Informații generale
Dozarea anticorpilor anti-miocardici se recomandă în suspiciunea de boală coronariană, indiferent dacă există sau nu un infarct miocardic acut, dar și în diagnosticarea și evaluarea de cardiomiopatii, febră reumatică acută sau leziuni chirurgicale ori traumatice.
Anticorpii anti-miocardici reprezintă autoanticorpi îndreptați împotriva fibrelor musculare cardiace. Aceștia pot fi identificați la pacienții ce suferă de pericardită, dar și în urma unui atac de cord sau a unei intervenții chirurgicale. Inima se contractă datorită acțiunii mușchiului inimii sau a celulelor miocardice. În anumite patologii autoimune, cum ar fi cele care duc la formarea anticorpilor anti-miocardici, inima nu mai este capabilă să pompeze suficient sânge în tot organismul.
Când este recomandată determinarea anticorpilor anti-miocardici
Determinarea anticorpilor anti-miocardici poate fi recomandată de medicul specialist în următoarele situații:
- diagnosticarea și evaluarea cardiomiopatiilor;
- evaluarea pacienților suspectați că pot dezvolta autoanticorpi în urma unui infarct miocardic;
- monitorizarea pacienților cu febră reumatică acută;
- durere sau disconfort la nivelul pieptului;
- istoric familial de boli cardiovasculare.
Cardiomiopatia este o afecțiune a mușchiului inimii, în care acesta nu mai este capabil să pompeze sânge la capacitate maximă. Această afecțiune poate duce la insuficiență cardiacă. Există mai multe tipuri de cardiomiopatie, cum ar fi cardiomiopatie dilatată, hipertrofică sau restrictivă.
Cardiomiopatia poate fi asimptomatică însă, atunci când este prezentă, simptomatologia poate include:
- stări de oboseală;
- umflarea picioarelor sau a gleznelor;
- amețeală;
- disconfort la nivelul toracelui.
Procedura recoltare
Determinarea anticorpilor anti-miocardici nu necesită pregătiri speciale. Aceasta se realizează dintr-o probă de sânge venos, recoltată à jeun (pe nemâncate) sau post-prandial (după masă).
Interpretare rezultate
Rezultatele testului* ce măsoară anticorpii anti-miocardici sunt: <1:100 titru.
Valorile de referință* sunt date de aparatură, de metoda de lucru și de reactivii folosiți și pot să difere de la un laborator la altul.
Bibliografie
- Baba, Akira, et al. “Characterization of Anti-Myocardial Autoantibodies in Japanese Patients with Dilated Cardiomyopathy.” The Nippon Journal of Angio-Cardiology, vol. 65, no. 10, 1 Jan. 2001, pp. 867–873, https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov , https://doi.org/10.1253/jcj.65.867
- Ana Olga Mocumbi, et al. “Presence of Circulating Anti-Myosin Antibodies in Endomyocardial Fibrosis.” PLOS Neglected Tropical Diseases, vol. 4, no. 4, 20 Apr. 2010, pp. e661–e661, https://journals.plos.org , https://doi.org/10.1371/journal.pntd.0000661
- Ricci V;Russolo M. “[Formation of Anti-Myocardial Antibodies in the Palatal Tonsil during Acute Articular Rheumatism].” Il Valsalva, vol. 44, no. 2, 2023, https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov
- Oana Mihaela. “Compendiu Medicina Interna .” Academia.edu, 15 Dec. 2019, www.academia.edu
Solicită o programare
Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.
