Depistare droguri în urină

Informații generale

Un test antidrog realizat dintr-o probă de urină este un test care se realizează fie în scop medical, atunci când medicul suspicionează că anumite simptome ale pacientului sunt legate de consumul unor substanțe stupefiante, post-mortem pentru a stabili cu exactitate cauza decesului, fie pentru sportivi, ca test de rutină pe care îl cunoaștem, mult mai uzual, sub denumirea de test antidoping.

Un test antidrog din urină este realizat prin metoda imunocromatografică pentru următoarele droguri: amfetamine, metamfetamine, barbiturice, benzodiazepine, cocaină, cannabis, metadonă, opiacee, morfină, fenciclidina, MDMA (Ecstasy), TCA (antidepresive triciclice).

Pentru ca un drog să fie detectat la testul antidrog, concentrația acestuia din organism trebuie să atingă un anumit nivel.

În mod obișnuit, drogurile nu ies la analize normale de sânge sau urină, de aceea a fost conceput un test special antidrog.

Un drog, indiferent de tipul său, nu este eliminat din organism imediat ce i-a trecut efectul. Mai mult decât atât, eliminarea din organism a drogului este diferită de la persoană la persoană și este în strânsă legătură cu metabolismul, masa corporală, gradul de hidratare al pacientului, cantitatea și frecvența utilizării drogului respectiv.

Mai exact, acești factori influențează eliminarea drogurilor astfel:

• Metabolismul: un metabolism rapid va duce la consumul de substanțe ingerate în timp scurt, iar un metabolism mai lent va duce la eliminarea într-o perioadă mai lungă de timp a drogurilor din organism;
• Masa corporală: o persoană cu o greutate mai mare va înregistra un timp mai îndelungat de excreție a drogului;
• Gradul de hidratare: ingerarea unei cantități mari de apă nu elimină drogul din organism și nici nu duce la un rezultat negativ. Gradul de hidratare poate influenţa perioada în care este eliminată substanța din organism;
• Cantitatea și frecvența utilizării: acesta este cel mai important factor care determină rezultatul unui test antidrog şi afectează perioada de eliminare a substanţei din organism. La o singură utilizare, eliminarea ei din organism se face mai rapid, în timp ce utilizările regulate duc la păstrarea substanței în organism o perioadă îndelungată.

Un test antidrog se realizează nu doar din urină, poate să fie făcut și din probe de sânge, păr sau prin măsurarea unor substanţe în aerul expirat, cum este alcooltestul. O altă probă pentru un test antidrog este saliva, dar în acest caz rezultatele vor fi reconfirmate prin analiza unei probe de sânge.

Testul antidrog din urină măsoară, în fapt, prezența metaboliților drogurilor. În cazul amfetaminei, aceștia pot fi detectați 1-2 zile de la ingerarea respectivelor substanțe, iar în cazul canabisului, detectarea este posibilă chiar și la câteva săptămâni de la expunere.

În sânge, drogurile nu rămân perioadă îndelungată, spre exemplu LSD-ul rămâne doar 3 ore, amfetamina 12 ore, cocaina 48 de ore, dar în urină perioada este mult mai lungă, zile la rând. Spre exemplu, canabisul rămâne în sânge doar câteva ore după consum, dar THC (substanța activă din canabis) iese din sânge și din urină chiar și după 30 de zile, în funcție de metabolismul persoanei, de greutatea ei, de nivelul de hidratare și de cantitatea de substanță folosită. Cel mai mult, astfel de substanțe rămân în păr, în cele mai multe cazuri chiar și 90 zile de la expunere.

Cantitatea de substanțe ingerată și frecvența utilizării afectează cel mai mult intervalul de timp în care substanța rămâne în organism și poate să fie detectată. Spre exemplu, în medie, în cazul consumului izolat de canabis (THC), testul antidrog depistează substanța în urină până la 3 zile de la consum. În cazul unui consum moderat, frecvent, detecția din urină se face, în medie, pentru o perioadă de 7 zile, iar în cazul în care canabisul este folosit zilnic detecția poate să fie realizată la un test antidrog timp de 15-30 de zile, în funcție de cantitățile consumate.

Pentru cât timp pot fi depistate drogurile în urină:

• Canabis – 30 zile;
• Metamfetamine – 6 zile;
• Morfină – 6 zile;
• Alcool – 5 zile;
• Barbiturice – 5 zile;
• Cocaină, heroină, MDMA – 4 zile;
• Amfetamine – 3 zile;
• LSD – 3 zile.

Toate aceste termene de excreție sunt calculate la nivel mediu, iar rezultatul, în funcție de factorii descriși mai sus, depinde de la persoană la persoană.

Amfetaminele – sunt substanțe folosite ca inhibitori ai apetitului alimentar sau pentru creșterea performanțelor fizice și intelectuale. Aceste substanțe excită sistemul nervos central şi, folosite în exces, duc la epuizarea organismului și dau dependență. Ele au efecte negative asupra funcționării sistemului cardiovascular.

Barbituricele – spre deosebire de amfetamine, deprimă activitățile sistemului nervos central, sunt sedative. Barbituricele sunt clasificate în funcție de durata de acțiune și sunt prescrise medical pentru a induce somnul, pentru a ajuta la reducerea tensiunii emoționale, dar sunt prescrise și în cazul anumitor forme de epilepsie. Folosite în exces, duc la grave tulburări motrice, la alterarea semnificativă a proceselor cognitive și, în cazuri extreme, se poate ajunge la comă sau deces. Astfel de substanțe, asociate cu alcool, duc la probleme majore de respirație și pot provoca decesul.

