Bilirubina directă

Informații generale

Bilirubina este un pigment galben-portocaliu pe care organismul uman îl produce în mod natural când celulele roșii din sânge îmbătrânesc și se degradează. Ficatul preia bilirubina din aceste celule, o prelucrează și apoi este eliminată prin materiile fecale.

Dacă analiza indică un nivel ridicat de bilirubină este un semn că celulele roșii se degradează într-un număr anormal de mare, că ficatul nu-și mai face treaba pentru a curăța bilirubina din sânge sau că, până la excreție, pe traseul de circulație al bilirubinei, intervine o problemă.

Bilirubina directă se mai numește și bilirubină conjugată, care deja a fost prelucrată de ficat și care, în mod normal, urmează să fie excretată. Dacă ceva nu funcționează normal pe acest traseu, de la ficat până la excreție, nivelul de bilirubină directă crește.

Eritrocitele ajung să se degradeze după aproximativ 120 de zile, 80% din bilirubina circulantă în organism provenind în urma degradării acestora. Restul de aproximativ 20% din bilirubina circulantă provine din proteine ce conțin hem, cum ar fi citocromii hepatici sau mioglobina musculară.

Bilirubina este transportată la nivelul ficatului legată de albumină, reprezentând forma indirectă, urmând ca mai apoi să fie conjugată cu acid glucuronic sub acțiunea uridin5'-difosfo-glucuroniltransferazelor (UDP-glucuroniltransferazelor). Bilirubina astfel conjugată este transportată în canaliculele biliare de unde este eliminată împreună cu bila în căile biliare și apoi în intestin, unde suferă reduceri succesive cu formare de urobilinogen și stercobilinogen.

Cea mai mare parte a urobilinogenului este reabsorbită intestinal, ajunge prin circulația portală la ficat, iar o mică parte este eliminată prin fecale alături de stercobilinogen. Stercobilinogenul și o mică parte din urobilinogen sunt eliminate prin fecale; cea mai mare parte a urobilinogenului este reabsorbită intestinal, ajunge prin circulația portală la ficat (circuitul entero-hepatic), fiind reexcretată prin bilă.

Bilirubina directă poate fi analizată și din urină. Este singura formă de bilirubină care se găsește în urină întrucât cea indirectă nu se excretă.

Valoarea de bilirubină directă este determinată în laborator direct de analizor. Bilirubina totală este determinată de aparat, urmând ca valoarea bilirubinei indirecte să fie obținută prin calcul: din bilirubina totală este scăzută bilirubina directă.

Majoritatea copiilor născuți la termen (97%) prezintă valori ale bilirubinei serice mai mici de 13 mg/dl. Ca urmare, toți copiii cu un nivel de bilirubină serică mai mare de 13 mg/dl necesită un minim de investigații pentru a stabili ce a dus la apariția icterului. Alte criterii de icter nefiziologic sunt icterul vizibil din prima zi de viață, un nivel total al bilirubinei serice crescând cu mai mult de 5 mg/dl/zi, un nivel seric al bilirubinei directe depășind 1,5 mg/dl și icter vizibil clinic ce persistă pentru mai mult de o săptămână la nou-născuții la termen (poate dura mai mult la copiii alimentați la sân).

Nivelul de bilirubină poate fi anormal atunci când are loc unul dintre aceste procese:

• producție crescută de pigment;
• preluare hepatică scăzută;
• conjugare hepatică inadecvată;
• excreție redusă de pigment conjugat din ficat și bilă.

Când este recomandată determinarea bilirubinei directe

Medicul poate recomanda determinarea de bilirubină directă atunci când pacientul are semne și simptome, cum ar fi:

• urină închisă la culoare;
• stări de greață;
• dureri abdominale;
• balonare;
• scaune de culoare galbenă;
• oboseală o perioadă lungă și fără cauze explicabile;
• semne de icter;
• anemie;
• reacție alergică la un medicament;
• istoric de alcoolism;
• expunere la un virus hepatic.

Determinarea serică a bilirubinei directe este recomandată și în:

• obstrucțiile intrahepatice: sindrom Dubin Johnson, sindrom Rotor, colestază indusă de substanțe medicamentoase, icter postoperator, hepatita virală, ciroza hepatică;
• obstrucții extrahepatice generate de formarea calculilor biliari, tumorilor sau stricturilor;
• colestaza indusă de medicamente;
• icter postoperator;
• hepatită și ciroză.

Procedura recoltare

Analiza bilirubinei directe nu necesită o pregătire specială şi se realizează dintr-o probă de sânge recoltată a jeun (pe nemâncate).

Interpretare rezultate

Pentru bilirubina directă sunt considerate valori normale* cele mai mici de 0.3 mg/dL. Bilirubina directă are aceeași valoare de referință și la adulți și la copii.

Pentru bilirubina totală există diferențe sensibile la adulți și copii:

• Bilirubina totală la adulți (valoare de referință) < 1.2 mg/dL;
• Bilirubina totală la copiii mai mari de 1 lună (valoare de referință) <1 mg/dl.

* Valorile de referință sunt date de aparatură, de metoda de lucru și de reactivii folosiți și pot diferi de la un laborator la altul.