Ce analize trebuie să facem pentru a descoperi o afecțiune a rinichilor și căilor urinare?

Rinichii și căile urinare joacă un rol esențial în eliminarea toxinelor și în menținerea echilibrului hidric și electrolitic al organismului. Afecțiunile renale sau urinare pot evolua lent și silențios, fiind descoperite adesea târziu. De aceea, identificarea din timp a semnelor și efectuarea analizelor specifice pot face diferența între o problemă tratabilă și una cronică. Printr-un set corect de investigații, medicul poate depista rapid și precis eventualele disfuncții ale aparatului urinar.

Analize de laborator recomandate

Există o gamă generoasă de analize de laborator recomandate pentru evaluarea funcției excretoare a aparatului urinar.

Analize de sânge

Analizele de sânge sunt esențiale pentru evaluarea funcției renale și identificarea inflamațiilor sau dezechilibrelor electrolitice. Primul test recomandat este creatinina serică, un marker clasic al funcției rinichilor. Creșterea nivelului acesteia sugerează o afectare a capacității de filtrare a rinichilor.

Valori crescute ale creatininei apar în boala cronică de rinichi (insuficiență renală cronică) și în insuficiența renală acută, însă atenție, NUMAI după o reducere cu cel puțin 50% a funcției excretorii renale. Creatinina serică este influențată de sex, vârstă, dimensiunile pacientului, masa lui musculară. Creatinina serică crește peste valorile "normalului" doar la o reducere cu cel puțin 50% a ratei de filtrare glomerulară. La persoanele cu înălțime și greutate mică, vârstnici, cu masă musculară redusă, chiar la o reducere cu 70% a funcției excretorii renale, creatinina serică poate fi încă "normală". Ca urmare, pacienții cu disfuncție renală importantă (diabetici, hipertensivi) pot rămâne nediagnosticați, dacă medicul se bazează doar pe valoarea creatininei serice – cu consecințe terapeutice și prognostice dezastruoase pentru pacienți. 

De aceea, pe baza valorii creatininei serice se efectuează o estimare mai precisă a ratei de filtrare glomerulară prin clearance-ul creatininei. Formule de calcul pentru clearance-ul creatininei se găsesc pe internet, sunt formule standardizate și ar trebui utilizate de toți medicii de familie tuturor pacienților diabetici și hipertensivi pentru o detectare precoce a bolii cronice de rinichi.

Alături de creatinină, ureea este un alt indicator metabolic relevant. Aceasta este produsă în ficat și eliminată prin rinichi. Un nivel crescut de uree poate indica o scădere a filtrării renale sau o deshidratare severă. Valori crescute ale ureei plasmatice se intalnesc in insuficienta renala acuta, in boala cronica de rinichi, in stari de hipercatabolism (sepsis, tratament cu corticosteroizi). Acidul uric este crescut in boala cronica de rinichi, guta, la pacientii hipertensivi cu risc cardiovascular crescut, la marii mancatori de carne.

Un parametru complementar este raportul uree/creatinină, util în diferențierea cauzelor de insuficiență renală (prerenală, renală sau postrenală). Acesta oferă o imagine mai clară asupra mecanismului fiziopatologic implicat.

Analiza electroliților serici – în special a sodiului, potasiului, calciului și fosfaților – este vitală în bolile renale, deoarece rinichii reglează balanța acestor substanțe. Dezechilibrele pot duce la probleme cardiace sau neuromusculare severe.

Markerii inflamatori precum VSH (viteza de sedimentare a hematiilor) și proteina C reactivă (PCR) pot indica o infecție activă sau o boală inflamatorie renală, precum glomerulonefrita. În paralel, hemoleucograma completă poate arăta prezența unei infecții (prin leucocitoză) sau a unei anemii asociate cu boala renală cronică.

Analize de urină

Examenul de urină cuprinde examenul sumar de urină și examenul în microscopie optică al sedimentului urinar. Examenul sumar de urină reprezintă o investigație biochimică simplă, rapidă și ieftină. Este un test screening obligatoriu la toți pacienții, în special la cei cu mare risc renal: hipertensivi, diabetici, aterosclerotici.

Ideal, examenul sumar urină se realizează din prima urină de dimineață, care este și urina cea mai concentrată, într-un recipient foarte curat (nesteril), spre deosebire de urocultură care se recoltează obligatoriu într-un recipient steril.

Care sunt elementele clinice investigate și informațiile oferite de către examenul sumar de urină:

• pH-ul urinar,
• densitatea urinară,
• prezența sau absența proteinelor,
• prezența sau absența sângelui (hematiilor),
• prezența sau absența glucozei,
• prezența sau absența leucocitelor
• prezența sau absența nitriților.

În mod normal o urină normală nu trebuie să conțină sânge, proteine, glucoză, cetone. Prezența lor indică întotdeauna o stare patologică. De asemenea, prezența nitriților în urină reprezintă un test screening pentru bacteriurie, această reacție bazându-se pe capacitatea bacteriilor gram negative (E.Coli de exemplu) de a transforma nitrații urinari în nitriți. Prezența lor este un semn indirect care te atenționează că pacientul respectiv are infecție urinară.

