Serologie Borrelia Burgdorferi

Informații generale

Boala Lyme (borelioza Lyme) este cea mai frecventă boală transmisă de căpușe în America de Nord și Europa, fiind o afecțiune multisistemică provocată de spirocheta Borrelia Burgdorferi.

Transmiterea la om prin mușcătura de căpușă din specia Ixodes (căpușa fiind infectată cu Borrelia Burgdorferi) se realizează, în special, în lunile de primăvară, vară și la începutul toamnei.

Boala Lyme este prezentă în întreaga lume, dar în anumite zone geografice prezintă incidențe mai mari.

Infecția cu Borrelia Burgdorferi, borelioza Lyme, are o evoluție clinică ce poate fi împărțită în trei etape generale:

1. faza precoce, localizată - începe la aproximativ o săptămână de la mușcătura de căpușă infectată cu Borrelia Burgdorferi, în care leziunea primară se dezvoltă la locul de inoculare. Inflamația din jurul mușcăturii de căpușă provoacă o leziune a pielii, denumită eritem cronic migrans, o leziune cutanată unică, în expansiune, cu aspect de inel. Pot apărea adesea simptome nespecifice, cum ar fi: febră, oboseală, cefalee, mialgie și limfadenopatie regională;
2. un diseminat precoce, fază marcată de spirochete Borrelia Burgdorferi răspândite sistemic, producând o varietate de manifestări cardiace, neurologice și/sau dermatologice;
3. faza tardivă, prevestită de boala reumatologică, precum și de alte manifestări neurologice și/sau fenomene dermatologice.

Serologia Borrelia Burgdorferi reprezintă identificarea în sângele pacienților a anticorpilor anti Borrelia Burgdorferi, fiind un instrument de ajutor în confirmarea sau infirmarea suspiciunilor clinice de borelioza Lyme.

Când este recomandată determinarea anticorpilor anti Borrelia Burgdorferi

Serologia Borrelia Burgdorferi se recomandă să se efectueze în următoarele situații:

• la pacienții cu simptomatologie sugestivă pentru borelioza Lyme: apariția unei leziuni cutanate specifice, unice, la locul mușcăturii de căpușă (eritem migrans), însoțită de simptome nespecifice ca febră, oboseală, cefalee și mialgii;
• la persoanele care locuiesc sau au tranzitat regiuni cu incidență crescută de boala Lyme;
• la persoanele care acuză mușcătură de căpușă (istoric de mușcătură de căpușă).

Procedura recoltare

Analizele pentru anticorpii Borrelia Burgdorferi (analize boala Lyme) se efectuează din sânge recoltat prin puncție venoasă, fără o pregătire prealabilă a pacientului. Recomandarea este ca recoltarea să fie făcută dimineața, a jeun (pe nemâncate), dar se poate recolta și postprandial (la minimum două ore de la ultima masă).

Se recoltează sânge în vacutainer fără aditivi, de preferat cu gel separator (dop galben), dar și fără gel separator (dop roșu).

La cel mult două ore de la recoltare, proba de sânge este centrifugată, iar din serul obținut poate fi efectuată analiza pentru boala Lyme. Serul poate fi și stocat la 2-8 grade C timp de câteva zile sau poate fi congelat la -20 grade C.

Interpretare rezultate

Testarea serologică pentru anticorpii împotriva bolii Lyme include testul ELISA și testul Western blot. Recomandările actuale pentru diagnosticul serologic al bolii Lyme sunt depistarea cu testul ELISA polivalent (pentru IgG și IgM) și efectuarea de teste suplimentare Western blot pentru toate rezultatele ELISA echivoce sau pozitive.

Valorile de referință pentru serologia Borrelia Burgdorferi:

• negativ pentru anticorpii IgG și IgM Lyme, atât pentru teste ELISA, cât și pentru teste Western blot.

Formarea anticorpilor are loc astfel:

• anticorpii anti borrelia de tip IgM sunt detectați la 3-4 săptămâni după debutul bolii Lyme, ating vârful la 6-8 săptămâni după debut și apoi dispar treptat;
• anticorpii anti borrelia de tip IgG încep să apară în organismul pacienților infectați cu Borrelia Burgdorferi la 2-3 luni după infectare și pot rămâne la titruri crescute ani de zile.

Util pentru diagnosticarea bolii Lyme:

• testul IgM este util pentru confirmarea stadiului 1 (acut) al bolii Lyme;
• testul IgG este util pentru confirmarea stadiilor 2 și 3 ale bolii Lyme.