medici analizand fisa medicala a unui pacient cu Hiperparatiroidism

Hiperparatiroidism

Alte denumiri: Excesul de hormoni paratiroidieni

Descoperă informații utile despre hiperparatiroidism: de la cauze, factori de risc, simptome, diagnosticare, până la metode de tratament și de prevenție.

Pentru recomandări personalizate, solicită o programare la un medic din Sistemul Medical MedLife.

Despre hiperparatiroidism

Hiperparatiroidismul este o tulburare în care una sau toate cele patru glande paratiroide produc prea mult hormon paratiroidian (PTH). Acest lucru determină niveluri ridicate de calciu în sânge, ceea ce poate provoca o serie de probleme de sănătate, cum ar fi fragilitatea oaselor sau pietre la rinichi.

Glandele paratiroide sunt patru glande endocrine, de mărimea unui bob de orez, situate în zona gâtului, în apropierea tiroidei sau atașate pe spatele acesteia. Principalul lor rol este de a produce hormoni paratiroidieni, care ajută la menținerea echilibrului corect de calciu în organism.

Există trei tipuri de hiperparatiroidism:

  • primar: apare atunci când există cel puțin o glandă paratiroidă hiperactivă, care determină supraproducția de hormon paratiroidian;
  • secundar: apare din cauza unei alte boli, care provoacă scăderea nivelului de calciu din corp; organismul luptă pentru a menține nivelul acestuia în intervalul optim, ceea ce duce la o supraproducție de hormon paratiroidian. Această situație se remarcă frecvent în bolile intestinale sau de rinichi, precum și după anumite intervenții chirurgicale;
  • terțiar: apare după hiperparatiroidismul secundar de lungă durată; glandele paratiroide continuă să producă prea mult PTH, după ce nivelul de calciu revine la nivelul normal. Acest tip de hiperparatiroidism apare, de obicei, la persoanele cu probleme renale.
Glande paratiroide

Cauze

Glandele paratiroide mențin nivelurile adecvate atât de calciu, cât și de fosfor din organism, activând sau dezactivând eliberarea hormonului paratiroidian; vitamina D este, de asemenea, implicată în controlul cantității de calciu și fosfor din sânge.

În mod normal, acest proces de echilibrare funcționează bine. Când nivelul de calciu din sânge scade, însă, prea mult, glandele paratiroide eliberează hormon paratiroidian suplimentar pentru a restabili echilibrul.

Hiperparatiroidismul primar apare din cauza unei probleme cu una sau mai multe dintre cele patru glande paratiroide:

  • creștere necanceroasă (adenom) pe o glandă: este cea mai frecventă cauză;
  • mărirea (hiperplazia) a două sau mai multe glande paratiroide: se întâlnește în unele cazuri;
  • tumoare canceroasă: este o cauză foarte rară a hiperparatiroidismului primar.

Hiperparatiroidismul secundar este rezultatul unei alte afecțiuni care diminuează calciul din sânge, ceea ce afectează funcția glandei:

  • deficiență severă de calciu: se întâlnește în mod obișnuit după o intervenție chirurgicală intestinală, inclusiv o intervenție chirurgicală de slăbire;
  • deficit sever de vitamina D: vitamina D ajută la menținerea nivelului adecvat de calciu în sânge; de asemenea, ajută sistemul digestiv să absoarbă calciul din alimente;
  • insuficiență renală cronică: rinichii activează vitamina D; dacă aceștia funcționează prost, nivelul de vitamina D activă și calciu pot scădea. Insuficiența renală cronică este cea mai frecventă cauză a hiperparatiroidismului secundar.

La unele persoane cu hiperparatiroidism secundar pe termen lung, de obicei din cauza bolii renale în stadiu terminal, glandele paratiroide se măresc și încep să elibereze hormonul paratiroidian în cantități mari, chiar dacă nivelul de calciu e normal. Este vorba, în acest caz, de hiperparatiroidism terțiar. Tratamentul medical nu reușește să scadă nivelul hormonilor iar în sânge apare excesul de calciu. Persoanele cu această afecțiune pot necesita intervenții chirurgicale pentru îndepărtarea țesutului paratiroidian.

