CRP este alcatuita din cinci subunitati identice, asociate prin legaturi necovalente. Este sintetizata in ficat, cantitati mai reduse provenind din limfocite T.In absenta unui proces inflamator, concentratia serica de CRP este sub 0.5 mg/dl, dar in cursul unui astfel de proces poate creste de la cateva sute pana la 3000 de ori, ceea ce face un indicator extrem de util pentru detectarea si monitorizarea inflamatiei. CRP se leaga cu mare afinitate de polizaharidul C al pneumococului, cat si de alte glicoproteide continand N-acetil-galactozamino-6-fosfat ca reziduu glucidic terminal, aflate in peretele a numeroase bacterii, a fungilor si protozoarelor.
Datorita ratei de sinteza deosebit de rapida, care survine inca de la debutul bolii, CRP reprezinta un indicator important in monitorizarea infectiilor si in genere a inflamatiilor acute si cronice.CRP s-a dovedit utila in diagnosticul infectiilor postoperatorii, in urmarirea recidivelor septicemice si meningitice la nou-nascuti, in diagnosticul infectiilor la leucemici, precum si in depistarea unor infectii intercurente la bolnavii cu lupus eritomatos sistemic.Insa CRP creste si in stari patologice in care nu se deceleaza o infectie, ci doar o inflamatie nespecifica(reumatism poliarticular acut, in poliartita reumatoida, spondillita anchilozanta, vasculita)
Valori crescute se intalnesc in: afectiuni inflamatorii, leziuni sau necroze tisulare si infectii.Cele mai mari valori apar in infectiile acute bacteriene.
In cazuri foarte rare gamopatiile ,in special tipul Ig M ,pot sa influenteze rezultatele,carboxipenicilina poate influenta determinarea CRP-ului, se obtin valori fals negative