Prezența glucozei în urină indică de cele mai multe ori prezența unui diabet zaharat dezechilibrat. Pragul sangvin de eliminare renală a glucozei în urină este de 180mg/dl. În absența hiperglicemiei, glicozuria este prezentă în tubulopatii (sindrom Fanconi) și în afecțiuni renale cronice cu lezare tubulointerstițială importantă.

Prezența sângelui în urină trebuie să fie întotdeauna un semnal de alarmă. Hematiile din urină pot proveni de la orice nivel al tractului urinar, începând de la nivelul glomerulului și terminând cu meatul urinar. Prezența lor indică numeroase afecțiuni, de la o cistită hemoragică infecțioasă secundară bacteriei Escherichia Coli, litiază renală, până la afecțiuni severe tip cancer urotelial, nefropatii glomerulare, boală polichistică renală, infarct renal, traumatisme renale.         

Prezența hematiilor dismorfe este semn de afectare glomerulară și reprezintă o urgență medicală!

Proteinuria semnalizează de regulă o boală renală cronică. Pacienții diabetici și hipertensivi ar trebui să efectueze cel puțin o dată pe an un test numit microalbuminurie, raport albuminurie/creatininurie, proteinurie/24 de ore.

Urocultura este testul de referință pentru diagnosticarea infecțiilor urinare. Aceasta permite identificarea exactă a bacteriei implicate și testarea sensibilității acesteia la antibiotice, ceea ce ajută în alegerea tratamentului corect.

Examenul microscopic al sedimentului urinar oferă informații suplimentare despre prezența cristalelor, cilindrilor (agregate de proteine și celule) și a altor elemente celulare. Prezența cilindrilor poate indica o afectare renală mai profundă.

În anumite cazuri, se pot utiliza teste mai specifice, cum ar fi testul cu bandeletă pentru detectarea sângelui ocult sau a proteinelor în concentrații mici. Acestea sunt utile în screeningul inițial.

Interpretarea corectă a analizelor de urină necesită corelare cu simptomele pacientului și alte investigații. Un rezultat anormal nu înseamnă automat o boală gravă, dar este un semnal că trebuie aprofundate investigațiile.

Recomandări utile pentru recoltarea probelor de urină

Recoltarea corectă a urinei şi transportul rapid către laboratorul unde va fi testată sunt etape cruciale pentru obţinerea de informaţii de calitate la analizele din urină.

Pentru recoltarea probelor de urină sunt necesare recipiente speciale de unică folosinţă, sterile (urocultor sau eprubetă), cu capac etanş, pe care le găsiţi în recepţia clinicii noastre sau le puteţi achiziţiona de la farmacie. Pentru recoltarea la sugari se folosesc pungi pediatrice de urină speciale cu bandă adezivă.

Din urina emisă spontan se lucrează următoarele analize: sumar de urină şi urocultură.

Este necesar ca prima urină să fie după o stază vezicală de minim 4 ore.

Analiza SUMAR DE URINĂ se recoltează din prima urină de dimineaţă, din primul jet.

Vă rugăm să închideţi foarte bine recipientul pentru a preveni vărsarea, evaporarea sau contaminarea probei de urină! Puneţi recipientul într-o punguţă de plastic pentru transport şi ataşaţi un bilet cu menţiunea "sumar urină".

În acelaşi mod recoltăm urina pentru analizele MICROALBUMINURIE.       

UROCULTURA se recoltează din prima urină de dimineaţă, din mijlocul jetului urinar, înainte de administrarea antibioticelor.

Transportul recipientului la laborator trebuie să se facă în mai puţin de 1 oră de la recoltare. Este important ca recoltarea să se facă înainte de începerea tratamentului cu antibiotice deoarece antibioticele de obicei distrug flora microbiană, iar rezultatul uroculturii va fi negativ chiar dacă infecţia urinară există. Din cauza eliminării intermitente a germenilor, se recomandă 3 recoltări (uroculturi) succesive. În cazul urmăririi eficienţei tratamentului cu antibiotice, recoltarea se repetă după 48-96 ore. Urocultura de control se va efectua după 3-5 zile de la întreruperea tratamentului.

Uneori, la indicaţia medicului, se poate recolta şi în timpul terapiei, menţionând denumirea medicamentului administrat şi câte zile de antibiotice au fost administrate. Într-o infecţie urinară se recoltează în a 5-a zi postantibioterapie şi urina ar trebui să fie sterilă.

Înainte de recoltarea urinei la adult şi copil pentru urocultură, este necesară întotdeauna o toaletă riguroasă a zonei genito-urinare, cu apă şi săpun. Apoi este nevoie să uscăm zona spălată anterior cu ajutorul unei comprese sterile. Urinaţi o cantitate mică în toaletă (urina contaminată de bacteriile care există în mod obişnuit în segmentul inferior al uretrei este îndepărtată) şi, fără să opriţi urinarea, colectaţi în recipientul primit de la laborator restul de urină (recoltare din jetul urinar mijlociu).

