Acid dehidrocolic: ce este, cum ajută digestia și rolul său în stimularea bilei

Ce este acidul dehidrocolic

Acidul dehidrocolic este o substanță activă utilizată în principal pentru susținerea funcției hepatice şi biliare. Deşi nu este la fel de cunoscut ca alte medicamente hepatobiliare, acesta are un rol bine definit în stimularea secreției de bilă şi în ameliorarea unor simptome digestive asociate cu funcționarea deficitară a ficatului şi a vezicii biliare.

Acidul dehidrocolic este un derivat semisintetic al acizilor biliari naturali produşi de ficat. Se obține prin oxidarea acidului colic (acid biliar primar natural), rezultând un compus cu trei grupări cetonice. Acizii biliari sunt substanțe esențiale pentru digestia grăsimilor şi pentru eliminarea anumitor toxine din organism, iar acidul dehidrocolic a fost dezvoltat pentru a imita şi amplifica unele dintre aceste funcții, în special stimularea secreției de bilă.

Din punct de vedere farmacologic, el face parte din categoria medicamentelor coleretice (care stimulează producția de bilă). Mai precis, acidul dehidrocolic este un coleretic de tip hidrocoleretic - creşte volumul de bilă prin stimularea secreției de apă şi electroliți (bilă mai diluată, mai fluidă), nu prin creşterea proporțională a componentelor solide (acizi biliari, colesterol). Această distincție este importantă: efectul său principal este de „spălare” a căilor biliare, nu de creştere a conținutului de săruri biliare. Are şi efect colagog redus. Este utilizat de obicei în tratamentul tulburărilor hepatobiliare uşoare până la moderate.

Acidul dehidrocolic a fost retras de pe piață în numeroase țări (inclusiv SUA - FDA, şi mare parte din UE) din cauza lipsei de dovezi solide de eficacitate şi a profilului risc-beneficiu nefavorabil. Disponibilitatea sa variază mult de la o țară la alta. 

Pentru ce este utilizat acidul dehidrocolic

Acidul dehidrocolic este utilizat în principal pentru afecțiuni legate de ficat şi de sistemul biliar. Cele mai frecvente situații în care este recomandat includ:

• dischinezie biliară (funcționare anormală a vezicii biliare);
• digestie dificilă a grăsimilor;
• senzație de greață sau plenitudine după mese;
• stază biliară (încetinirea fluxului de bilă);
• afecțiuni hepatice uşoare, în care este necesară susținerea funcției biliare.

Este important de menționat că acidul dehidrocolic nu tratează cauzele grave ale bolilor hepatice sau biliare, ci este utilizat mai ales ca adjuvant pentru ameliorarea simptomelor şi îmbunătățirea digestiei. O utilizare istorică importantă: acidul dehidrocolic a fost folosit ca test de timp circulatie braț-limbă („decholin arm-to-tongue time”) - după injectare iv, pacientul percepea un gust amar; timpul până la perceperea gustului măsura viteza circulației. Această utilizare este învechită astăzi.

Ce indicații are acidul dehidrocolic

Medicul gastroenterolog poate recomanda acidul dehidrocolic în următoarele situații:

• tulburări funcționale ale vezicii biliare (stări de dischinezie biliară hipotonă);
• ca adjuvant în cazuri de colecistită cronică necalculoasă;
• digestie lentă sau dificilă, mai ales după consumul de alimente grase;
• pentru sprijin digestiv pe durata recuperării după anumite intervenții chirurgicale biliare, exclusiv la recomandarea medicului;
• stări de dispepsie biliară (indigestie cauzată de secreția insuficientă de bilă);
• în managementul formelor de constipație cronică asociate cu un deficit de bilă. Totuși, această indicație este controversată şi puțin susținută de dovezi: efectul laxativ al creşterii fluxului biliar este minor şi nu reprezintă o indicație standard.

Este esențial ca administrarea să fie făcută la recomandarea medicului sau farmacistului, deoarece simptomele digestive pot avea multiple cauze.

Ce efecte secundare sunt asociate cu acidul dehidrocolic

În general, acidul dehidrocolic este bine tolerat, însă pot apărea unele reacții adverse, mai ales la doze mari sau la persoane sensibile:

• diaree sau scaune moi (din cauza creşterii fluxului biliar);
• crampe abdominale uşoare;
• greață;
• iritare gastrointestinală;
• reacții alergice manifestate prin prurit sau erupții cutanate.

La doză mare sau administrare iv (forma istorică) au fost raportate reacții mai severe: bradicardie, hipotensiune, reacții anafilactoide. Forma injectabilă este astăzi rar utilizată sau retrasă. Aceste efecte sunt de obicei uşoare şi tranzitorii. Dacă simptomele persistă sau se agravează, este important să se întrerupă administrarea şi să se consulte un medic.