Banner Proteine urinare

Proteine urinare

Află informații utile despre această analiză:

  • Când este recomandată
  • Care este procedura de recoltare
  • Ce semnifică rezultatele obținute

Informații generale

Determinarea unor proteine urinare, adică de proteine în urină, nu este ceva neobișnuit. Un nivel scăzut al proteinelor în urină este normal. O ușoară creștere a cantității lor, la tineri, după exerciții fizice intense, este la fel de normală din punct de vedere fiziologic. Creșterea semnificativă de proteine urinare sau determinarea în mod repetat a unui nivel crescut al acestor proteine indică existența unei probleme în organism care poate avea mai multe explicații. Nivelul ridicat de proteine urinare este, de cele mai multe ori, indicația unei disfuncționalități la nivelul rinichilor, dar și alte cauze non renale pot duce la aceste creșteri.

Proteinele care se găsesc uzual în urină sunt albumina, în cea mai mare proporție, globulinele plasmatice și o formă de proteină pe care o secretă celulele tubulare renale – glicoproteina Tamm Horsfall. Această glicoproteină specifică activității renale are un rol important antibacterian şi împiedică apariția infecțiilor bacteriene în tractul urinar, dar inhibă și formarea cristalelor de calciu în urină.

Aproximativ 3% dintre noi au un nivel ridicat al proteinelor urinare fără să aibă o disfuncționalitate fiziologică. Dar acestea sunt cazuri izolate.

În mod obișnuit, numărul de proteine crește atunci când:

  • organismul a suferit o traumă (cum ar fi o arsură sau o lovitură puternică);
  • când pancreasul nu funcționează în parametrii optimi;
  • când există o tumoră în organism;
  • când s-a instalat o problemă la nivelul rinichilor sau o infecție în tractul urinar;
  • la pacienții cu diabet sau cu tensiune arterială crescută.

Un nivel crescut de proteine urinare nu duce la apariția unor semne și simptome la toți pacienții iar determinarea lor poate să fie premergătoare instalării acestor simptome.

Creșterea proteinelor urinare nu este specifică adulților. Şi copiii pot avea un nivel crescut de proteine în urină, chiar și nou-născuții.

Chiar dacă numărul de proteine urinare crește în special în cazul patologiei renale, există și alte cauze care duc la aceste creșteri, cum ar fi o alimentație bogată în proteine, deshidratarea, reacțiile alergice, stresul prelungit, infecțiile și episoadele de febră de lungă durată, înfometarea sau leziunile.

Creșterea nivelului de proteine urinare poate să fie tranzitorie, nu durează mai mult de două săptămâni și este specifică patologiei non renale. De asemenea, ea poate să fie permanentă și atunci, cel mai des, indică probleme de funcționare a rinichilor.

Proteinurie ușoară, adică o creștere nu foarte mare a nivelului de proteine din urină, este specifică alcoolicilor. După renunțarea la consumul de alcool, numărul de proteine urinare revine la normal.

În rinichi există o rețea de vase de sânge mici, capilare, care se numesc glomeruli și care au rolul de a curăța sângele de toxine și metaboliți care ulterior se excretă prin urină. Atunci când rinichii funcționează normal, glomerulii reabsorb proteinele și le păstrează în sânge, doar o cantitate mică de proteine ajunge în urină. Dacă rinichii nu funcționează normal, numărul proteinelor care ajung în urină crește.

Probă Proteine urinare Medlife

Când este recomandată determinarea proteinelor urinare

Determinarea nivelului de proteine urinare este recomandată atunci când există și alte indicii legate de o patologie renală, hepatică sau metabolică.

Deshidratarea poate să provoace o creștere tranzitorie a numărului de proteine urinare. Pacienții care suferă din cauza deshidratării au următoarele semne și simptome:

  • Urina este închisă la culoare;
  • Stări de oboseală;
  • Amețeli;
  • Dureri de cap;
  • Senzație de sete persistentă.

Persoanele care au episoade diareice, care au episoade prelungite de vomă sau care transpiră excesiv pot ajunge la deshidratare și la o creștere a numărului de proteine urinare.