Pentru a preveni contaminarea probei evitaţi să atingeţi recipientul de zona genitală; de asemenea nu atingeţi dopul urocultorului de nici un obiect din jur.

Înainte de recoltare la sugar curăţaţi întâi zona genito-urinară a copilului cu apă şi săpun. Nu se tamponează zona curăţată pentru a grăbi uscarea; nu se aplică creme, uleiuri sau pudre pediatrice. Apoi se dezlipeşte banda protectoare din jumătatea inferioară a pungii pediatrice şi se fixează porţiunea adezivă anterior (în faţa) anusului. În continuare se dezlipeşte partea superioară a benzii şi se continuă aplicarea porţiunii adezive, având grijă ca orificiul urinar să fie în interiorul pungii; se ataşează ferm de zona genito-urinară punga pediatrică de recoltare a urinei pentru a preveni scurgerea de urină sau contaminarea probei.

Imediat după ce copilul urinează în punga de recoltare (sau cât mai aproape de momentul respectiv) aceasta se dezlipeşte şi se transportă la laborator în condiţii corespunzătoare.

Modul de recoltare al uroculturii la adulți

La bărbați:

• Pacientul se spală pe mâini cu apă şi săpun;
• Expune meatul urinar (prin decalotare);
• Spălarea glandului cu apă şi săpun şi ştergerea cu compresă sterilă de la uretră către exterior
• Primul jet urinar se aruncă în toaleta. Se recoltează jetul următor in container; restul urinei se evacuează în toaletă;
• Se închide recipientul de colectare având grijă să nu se atingă interiorul capacului sau al recipientului;
• Se aduce urina la laborator cât mai repede.

La femei:

• Pacienta se spală pe mâini cu apă şi săpun;
• Se aşază peste toaletă sau peste cadă;
• Se pune un tampon în orificiul vaginal pentru a nu contamina urina cu secreţie vaginală;
• Se spală zona genitală cu apă şi săpun şi se şterge cu o compresă sterilă meatul uretral şi zona înconjurătoare;
• Se îndepărtează cu degetele labiile externe astfel încât jetul urinar să nu ia contact cu părul pubian;
• Primul jet urinar se aruncă în toaletă. Se recolteaza jetul următor în container; restul urinei se evacuează în toaletă;
• Se închide recipientul de colectare având grija să nu se atingă interiorul capacului sau al recipientului;
• Se aduce urina la laborator cât mai repede.

Vă rugăm închideți foarte bine recipientul  pentru a preveni vărsarea, evaporarea şi contaminarea probei de urină! Puneți recipientul într-o punguță de plastic pentru transport  si atașați un bilet cu mențiunea « urocultură ».

Cum se recoltează urina pe 24h?

Începeţi cu prima urină de dimineaţă. Nu reţineţi această urină! Notaţi ora începerii şi apoi colectaţi într-un vas curat de 2-3 litri toate emisiunile de urină până la aceeaşi oră a diminetii în ziua următoare, inclusiv. Omogenizaţi (prin agitare) urina recoltată; măsuraţi /aproximaţi întreaga cantitate; reţineţi aproximativ 30-100 ml, în recipient de unică folosinţă pentru urină. Proba se păstrează la 2-8°C în timpul colectării şi ulterior, până se lucrează efectiv. Specificaţi pe recipient cantitatea de urină aproximată de dumneavoastră în 24 ore.

Alte investigații complementare

În completarea analizelor uzuale, pot fi necesare investigații mai speciale, în funcție de suspiciunea clinică și de rezultatele anterioare. Un test frecvent recomandat este clearance-ul creatininei, care presupune colectarea urinei timp de 24 de ore. Acesta oferă o imagine precisă asupra ratei de filtrare glomerulară (GFR), un indicator esențial al funcției renale.

O altă analiză importantă este testul de proteinurie pe 24 de ore, care măsoară cantitatea totală de proteine eliminate în urină într-o zi. Prezența unei cantități mari de proteine poate semnala afecțiuni glomerulare grave, cum ar fi sindromul nefrotic.

În cazul suspiciunii de glomerulonefrită, lupus eritematos sistemic sau alte boli autoimune, se pot recomanda teste imunologice, precum determinarea nivelului de anticorpi anti-ADN, ANA, complement (C3, C4) și altele. Acestea ajută la identificarea cauzei unei afectări renale de natură autoimună.

În cazuri complexe, în care diagnosticul rămâne incert sau este nevoie de o confirmare histologică, se poate efectua biopsia renală. Aceasta presupune recoltarea unui fragment din țesutul renal cu un ac special, sub ghidaj ecografic. Este o procedură invazivă, dar foarte valoroasă în stabilirea unui diagnostic precis.

De asemenea, în afecțiunile cronice sau sistemice, medicul poate solicita teste hormonale (PTH, vitamina D) sau investigații cardiace, întrucât bolile renale pot afecta multiple organe și sisteme.