Hiperparatiroidism

Cauze

Glandele paratiroide mențin nivelurile adecvate atât de calciu, cât și de fosfor din organism, activând sau dezactivând eliberarea hormonului paratiroidian; vitamina D este, de asemenea, implicată în controlul cantității de calciu și fosfor din sânge.

În mod normal, acest proces de echilibrare funcționează bine. Când nivelul de calciu din sânge scade, însă, prea mult, glandele paratiroide eliberează hormon paratiroidian suplimentar pentru a restabili echilibrul.

Hiperparatiroidismul primar apare din cauza unei probleme cu una sau mai multe dintre cele patru glande paratiroide:

• creștere necanceroasă (adenom) pe o glandă: este cea mai frecventă cauză;
• mărirea (hiperplazia) a două sau mai multe glande paratiroide: se întâlnește în unele cazuri;
• tumoare canceroasă: este o cauză foarte rară a hiperparatiroidismului primar.

Hiperparatiroidismul secundar este rezultatul unei alte afecțiuni care diminuează calciul din sânge, ceea ce afectează funcția glandei:

• deficiență severă de calciu: se întâlnește în mod obișnuit după o intervenție chirurgicală intestinală, inclusiv o intervenție chirurgicală de slăbire;
• deficit sever de vitamina D: vitamina D ajută la menținerea nivelului adecvat de calciu în sânge; de asemenea, ajută sistemul digestiv să absoarbă calciul din alimente;
• insuficiență renală cronică: rinichii activează vitamina D; dacă aceștia funcționează prost, nivelul de vitamina D activă și calciu pot scădea. Insuficiența renală cronică este cea mai frecventă cauză a hiperparatiroidismului secundar.

La unele persoane cu hiperparatiroidism secundar pe termen lung, de obicei din cauza bolii renale în stadiu terminal, glandele paratiroide se măresc și încep să elibereze hormonul paratiroidian în cantități mari, chiar dacă nivelul de calciu e normal. Este vorba, în acest caz, de hiperparatiroidism terțiar. Tratamentul medical nu reușește să scadă nivelul hormonilor iar în sânge apare excesul de calciu. Persoanele cu această afecțiune pot necesita intervenții chirurgicale pentru îndepărtarea țesutului paratiroidian.

Simptome

Hiperparatiroidismul primar este adesea diagnosticat înainte de apariția semnelor sau simptomelor. De obicei, acest lucru se datorează faptului că un nivel ridicat de calciu este ușor de identificat la testele de sânge de rutină.

Când apar simptome, acestea sunt rezultatul unor leziuni sau disfuncții ale altor organe sau țesuturi; această afectare este determinată fie de nivelurile ridicate de calciu din sânge și urină, fie de nivelul scăzut de calciu în oase.

Simptomele pot fi atât de ușoare și nespecifice, încât nu par legate de funcția paratiroidiană, sau pot fi chiar severe; gama de semne și simptome include:

• oase fragile, care se rup ușor (osteoporoză);
• slăbiciune musculară;
• pietre la rinichi;
• urinare excesivă;
• durere de stomac (abdominală);
• oboseală;
• depresie sau probleme cu memoria;
• dureri osoase și articulare.

În formele mai grave de boală pot apărea:

• pierderea poftei de mâncare;
• greaţă;
• vărsături;
• constipație;
• confuzie;
• sete excesivă.

Tratament

Tratamentul hiperparatiroidismului diferă în funcție de tipul afecțiunii:

Primar:

• dacă rinichii funcționează corect, densitatea osoasă este normală, iar nivelul de calciu este doar ușor ridicat, este posibil să nu aveți nevoie de tratament; în acest caz, medicul ar putea să vă monitorizeze starea de sănătate o dată pe an și să verifice nivelul de calciu din sânge de două ori pe an;
• dacă, totuși, este necesar un tratament, metoda utilizată în mod obișnuit este cea chirurgicală, care implică îndepărtarea glandelor paratiroide mărite sau a tumorilor de pe glande; complicațiile sunt rare și includ deteriorarea nervilor corzilor vocale și niveluri scăzute de calciu pe termen lung;
• administrarea de calcimimetice, care acționează ca un calciu în sânge; aceste medicamente „păcălesc” glandele să producă mai puțin hormon paratiroidian, iar medicii le prescriu în cazul în care intervenția chirurgicală nu reușește sau nu este o opțiune;
• bifosfonații, care împiedică oasele să piardă calciu, pot ajuta la reducerea riscului de osteoporoză;
• terapia de substituție hormonală poate ajuta la păstrarea calciului în oase; această terapie este utilă în cazul femeilor aflate în postmenopauză și care suferă de osteoporoză, deși utilizarea prelungită poate prezenta unele riscuri pentru anumite tipuri de cancer sau boli cardiovasculare.

Secundar: tratamentul implică readucerea nivelului de hormon paratiroidian la nivelul normal prin tratarea cauzei de bază; metodele de tratament includ administrarea de vitamine pentru deficiențe severe sau calciu şi pentru insuficiența renală cronică.

Complicații

Complicațiile provocate de hiperparatiroidism sunt legate, în principal, de efectul pe care îl poate avea pe termen lung deficitul de calciu din oase și excesul acestui mineral în sânge; cel mai frecvent, complicațiile includ:

• osteoporoză: pierderea de calciu are ca rezultat fragilitatea oaselor, care se fracturează ușor;
• pietre la rinichi: prea mult calciu în sânge poate duce la prea mult calciu în urină, ceea ce determină formarea unor depozite mici și dure de calciu și alte substanțe în rinichi (pietre); acestea provoacă dureri pe măsură ce se deplasează prin tractul urinar;
• boală cardiovasculară: deși legătura exactă cauză-efect nu este clară, nivelurile ridicate de calciu sunt asociate cu afecțiuni ale inimii și vaselor de sânge (cardiovasculare), cum ar fi hipertensiunea arterială și anumite tipuri de boli de inimă;
• hipoparatiroidism neonatal: hiperparatiroidismul sever, netratat, la femeile însărcinate, poate provoca niveluri periculos de scăzute de calciu la nou-născuți; totuși, hiperparatiroidismul primar se întâlnește rar la femeile aflate la vârsta fertilă.