Banner Bilirubina totală

Bilirubina totală

Află informații utile despre această analiză:

  • Când este recomandată
  • Care este procedura de recoltare
  • Ce semnifică rezultatele obținute

Informații generale

Bilirubina totală este o analiză ce are ca scop determinarea sănătății ficatului și monitorizarea bolilor acestuia, dar și a pancreasului și a afecțiunilor căilor biliare.

Bilirubina este un pigment biliar produs de hepatocit care apare în momentul în care celulele roșii (hematiile) îmbătrânesc și mor (ciclul vieții lor normale este de aproximativ 120 de zile).

După descompunerea celulelor roșii, bilirubina este transportată prin sânge până la ficat, împreună cu albumina. Acolo, este procesată și transmisă mai departe către vezica biliară, cu rol de stocare. Un nivel mai crescut al bilirubinei sangvine se poate asocia cu o culoare mai închisă a urinei și a scaunului.

Un nivel mai mare decât cel normal al bilirubinei poate indică faptul că celulele roșii din sânge se descompun într-un ritm neobișnuit sau că ficatul nu o poate metaboliza sau nu se poate elimina în mod corespunzător în intestin.

Hiperbilirubinemia apare ca icter, pigmentarea galbenă a tegumentului și sclerelor (tunica solidă a globului ocular).

Probă Bilirubina totală Medlife

Când este recomandată determinarea bilirubinei totale

Medicul specialist poate recomanda testul de bilirubină totală atunci când suspectează o boală hepatică, pentru a determina starea de funcționare a ficatului, în special în prezența unor simptome specifice:

  • urină închisă la culoare;
  • oboseală accentuată permanentă;
  • dilatarea vaselor de sânge la nivel abdominal;
  • scădere inexplicabilă în greutate.

Determinarea serică a bilirubinei este recomandată în:

  • hemoliză necomplicată;
  • icter hepatocelular;
  • obstrucție biliară extrahepatică;
  • hepatită virală;
  • hepatită alcoolică.

Excesul de bilirubină este un fenomen frecvent la nou-născuți. Icterul neonatal necesită tratament prin fototerapie (tratarea icterulului cu ajutorul unei lumini speciale). În cazuri rare poate fi nevoie și de o transfuzie de sânge.

Procedura recoltare

Testul de bilirubină este o analiză care se realizează din sânge recoltat venos, de la nivelul brațului. Testul trebuie făcut dimineața, pe stomacul gol.

Pacientul trebuie să informeze medicul dacă urmează un tratament, întrucât unele medicamente pot influența rezultatul analizei. De asemenea, este necesar să comunice cât de activ a fost în ultimele ore și ce a mâncat, pentru că dieta și exercițiile fizice pot influența, de asemenea, testul.

Interpretare rezultate

Valorile de referință* pentru bilirubina totală sunt:

  • la adulți: < 1,2 mg/ dL;
  • la copiii peste o lună: < 1 mg/ dL.

Concentrația este direct legată de factori precum:

  • vascularizarea corespunzătoare;
  • capacitatea de a descompune bilirubina;
  • permeabilitatea tractului biliar.

Se consideră valori critice pentru bilirubina totală cele ce depășesc 15 mg/ dL, iar icterul se instalează atunci când valoarea bilirubinei ajunge la 2 - 2,5 mg/ dL.

La nou-născuți, concentrația de bilirubină depinde de ziua în care a fost făcută analiza.

*Valorile de referință sunt date de aparatură, de metoda de lucru și de reactivii folosiți și pot să difere de la un laborator la altul.

Interferențe şi limite

Valori eronate ale testului de bilirubină totală pot apărea în următoarele situații:

  • hemoliză;
  • lipemie;
  • consumul de anumite medicamente care cresc concentrația bilirubinei totale serice, în timp ce altele îi scad nivelul.

Valori scăzute

Valorile scăzute ale bilirubinei totale nu au semnificație clinică.

Valori crescute

Valori crescute ale bilirubinei totale se întâlnesc în următoarele cazuri:

  • Sindromul Dubin Johnson: boală autozomal recesivă ce duce la imposibilitatea hepatocitelor de a excreta bilirubina conjugată în bila. Ca urmare, apar valori plasmatice crescute, în special a bilirubinei directe, neînsoțite de creșteri ale enzimelor hepatice;
  • Sindromul Rotor: afecțiune autozomal recesivă foarte rară, distinctă de sindromul Dubin Johnson, dar cu manifestări similare;
  • colestaza indusă de medicamente;
  • icterul postoperator;
  • hepatită și ciroză;
  • obstrucția extrahepatică: prin prezența calculilor, tumorilor sau stricturilor;
  • anemiile hemolitice;
  • icterul cauzat de producția crescută de pigment, ca urmare a infarctelor pulmonare, a colecțiilor sanguine în țesuturi, după cateterisme, rupturi de anevrisme aortice;
  • conjugarea alterată a bilirubinei, provocată de activitatea scăzută a bilirubin-glucuronil-transferazei;
  • icterul neonatal, cauzat de imaturitatea enzimei hepatice glucuronil-transferază;
  • deficitul ereditar și dobândit de glucuronil-transferază;
  • Sindrom Gilbert: afecțiune genetică cu scăderea activității enzimatice a glucuronil-transferazei, frecvent întâlnită la populația caucaziană (aproximativ 10%) și care se manifestă prin hiperbilirubinemie ușoară și persistentă, cu valori medii de 1.2 – 3 mg/ dL, rar depășind 5 mg/ dL;
  • Sindrom Crigler Najjar: afecțiune genetică rară, manifestată prin hiperbilirubinemie, în special indirectă, uneori atingând valori critice, cu afectare cerebrală la nou-născut.

Solicită o programare

Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.

femeie fericita care lucreaza folosind mai multe dispozitive pe un birou la domiciliu