Biochimie lichid de puncție

Informații generale

Analiza lichidului de puncție are ca scop determinarea revărsatului pleural, dar și a cauzelor care au dus la apariția acestei afecțiuni. Revărsatul pleural apare atunci când lichidul se adună în exces în spațiul pleural (zona dintre plămâni și țesutul care acoperă plămânii).

Deși este normal să existe o cantitate mică de lichid în spațiul pleural, un revărsat implică o acumulare anormală de lichid, care poate perturba respirația și poate declanșa și alte simptome.

Biochimia lichidului de puncție joacă un rol important în stabilirea cauzei care stă la baza unui revărsat pleural. Există multe afecțiuni care îl pot provoca, iar identificarea exactă a cauzei poate ajuta la ghidarea tratamentului.

Există două tipuri principale de revărsat pleural:

• transudat: apare atunci când există un dezechilibru al presiunii în anumite vase de sânge; acest lucru face ca lichidul suplimentar să se scurgă în spațiul dintre plămâni și țesut; revărsatul pleural transudat este cel mai adesea cauzat de insuficiență cardiacă sau ciroză;
• exudat: apare atunci când există o leziune sau o inflamație a pleurei; acest lucru poate face ca excesul de lichid să se scurgă din anumite vase de sânge; revărsatul pleural exudat are multe cauze, printre care: pneumonia, cancerul, bolile de rinichi și bolile autoimune. De obicei, afectează doar o parte a pieptului.

Este importantă determinarea tipului de revărsat pleural de care pacientul suferă pentru a putea restrânge cauzele posibile de ascită sau peritonită și pentru a putea beneficia de tratamentul potrivit.

Când este recomandată determinarea biochimiei lichidului de puncție

Medicul poate recomanda determinarea biochimiei lichidului de puncție dacă se constată că pacientul are un revărsat pleural. Acest lucru se întâmplă în general după efectuarea unei radiografii, a unei scanări CT sau a unei ecografii care arată o acumulare mare de lichid în spațiul pleural.

În general, simptomele unui revărsat pleural sunt:

• durere inexplicabilă în piept;
• dificultăți de respirație;
• tuse uscată;
• alte probleme de respirație.

Determinarea biochimiei lichidului de puncție poate să nu fie necesară în cazul în care cauza este deja cunoscută sau dacă revărsatul pleural este redus și nu provoacă niciun simptom.

Procedura recoltare

Analiza biochimiei lichidului de puncție se face prin obținerea unei mostre de lichid pleural (cunoscută sub numele de toracenteză), ce implică introducerea unui ac subțire în cavitatea pleurală pentru a extrage o cantitate mică de lichid.

Toracenteza poate fi de două tipuri:

• de diagnostic: când scopul ei este de testare a lichidului pleural;
• terapeutică: când este efectuată pentru a reduce acumularea de lichid și a ameliora simptomele.

În mod normal, nu este necesară nicio pregătire specială pentru determinarea biochimiei lichidului de puncție. Înainte de procedură, trebuie comunicat medicului despre medicamentele pe care pacientul le ia, în special despre cele care subțiază sângele.

Interpretare rezultate

Stabilirea unui revărsat pleural transudat sau exudat se bazează de obicei pe nivelurile de proteine, LDH și/sau colesterol din lichidul pleural.

Criteriile pentru definirea unui revărsat sunt:

• LDH ≥ 220U/L sau mai mare de 2/3 față de limita superioară normală a LDH-ului seric;
• raportul LDH pleural/LDH seric ≥ 0,6;
• raportul proteine pleurale/proteine serice ≥ 0,5.

Dacă se constată unul sau mai multe din aceste criterii, lichidul pleural îndeplinește caractere de exudat. În lipsa acestor criterii, lichidul pleural îndeplinește caracter de transudat.

Valorile de referință sunt date de aparatura, metoda de lucru și reactivii folosiți și pot diferi de la un laborator la altul.