pot ajuta la excluderea altor afecțiuni, iar unele pot verifica anumite proteine care pot sugera insuficiența cardiacă;
• testare sau screening genetic - dacă medicul suspectează că afecţiunea este ereditară, vi se poate recomanda să faceți un test genetic; uneori, medicul ar putea sugera, de asemenea, ca rudele de gradul întâi (părinți, frați, copii) să fie testate pentru cardiomiopatie.

Dacă sunteți diagnosticat cu cardiomiopatie, este posibil să consultați și alți specialiști ca parte a echipei dumneavoastră de îngrijire, cum ar fi un specialist în insuficiență cardiacă, un electrofiziolog sau un chirurg cardiovascular, în funcție de gravitatea și tipul afecțiunii dumneavoastră.

Prevenție

Prevenirea cardiomiopatiei implică, adesea, gestionarea factorilor de risc și adoptarea unui stil de viață sănătos pentru inimă:

• dieta sănătoasă - consumați o dietă echilibrată, săracă în sare, în grăsimi totale, grăsimi saturate și colesterol și bogată în fructe proaspete, legume, cereale integrale, proteine slabe și acizi grași omega-3;
• exerciții fizice regulate - faceți activitate fizică regulată timp de cel puțin 30 de minute în majoritatea zilelor din săptămână; înainte de a începe orice program de exerciții fizice, consultați-vă medicul, mai ales dacă ați fost diagnosticat cu cardiomiopatie sau o altă afecțiune cardiacă;
• controlul greutății - menținerea unei greutăți sănătoase poate reduce riscul de boli de inimă și alte probleme de sănătate; dacă sunteți supraponderal, orice scădere în greutate poate avea beneficii semnificative pentru sănătate;
• eliminarea fumatului - fumatul este un factor de risc semnificativ pentru bolile de inimă; dacă fumați, renunțați şi evitați fumatul pasiv ori de câte ori este posibil;
• limitați consumul de alcool - alcoolul în exces poate deteriora mușchiul cardiac și poate duce la cardiomiopatie; limitați-vă consumul la niveluri moderate (până la un pahar pe zi pentru femei și până la două pahare pe zi pentru bărbați), sau evitați-l complet dacă aveți antecedente de cardiomiopatie indusă de alcool;
• gestionați stresul - nivelurile ridicate de stres vă pot crește tensiunea arterială și ritmul cardiac în timp, ceea ce poate duce la boli de inimă; găsiți modalități sănătoase de a face față stresului, cum ar fi exercițiile fizice, tehnicile de relaxare sau terapia psihologică;
• controlați tensiunea arterială - tensiunea arterială ridicată poate duce la multe tipuri de boli de inimă, inclusiv cardiomiopatie; controalele regulate și medicația (dacă este prescrisă de medicul dumneavoastră) pot ajuta la menținerea tensiunii arteriale într-un interval sănătos;
• controale medicale regulate - acestea pot detecta din timp afecțiunile care pot duce la cardiomiopatie, cum ar fi tensiunea arterială ridicată sau bolile valvelor inimii;
• consiliere genetică - dacă aveți un istoric familial de cardiomiopatie, poate doriți să luați în considerare consilierea genetică; acest lucru vă poate ajuta să vă înțelegeți riscul și să vă ghidați în ceea ce privește potențialele teste sau supravegherea pentru cardiomiopatie.