Creatinkinaza, Creatinfosfokinaza (CK sau CPK)

Interferențe și limite

Efortul fizic susținut, ridicarea de greutăți sau travaliul, pot determina creșteri ale creatinkinazei.

Injecțiile intramusculare pot determina, ocazional, creșteri variabile de 2-6 ori peste valoarea normală. Valori crescute de creatinkinază mai apar și în intoxicațiile acute, intoxicația cu monoxid de carbon, hipertermia malignă. De asemenea, hemoliza poate determina creșteri ale creatinkinazei.

Pentru a analiza creatinkinaza din organism, proba biologică trebuie trimisă în laborator imediat după recoltare. La temperatura camerei, activitatea creatinkinazei scade semnificativ în decurs de 2 ore de la recoltare, mai ales prin expunere la lumină.

O serie de medicamente pot crește rezultatul analizei: acid aminocaproic, amfotericina B, captopril, carbenoxolonă, carteolol, clindamicină, clorpromazină, clofibrat, clonidină, colchicină, ciclopropan, danazol, diclofenac, digoxin, gemfibrozil, haloperidol, inhibitori ai 3-hidroxi 3-metilglutaril CoA reductazei (ex: lovastatin), insulină, izotretinoin, labetalol, lamivudină, levamisol, lidocaină, litiu, D-penicilamină, pindolol, proclorperazină, propranolol, streptokinază, trimetroprim, zalcitabin.

O serie de medicamente pot scădea rezultatul analizei: acid ascorbic, amikacin, aspirină, dantrolen, prednison.

Valori scăzute

Un nivel de creatinkinază sub valorile de referință se întâlnește în:

• Scăderea masei musculare: vârstnici, malnutriție;
• Poliartrita reumatoidă;
• Hiperparatiroidismul netratat;
• Boala Cushing;
• Colagenoze;
• Sarcină (scade la 75%);
• Metastazele hepatice;
• Boala alcoolică a ficatului;
• Insuficiența multiplă de organ;
• Infecțiile severe, septicemie;
• Administrarea unor medicamente: fenotiazine, prednison, estrogeni, tamoxifen, toxine, insecticide.

Valori crescute

Creatinkinaza mare înseamnă creatinkinaza cu valori peste intervalul de referință specific sexului pacientului și se întâlnește în:

Necroza și inflamația miocardului

• Infarct miocardic acut (la 4-6 ore de la debut);
• Contuzie cardiacă;
• Postchirurgie cardiacă sau toracică;
• Manevre de resuscitare;
• Angioplastie coronariană transluminală percutană;
• Miocardită;
• Tahicardie supraventriculară susținută;
• Cardiomiopatii;
• Colagenoze cu afectarea cordului;
• Angiografie coronariană.

Necroza, inflamația sau atrofia acută a mușchilor striați

• Miopatie de efort (efort intens și susținut, de exemplu după un maraton);
• Traumatisme ale mușchilor scheletici;
• Afecțiuni ale mușchilor scheletici: miozite, distrofii musculare, polimiozită, colagenoze și vasculite (LES);
• Paralizie periodică hipopotasemică familială;
• Arsuri (electrice, termice);
• Distrofie musculară, distrofie miotonică;
• Scleroză laterală amiotrofică;
• Status epilepticus;
• Travaliu și ultimele săptămâni de sarcină;
• Hipertermie malignă, hipotermie;
• Boala McArdle.

Administrarea unor substanțe

• Alcool;
• Cocaină;
• Halotan;
• Ipeca (emetina);
• Benzen, xilen.

Altele

• Infarct cerebral întins;
• Persoane cu masa musculară foarte dezvoltată: jucători de fotbal, culturism;
• După injecții intramusculare (creștere ușoară);
• Spasme musculare sau convulsii la copii (creștere ușoară);
• Hemoliză moderată (creștere ușoară);
• Hemoragie subarahnoidiană;
• Sindrom Reye.

Se recomandă interpretarea în context clinic și paraclinic a valorilor obținute. În cazul unei creșteri a cărei mecanism fiziopatologic nu poate fi explicat, se verifică existența Macro-CK. Aceasta este o formă atipică de creatinkinază compusă din complexe formate din imunoglobuline și izoenzime normale ale CK. Migrează electroforetic între CK-MM și CK-MB și se întâlnește cu precădere la femeile vârstnice.

Macro-CK nu are semnificație clinică, însă determină creșteri peste limita superioară a intervalului de referință. În situațiile în care există suspiciunea de Macro-CK, se recomandă determinarea electroforetică a izoenzimelor CK.