Factori de risc

Un risc crescut de hiperparatiroidism apare în anumite cazuri:

  • la femeile aflate la menopauză;
  • în cazul unei deficiențe prelungite și severe de calciu sau vitamina D;
  • în cazul unei tulburări rare, moștenite, cum ar fi neoplazia endocrină multiplă tip 1, care afectează, de obicei, mai multe glande;
  • după radioterapie, în care gâtul a fost expus la radiații;
  • după tratament cu litiu, un medicament folosit frecvent în tratarea tulburării bipolare.

Simptome

Hiperparatiroidismul primar este adesea diagnosticat înainte de apariția semnelor sau simptomelor. De obicei, acest lucru se datorează faptului că un nivel ridicat de calciu este ușor de identificat la testele de sânge de rutină.

Când apar simptome, acestea sunt rezultatul unor leziuni sau disfuncții ale altor organe sau țesuturi; această afectare este determinată fie de nivelurile ridicate de calciu din sânge și urină, fie de nivelul scăzut de calciu în oase.

Simptomele pot fi atât de ușoare și nespecifice, încât nu par legate de funcția paratiroidiană, sau pot fi chiar severe; gama de semne și simptome include:

În formele mai grave de boală pot apărea:

  • pierderea poftei de mâncare;
  • greaţă;
  • vărsături;
  • constipație;
  • confuzie;
  • sete excesivă.
Femeie suferind de hiperparatiroidism isi verifica gatul

Diagnosticare

Medicii descoperă, de obicei, hiperparatiroidismul primar prin teste de sânge de rutină, înainte să apară probleme grave; astfel, apar niveluri ridicate de calciu și hormon paratiroidian în sânge.

Există și alte afecțiuni care pot determina un nivel ridicat de calciu, dar PTH crescut este sugestiv pentru hiperparatiroidismul primar. În mod uzual, medicii nu testează nivelul PTH dacă calciul este normal, dar pot face acest lucru dacă aveți osteoporoză sau o altă tulburare care afectează rezistența oaselor. În unele cazuri, PTH este mărit iar calciu este normal; aceasta poate fi prima fază a hiperparatiroidismului primar, înainte ca nivelul de calciu să înceapă să crească (hiperparatiroidism normocalcemic).

Odată diagnosticat hiperparatiroidismul, medicul poate recomanda un test de urină de 24 de ore, pentru a evalua cantitatea de calciu eliminată în urină în 24 de ore; acest test măsoară anumite substanțe chimice, cum ar fi calciul și creatinina, un produs rezidual pe care îl elimină, în mod normal, rinichii sănătoși. Rezultatele testului pot ajuta la distincția între hiperparatiroidismul primar și cel secundar, provocat de o afecțiune renală.

Ulterior, medicul poate recomanda și alte teste suplimentare, pentru a stabili cauza hiperparatiroidismului și dacă există complicații ale acestuia (osteoporoză, litiază renală):

  • test de densitate minerală osoasă (DXA);
  • teste imagistice renale (radiografie abdominală, ecografie abdominală, CT sau RMN), pentru a vedea dacă există pietre la rinichi și pentru a stabili dimensiunea și localizarea acestora;
  • ecografie a regiunii cervicale pentru a verifica dacă există noduli sau alte modificări la nivelul glandelor paratiroide;
  • scintigrafie a glandelor paratiroide, pentru a verifica dacă există un nodul funcțional la nivelul glandelor paratiroide.

Tratament

Tratamentul hiperparatiroidismului diferă în funcție de tipul afecțiunii:

Primar:

  • dacă rinichii funcționează corect, densitatea osoasă este normală, iar nivelul de calciu este doar ușor ridicat, este posibil să nu aveți nevoie de tratament; în acest caz, medicul ar putea să vă monitorizeze starea de sănătate o dată pe an și să verifice nivelul de calciu din sânge de două ori pe an;
  • dacă, totuși, este necesar un tratament, metoda utilizată în mod obișnuit este cea chirurgicală, care implică îndepărtarea glandelor paratiroide mărite sau a tumorilor de pe glande; complicațiile sunt rare și includ deteriorarea nervilor corzilor vocale și niveluri scăzute de calciu pe termen lung;
  • administrarea de calcimimetice, care acționează ca un calciu în sânge; aceste medicamente „păcălesc” glandele să producă mai puțin hormon paratiroidian, iar medicii le prescriu în cazul în care intervenția chirurgicală nu reușește sau nu este o opțiune;
  • bifosfonații, care împiedică oasele să piardă calciu, pot ajuta la reducerea riscului de osteoporoză;
  • terapia de substituție hormonală poate ajuta la păstrarea calciului în oase; această terapie este utilă în cazul femeilor aflate în postmenopauză și care suferă de osteoporoză, deși utilizarea prelungită poate prezenta unele riscuri pentru anumite tipuri de cancer sau boli cardiovasculare.