Pacienții cu tensiune arterială mare pot avea o rețea a capilarelor de la nivelul rinichilor puțin dezvoltată, ceea ce duce la excreția unui număr semnificativ de proteine. În cele mai multe cazuri, pacientul nu are semne și simptome ale tensiunii arteriale crescute, dar atunci când acestea apar, se manifestă ca dureri de cap, sângerări nazale, respirație cu probleme.

La pacienții cu diabet, nivelul ridicat de zahăr din sânge pune presiune pe activitatea rinichilor și aceștia nu mai reușesc să filtreze sângele așa cum trebuie. Ca urmare, un număr mai mare de proteine ajunge în urină. În acest caz, pacientul poate avea următoarele simptome:

  • Urinează frecvent;
  • Senzație permanentă de sete și foame;
  • Oboseală permanentă;
  • Vedere încețoșată;
  • Vasele de sânge de la nivelul rinichilor se inflamează (glomerulonefrită).

Glomerulonefrita este afecțiunea de la nivelul rinichilor care presupune inflamarea vaselor de sânge capilare, glomerulii, și care duce la creșterea numărului de proteine urinare în mod semnificativ. La unii pacienți, inflamarea glomerulilor poate să ducă la sindrom nefrotic, care se manifestă prin:

  • Inflamarea mânilor și/sau picioarelor;
  • Creșterea tensiunii arteriale;
  • Creșterea nivelului de colesterol;

La pacienții cu sistem imunitar slăbit este posibilă instalarea unei forme de glomerulonefrită, afecțiunea instalându-se în câțiva ani de la prima determinare a unei creșteri a proteinelor din urină.

Bolile cronice de rinichi duc la o creștere însemnată a proteinelor urinare. Cei mai mulți pacienți cu astfel de afecțiuni nu au semne și simptome, dar dacă ele apar se manifestă ca:

  • Stări de oboseală permanentă;
  • Dificultăți de concentrare;
  • Pierderea apetitului alimentar;
  • Probleme legate de somn;
  • Picioare și glezne inflamate;
  • Mâncărimi ale pielii;
  • Inflamarea pielii din jurul ochilor;
  • Creșterea frecvenței urinărilor nocturne.

O serie de boli autoimune, cum ar fi Lupus, pot duce la creșteri de proteine urinare. Și la pacientele cu preclampsie se constată o creștere a nivelului de proteine urinare.

Pentru că proteinuria poate avea mai multe cauze, determinarea de laborator este recomandată de medic în funcție de semnele și simptomele pacientului, de alte indicii clinice, iar interpretarea rezultatului trebuie făcută tot în context clinic.

Procedura recoltare

Determinarea nivelului de proteine urinare, după cum indică și denumirea, se realizează dintr-o probă de urină.

Proba biologică necesară acestei analize de laborator poate fi o probă de urină emisă spontan, din jetul urinar de dimineață, sau o probă din urina din 24 de ore.

Pentru cea de-a doua variantă, pacientul poate recolta această probă acasă. Prima urină de dimineață nu este folosită, dar următoarele emisii vor fi adunate într-un vas special până la urinarea din următoarea dimineață, care va fi și ea colectată. Întreaga cantitate strânsă în intervalul celor 24 de ore va fi măsurată. Această urină trebuie păstrată la o temperatură constantă de 2-8 grade Celsius. În dimineața următoare, după măsurarea cantității, urina strânsă va fi omogenizată (se agită uşor recipientul în care este colectată) și după aceea, într-un recipient steril special (urocolector), se va transfera o cantitate de aproximativ 100 ml. Acest recipient este dus la laborator pentru determinarea nivelului de proteine urinare. Și recipientul în care este colectată urina la 24 de ore, dar și paharul de plastic în care este transportată proba la laborator trebuie să aibă capac.

Interpretare rezultate

Determinarea nivelului de proteine urinare poate să fie făcută o singură dată sau în mod repetat pentru a stabili dacă proteinuria este tranzitorie ori permanentă.

