Anticorpi anti Toxocara canis IgM (tehnica Westernblot)

Informații generale

Determinarea anticorpilor anti-toxocara canis IgM este folosită pentru diagnosticarea infectării cu acest parazit şi dozarea anticorpilor specifici infecţiei. Totuși, numai testarea anticorpilor anti-toxocara canis IgM, fără o valoarea pozitivă și pentru anticorpii de tip IgG, nu are o valoarea clinică.

Pentru o precizie crescută, se recomandă testul Westernblot, analiză ce presupune utilizarea unui antigen excretor-secretor provenit din larva de Toxocara care ajută la detectarea a anticorpilor anti-Toxocara, îndreptați împotriva antigenului TES-Ag, în sângele persoanei infectate.

Toxocara canis este un parazit care se găsește în intestinul subțire al câinelui, de unde este eliminat prin materiile fecale. Omul este o gazdă intermediară și accidentală pentru aceste larve. Ele pătrund în intestine, eclozează și migrează apoi prin sistemul circulator spre ficat, plămâni, mușchi, ochi și sistemul nervos central. Reacția de protecție a organismului împiedică larvele să se dezvolte prea mult, motiv pentru care ele devin inactive și mor. Aceasta este explicația pentru care parazitul nu se transmite de la om la om.

Simptomele pe care Toxocara canis le declanșează persoanei infectate depind foarte mult de vârsta gazdei și de încărcătura parazitară, dar multe dintre infectări sunt asimptomatice.

Când este recomandată determinarea anticorpilor anti – toxocara canis IgM (tehnica Westernblot)

Analiza pentru determinarea anticorpilor toxocara canis IgM, prin tehnica Westernblot, este recomandată de medicul specialist pentru:

• diagnosticarea pacienților suspecți de o infectare recentă;
• stabilirea dacă o persoană a fost vreodată bolnavă de toxocaroză;
• pacienții care prezintă o tuse persistentă care nu trece după tratament;

Cele mai frecvente simptome provocate de Toxocara canis sunt:

• alergiile;
• probleme pulmonare cu tuse, dispnee (probleme de respirație) și stări subfebrile;
• greață;
• dureri abdominale;
• febră;
• anorexie;
• ficat mărit (hepatomegalie);
• probleme oculare grave (precum neuroretinită, nevrită optică, dezlipire de retină, inflamații ale ochiului (uveită), leziuni retiniene granulomatoase).

De regulă, tratamentul pentru Toxocara canis presupune administrarea de medicamente antiparazitare. Dacă nu se obțin rezultatele dorite, medicul poate prescrie și corticosteroizi care ajută la scăderea reacțiilor alergice provocate de acești viermi parazitari. Tratamentele naturiste pentru Toxocara canis este bine să fie administrate după o discuție cu un specialist.

Procedura recoltare

Pentru testarea anticorpilor anti – Toxocara canis IgM este necesară prelevarea de sânge venos din plica cotului dimineața, pe nemâncate sau după masă. Sângele se recoltează într-un vacutainer fără coagulant, cu sau fără gel separator.

Proba de sânge va fi prelucrată prin tehnica Westernblot care presupune folosirea unui antigen provenit din larva de Toxocara ce ajută la depistarea anticorpilor specifici, în sângele pacientului.

Interpretare rezultate

În cazul anticorpilor anti-Toxocara canis, rezultatele se prezintă sub forma: pozitiv, slab pozitiv, negativ.