Secundar: tratamentul implică readucerea nivelului de hormon paratiroidian la nivelul normal prin tratarea cauzei de bază; metodele de tratament includ administrarea de vitamine pentru deficiențe severe sau calciu şi pentru insuficiența renală cronică.


Complicații

Complicațiile provocate de hiperparatiroidism sunt legate, în principal, de efectul pe care îl poate avea pe termen lung deficitul de calciu din oase și excesul acestui mineral în sânge; cel mai frecvent, complicațiile includ:

  • osteoporoză: pierderea de calciu are ca rezultat fragilitatea oaselor, care se fracturează ușor;
  • pietre la rinichi: prea mult calciu în sânge poate duce la prea mult calciu în urină, ceea ce determină formarea unor depozite mici și dure de calciu și alte substanțe în rinichi (pietre); acestea provoacă dureri pe măsură ce se deplasează prin tractul urinar;
  • boală cardiovasculară: deși legătura exactă cauză-efect nu este clară, nivelurile ridicate de calciu sunt asociate cu afecțiuni ale inimii și vaselor de sânge (cardiovasculare), cum ar fi hipertensiunea arterială și anumite tipuri de boli de inimă;
  • hipoparatiroidism neonatal: hiperparatiroidismul sever, netratat, la femeile însărcinate, poate provoca niveluri periculos de scăzute de calciu la nou-născuți; totuși, hiperparatiroidismul primar se întâlnește rar la femeile aflate la vârsta fertilă.

Prevenție

Nu există o modalitate cunoscută de a preveni hiperparatiroidismul primar. Cu toate acestea, persoanele care sunt expuse riscului ar trebui să evite deshidratarea. De asemenea, ar trebui să se asigure că primesc suficientă vitamina D și calciu în dietă. Este bine ca, anual, în cadrul analizelor efectuate în mod uzual, să fie verificat întotdeauna și nivelul de calciu din sânge. De asemena, la persoanele care au avut în familie cazuri de hiperparatiroidism primar este bine să se urmărească anual nivelul de calciu și de hormon paratiroidian.

Bibliografie

  1. NIDDK - National Institute of Diabetes and Digestive and Kidney Diseases, 24 July 2023, https://www.niddk.nih.gov
  2. “A Condition That Causes an Imbalance of Calcium in the Body-Hyperparathyroidism - Diagnosis & Treatment - Mayo Clinic.” Mayo Clinic, 2022, https://www.mayoclinic.org
  3. “Hyperparathyroidism.” Mount Sinai Health System, 2016, www.mountsinai.org
  4. “Hyperparathyroidism: MedlinePlus Medical Encyclopedia.” Medlineplus.gov, 2020, https://medlineplus.gov
  5. Holm, Gretchen. “Primary Parathyroidism.” Healthline, Healthline Media, 3 Sept. 2018, www.healthline.com
  6. Kim, Lawrence T. “Hyperparathyroidism: Practice Essentials, Anatomy and Embryology, Primary Hyperparathyroidism.” Medscape.com, Medscape, 26 Sept. 2022, https://emedicine.medscape.com
  7. “Hyperparathyroidism.” Hopkinsmedicine.org, 15 Nov. 2022, www.hopkinsmedicine.org
  8. Clinic, Cleveland. “Hyperparathyroidism: Treatment, Symptoms, Causes & Diagnosis - Cleveland Clinic.” Cleveland Clinic, 2021, https://my.clevelandclinic.org
  9. NHS Choices. Hyperparathyroidism. 2023, https://www.nhs.uk

Echipa medicală - Endocrinologie

Solicită o programare

Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.

femeie fericita care lucreaza folosind mai multe dispozitive pe un birou la domiciliu

©2024 Acest site este proprietatea MedLife S.A. Toate drepturile rezervate.