Informații generale
Analiza alfa 2 macroglobulinei este o testare cu o importanță majoră în diagnosticarea diferențiată a sindromului nefrotic. Afecțiunea este caracterizată prin valori mari de alfa 2 macroglobulină ca urmare a pierderii proteinelor cu greutate moleculară mai mică.
Testarea este, de asemenea, o metodă de investigație non-invazivă a funcției hepatice. Persoanele diagnosticate cu ciroză hepatică prezintă şi ele valori crescute ale proteinei alfa 2 macroglobulină.
Alfa 2 macroglobulina (A2M) este una dintre cele mai mari proteine plasmatice și un inhibitor de protează, fiind capabilă să inactiveze diferiți compuși organici. Alfa 2 macroglobulina îndeplinește diferite funcții efectoare și inhibitoare pentru sistemul limfatic, inhibă componente ale sistemului complementului și ale hemostazei, se leagă de numeroşi factori de creștere și cytokine și funcționează ca un inhibitor al coagulării prin încetinirea acțiunii trombinei. Este produsă, în principal, de ficat și sintetizată local de macrofage, fibroblaste și celule adrenocorticale.
De asemenea, alfa 2 macroglobulina ar fi implicată și în apariția Alzheimerului, în sensul că o anumită formă a acestei proteine crește riscul de apariție a bolii.
Când este recomandată determinarea alfa 2 macroglobulinei
Analiza pentru determinarea alfa 2 macroglobulinei este recomandată în evaluarea pacienților diagnosticați cu pancreatită, ciroza, diabet zaharat ori sindrom nefrotic.
Procedura recoltare
Analiza presupune prelevarea unei probe de sânge venos din plica cotului, între 0.5 ml și 1 ml de ser. Recoltarea se face dimineața, pe nemâncate, iar sângele se stochează într-un vacutainer fără coagulant cu sau fără gel separator.
Interpretare rezultate
Valorile de referință* pentru alfa 2 macroglobulină sunt cuprinse între 1.3 - 3 g/L.
Creșterile sau scăderile de alfa 2 macroglobulină pot fi observate din modificările fracţiunii alfa 2 globulinelor din electroforeza proteinelor serice.
*Valorile de referință și rezultatele analizelor sunt date de aparatură, de metoda de lucru și de reactivii folosiți și pot să difere de la un laborator la altul.
Bibliografie
- Satou, Motoyasu, and Hiroyuki Sugimoto. “The Study of Ghrelin Deacylation Enzymes.” Methods in Enzymology, 2012, pp. 165–179, www.sciencedirect.com, 10.1016/b978-0-12-381272-8.00011-8
- “A2M - Overview: Alpha-2-Macroglobulin, Serum.” Mayocliniclabs.com, 2018, www.mayocliniclabs.com
Solicită o programare
Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.