Raport aldosteron/renină

Informații generale

Raportul aldosteron/renină este un test de laborator utilizat pentru investigarea hiperaldosteronismului primar și secundar.

Hiperaldosteronismul primar reprezintă cea mai comună formă de hipertensiune arterială secundară. Netratat, poate duce la morbiditate cardiovasculară și nefrotoxicitate specifică aldosteronului.

Hipertensiunea arterială, creșterea secreției suprarenale de aldosteron, dar și suprimarea reninei reprezintă principalele semne distinctive ale instalării hiperaldosteronismului primar.

Renina este o enzimă produsă de aparatul juxtaglomerular renal, ce controlează secreția aldosteronului. Aldosteronul este un hormon produs de glandele suprarenale, îndeplinind rol major în menținerea nivelurilor normale de potasiu și sodiu din organism, dar și în gestionarea tensiunii arteriale. Dereglările valorilor reninei și aldosteronului pot indica o afecțiune a glandelor suprarenale.

Testul ce măsoară raportul dintre aldosteron și renină este recomandat în diagnosticarea hiperaldosteronismului primar, afecțiune ce se mai găsește și sub denumirea de Sindrom Conn, ce apare ca urmare a unei hipersecreții de aldosteron. Netratată, hipertensiunea arterială indusă de hiperaldosteronismul primar poate crește riscul de accident vascular cerebral, atac de cord sau insuficiență renală. Hiperaldosteronismul secundar este mai frecvent decât cel primar și poate fi cauzat de orice factor declanșator al hipersecreției de aldosteron, cum ar fi, de exemplu, o afecțiune ce scade fluxul sanguin către rinichi sau scade tensiunea arterială și nivelul de sodiu. Acesta poate fi observat în ciroza hepatică, insuficiență cardiacă congestivă sau preeclampsie.

Simptomatologia hiperaldosteronismului primar poate include crampe, sete excesivă, dureri de cap sau oboseală, ca urmare a unui nivel scăzut de potasiu în organism.

Când este recomandată determinarea raportului aldosteron/renină

Determinarea raportului aldosteron/renină poate fi recomandată de medicul specialist în:

• determinarea hiperaldosteronismului primar și hiperaldosteronismului secundar;
• insuficiența cardiacă congestivă;
• steanoză de arteră renală;
• toxemie gravidică;
• Sindrom Bartter;
• adenom sau carcinom suprarenal;
• hiperplazie corticală suprarenală;
• hipertensiune arterială.

Procedura de recoltare

Determinarea raportului aldosteron/renină se realizează dintr-o probă de sânge venos, recoltată într-un vacutainer fără anticoagulant. Este important ca, înainte cu aproximativ patru săptămâni, să se întrerupă orice medicație ce afectează axa renină-angiostensină-aldosteron și să se păstreze consumul normal zilnic de sare.

Poziția pacientului în momentul recoltării este foarte importantă, de aceea aceasta trebuie specificată. Dimineața este recomandată recoltarea în poziția culcată, înainte de deplasarea pacientului, urmând ca pentru recoltarea în ortostatism pacientul să păstreze această poziție cu cel puțin jumatate de oră înainte.

Interpretare rezultate

Valorile de referință* ale raportului aldosteron/renină sunt următoarele:

Clinostatism: 11.7 - 236 ng/L

Ortostatism: 22.1 - 353 ng/L

* Valorile de referință sunt date de aparatură, de metoda de lucru și de reactivii folosiți și acestea pot să difere de la un laborator la altul.

Interferenţe şi limite

Probele intens hemolizate pot interfera cu rezultatele testului. De asemenea, inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei pot duce la creșteri false ale reninei plasmatice. Diureticele, medicamentele pentru reglarea tensiunii arteriale sau o dietă scăzută în sare pot influența și ele rezultatele testului.

Valori crescute

Un rezultat crescut al raportului aldosteron/renină se poate întâlni în hiperaldosteronism secundar și stenoză unilaterală a arterei renale.

Valori crescute ale reninei pot apărea în Boala Addison, ciroză sau deshidratare.

Valori scăzute

Un rezultat scăzut al raportului aldosteron/renină se poate întâlni în Sindromul Cushing.