Cauzele care duc la creșterea numărului de proteine din urină pot fi suspicionate nu doar pe baza altor indicii clinice, dar și pe baza nivelului acestei creșteri și/sau a perioadei în care sunt determinate. O creștere tranzitorie nu este specifică bolilor de rinichi sau celor autoimune.

Valorile normale depind de proba biologică supusă analizei de laborator, astfel:

  • Urina la 24 de ore: < 300 mg/l 24h

Valorile mai mari de 3.500 mg/24 h sunt o indicație pentru sindromul nefrotic.

Determinarea de proteine urinare crescute în sarcină este normală, dar creșterile nu sunt excesive.

La persoanele care fac efort fizic intens sau sunt supuse unui stres psihologic prelungit, nivelul de proteine urinare este crescut. Acest lucru se întâmplă și în cazul pacienților care prezintă infecții.

Tratamentul recomandat pacienților la care este identificat un nivel crescut de proteine urinare diferă în funcție de cauza ce duce la înregistrarea acestor creșteri tranzitorii sau permanente. Tratamentul poate presupune o schemă terapeutică medicamentoasă, schimbarea stilului de viață (scădere în greutate, activitate fizică regulată, renunțarea la fumat), dietă alimentară specială bazată pe cantități mici de minerale și proteine.

Interferențe și limite

O serie de factori pot influența nivelul de proteine urinare: exercițiile fizice intense, stresul psihologic sever, expunerea prelungită la temperaturi scăzute, sarcina, perioada de lăuzie, contaminarea urinei cu sânge menstrual sau spermă.

Un nivel fals ridicat de proteine în urină poate să fie cauzat de anumite medicamente, de aceea medicul trebuie să știe exact ce tratament urmați la momentul realizării acestei determinări. Menstra, infecțiile și contaminarea probei biologice cu produse antiseptice pot duce la valori fals ridicate ale proteinelor din urină.

Un nivel fals scăzut de proteine urinare poate fi cauzat de contaminarea probei sau de folosirea unui recipient impropriu pentru păstrarea și transportarea probei biologice la laborator. De aceea este recomandată folosirea recipientelor speciale.

Valori crescute

Creșterea nivelului de proteine urinare este frecvent legată de afecțiunile la nivelul rinichilor, dar aceasta nu este singura cauză.

Creșterea tranzitorie a proteinelor urinare se întâlnește în:

  • Stările febrile, infecții (în special infecții la nivelul tractului urinar);
  • Insuficiență cardiacă;
  • Edem pulmonar acut.

Creșterea intermitentă a proteinelor urinare se întâlnește în:

  • Perioade de efort fizic intens, oboseală prelungită;
  • Proteinurie posturală (determinarea unui nivel crescut este realizată din proba de urină recoltată din urina spontană, din jetul emis dimineața).

Creșterea permanentă a proteinelor urinare se întâlnește în:

  • Glomerulonefrite acute sau cronice;
  • Sindrom nefrotic;
  • Tromboză de venă renală;
  • Tumori la nivelul rinichilor;
  • Afecțiuni localizate la nivelul rinichilor;
  • Tuberculoză;
  • Mielom multiplu;
  • Boala Walderstrom;
  • Leucemii;
  • Amiloidoză.

Interpretarea rezultatului acestei determinări este făcută de medic, în context clinic. Acesta poate recomanda și alte analize și investigații pentru a stabili un diagnostic de certitudine. Un nivel crescut de proteine urinare nu presupune, automat, stabilirea unui diagnostic și existența unei afecțiuni.

Bibliografie

  1. Haubitz, Marion, et al. “Urine Protein Patterns Can Serve as Diagnostic Tools in Patients with IgA Nephropathy.” Kidney International, vol. 67, no. 6, June 2005, pp. 2313–2320, www.sciencedirect.com, 10.1111/j.1523-1755.2005.00335.x
  2. Carroll, Michael F, and Jonathan L Temte. “Proteinuria in Adults: A Diagnostic Approach.” American Family Physician, vol. 62, no. 6, 15 Sept. 2000, pp. 1333–1340, www.aafp.org

Solicită o programare

Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.

femeie fericita care lucreaza folosind mai multe dispozitive pe un birou la domiciliu