Benzodiazepinele – sunt substanțe care deprimă activitatea sistemului nervos central și sunt folosite cu recomandare medicală pentru efectul anxiolitic, sedativ, miorelaxant, dar și anticonvulsivant. Deși dau un grad redus de dependență, folosite în combinație cu alte substanțe, pot duce la supradoze cu efecte serioase asupra funcționării organismului.

Cocaina – este o substanță care stimulează sistemul nervos central, are și efect anestezic şi efecte similare cu amfetaminele, dar are o durată de acțiune în organism mult mai scurtă. Cocaina ajunge foarte ușor la nivelul creierului și este excretată în urină și în formă nemodificată. Folosirea acestei substanțe poate duce la crize convulsive, la probleme de motricitate, afectează respirația și circulația sângelui. Este o substanță care dă un nivel mare de dependență și care are un efect puternic distructiv asupra organismului. În sevraj, poate duce la halucinații intense.

Canabis – principalul component psihoactiv din plantă este THC: tetra-hidro-canabinolul și cantitatea din această substanță indică și efectele drogului. Substanțele canabinoide sunt stocate la nivelul țesuturilor grase, la nivelul creierului, și rămân înmagazinate o perioadă lungă de timp după consum. Din țesuturile grase, substanțele din canabis sunt excretate prin urină zile la rând, în anumite cazuri chiar și câteva luni după consum. Folosirea acestor substanțe afectează memoria, motricitatea, dar și statusul emoțional. Consumul regulat de canabis alterează felul în care funcționează plămânii și sistemul cardiovascular. Este o substanță care creează dependență.

Morfina – este un analgezic puternic folosit pe baza prescripției medicale pentru a ameliora durerile intense. După pătrunderea în organism, este stocată mai ales la nivelul plămânilor, al splinei, rinichilor și ficatului. Se elimină în special prin urină.

Heroina – este un analgezic puternic care deteriorează funcțiile cognitive și afectează major statusul emoțional. În anumite doze, poate să afecteze major sistemul respirator și să ducă la deces.

Opiaceele – sunt substanțe care dau un grad mare de dependență și duc la forme severe de sevraj.

Metadona – este o substanță sintetică, folosită ca analgezic sau ca medicament de substituție în cazul dependenței de opiacee. Are proprietăți farmacologice similare cu morfina dar elimină efectele euforice, astfel că ajută la încetarea consumului de opiacee fără să se instaleze sindromul de sevraj. Este folosită cu recomandare medicală și sub supraveghere a unui specialist. Este o substanță care, la rândul ei, dă dependență dar nu duce la sevraj și are o serie de efecte secundare, care diferă de la pacient la pacient.

Fenciclidina – folosirea acestei substanțe (PCP) duce la alterarea severă a funcțiilor cognitive, dă halucinații intense și episoade de furie violentă. Până acum 60 de ani era folosită în scop medical ca anestezic, dar efectele nocive pe care le are asupra organismului au dus la interzicerea ei. În doze mari, poate să ducă la comă și deces. Un test antidrog din urină poate determina care dintre aceste substanțe a fost folosită de pacient în ultimele zile săptămâni.

Când este recomandată depistarea drogurilor în urină

Un test antidrog poate fi recomandat în scop medical atunci când doctorul suspectează că pacientul abuzează de medicamentele prescrise sau că le amestecă cu substanțe interzise. În cele mai multe cazuri, testul antidrog din urină este recomandat când pacientul prezintă dureri de cap intense, persistente, probleme de respirație, dureri în piept, convulsii, senzație acută de greață, temperatură corporală crescută, pierderea stării de conștiență, prezintă episoade de panică, delir, paranoia. Medical, testul antidrog este recomandat pentru a putea recomanda cea mai bună intervenție terapeutică.

Un test antidrog poate să fie recomandat ca test de screening pe care angajatorul îl cere fie realizat fie la angajare, fie periodic pentru a se asigura că angajatul nu consumă substanțe stupefiante.

Femeile gravide aflate într-o categorie de risc primesc recomandarea de a efectua un astfel de test antidrog. De asemenea, el poate fi făcut și la nou-născut atunci când există suspiciuni că mama a expus fătul în timpul sarcinii la astfel de substanțe.

Un test antidrog din urină poate să fie recomandat pentru monitorizarea persoanelor cunoscute că folosesc substanțe stupefiante.

În scop medico-legal, testul antidrog este folosit în cazul autopsiilor pentru a ajuta la stabilirea cu precizie a cauzei care a dus la deces.

În cazul sportivilor, aceste teste antidrog, numite și antidoping, sunt realizate periodic pentru monitorizarea substanțelor pe care aceștia le ingerează, dar și înaintea competițiilor pentru a stabili dacă sunt sau nu folosite substanțe care duc la îmbunătățirea performanțelor fizice.

Procedura recoltare

Testul antidrog din urină se realizează dintr-o probă emisă spontan de pacient, într-un recipient steril, special destinat recoltării probelor biologice. Analiza nu necesită pregătiri speciale.

Interpretare rezultate

Rezultatul unui test antidrog realizat din urină se prezintă ca negativ sau pozitiv pentru substanțele stupefiante determinate.

Testul negativ indică o concentrație urinară mai mică a unei substanțe decât nivelul stabilit pentru detecție, care poartă denumirea de cut-off.

Testul pozitiv indică o concentrație mai mare decât această limită cut-off detectată în urină a substanțelor verificate prin metoda imunocromatografică.

De obicei, un test antidrog din urină detectează 8 tipuri de droguri.

Pentru fiecare dintre substanțele verificate există un nivel specific al cut-off-ului și acesta este calculat în ng/mL.