Dezvoltarea prematurului faţă de cea a copilului născut la termen: ce trebuie să ştii

Despre dezvoltarea bebeluşului prematur

Prematuri sunt copiii născuți înainte de 37 de săptămâni de sarcină. Dezvoltarea prematurului poate fi semnificativ diferită de cea a nou-născutului la termen.

Dezvoltarea fizică:

Prematurii au adesea cu o greutate mică la naștere față de nou-născuții la termen, diferență ce se poate menține pe tot parcursul copilăriei; sunt mulți prematuri care recuperează în timp și ajung la o greutate adecvată vârstei, cu o nutriție și îngrijire corespunzătoare.

Prematurii întâmpina dificultăți în ceea ce privește îndeplinirea funcțiilor corporale esențiale, din cauza imaturității organelor și sistemelor, a aparatului respirator, din cauza imaturității pulmonare și a deficitului de surfactant, nu-și poate realiza funcția de oxigenare și ventilație și se manifestă sindromul de detresă respiratorie. În mod similar, sistemul digestiv imatur nu tolerează alimentația orală și sunt necesare metode alternative de hrănire.

Nou-născuții prematuri prezintă un risc sporit pentru multiple complicații medicale: sindromul de detresă respiratorie, icter, infecții, afecțiuni neurologice, etc. Aceste afecțiuni necesită, cel mai probabil, îngrijire medicală specializată și monitorizare într-o unitate de terapie intensivă neonatală.

Dezvoltarea neurologică:

Nașterea prematură poate avea efecte profunde asupra dezvoltării neurologice. În timpul ultimelor săptămâni de sarcină, creierul copilului se dezvoltă semnificativ, iar prematurii pot rata această perioadă importantă, riscurile pentru afecțiunile neurologice fiind invers proporționale cu vârsta de gestație.

Prematurii prezintă un risc crescut de probleme neurologice pe termen lung: paralizia cerebrală, tulburările de învățare, tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD) etc. Aceste afecțiuni se pot manifesta din copilăria mică sau mai târziu în viață și necesită sprijin și intervenție continuă.

Alimentația și dezvoltarea digestivă:

Alimentația orală poate fi o provocare semnificativă pentru prematuri; reflexele de supt și de înghițire imature afectează profund coordonarea mișcărilor necesare unei hrăniri eficiente. O altă problemă este reprezentată de tulburările funcționale al sistemului digestiv - refluxul gastroesofagian, intoleranțele alimentare și creșterea lentă în greutate. Monitorizarea atentă și ajustarea strategiilor de hrănire sunt foarte importante pentru a asigura o nutriție și o creștere adecvată.

Dezvoltarea respiratorie

Nou-născuții prematuri au frecvent nevoie de asistare respiratorie; în funcție de vârsta de gestație și tipul de suferință respiratorie, aceștia pot necesita: oxigenoterapie suplimentară, asistare respiratorie neinvazivă sau ventilație mecanică. Necesitatea de asistarea respiratorie prelungită și oxigenoterapia cresc riscul de boală pulmonară cronică sau displazie bronhopulmonară. Gestionarea sănătății respiratorii este crucială în îngrijirea pe termen lung a nou-născuților prematuri pentru a minimiza riscul de complicații.

Dezvoltarea socială și emoțională:

Nașterea prematură poate afecta procesul natural de atașament dintre părinți și copilul lor, în special în situațiile în care sunt necesare îngrijiri medicale imediate și/sau prelungite în unitățile de terapie intensivă. Separarea în timpul acestei perioade critice pentru consolidarea atașamentului poate duce la sentimente de suferință și anxietate atât pentru părinți, cât și pentru copil.

Părinții prematurilor pot experimenta incertitudine și stres sporit, ceea ce poate afecta capacitatea lor de a oferi îngrijire și sprijin consistent. Accesul la consiliere, grupuri de sprijin și resurse de informare corecte, sunt esențiale în gestionarea acestor provocări și promovează crearea unei relații sănătoase între părinți și copiii prematuri.

Înțelegerea nevoilor unice de dezvoltare și a provocărilor cu care se confruntă copiii prematuri este crucială pentru a oferi îngrijire și sprijin cuprinzător, pentru a le optimiza rezultatele pe termen lung și calitatea vieții.

Care sunt asemănările dintre dezvoltarea prematurului şi a celui născut la termen

În ciuda diferențelor de timp și a provocărilor potențiale, prematurii și nou-născuții la termen au câteva asemănări în ceea ce privește traiectoriile de dezvoltare:

• reperele de bază ale dezvoltării - atât prematurii cât și nou-născuți la termen urmează secvențe similare ale etapelor de dezvoltare, chiar dacă există variații în ceea ce privește momentul; aceste repere sunt susținerea capului, rostogolirea, așezarea în șezut, târârea și mersul;
• legătura parentală - atât prematurii cât și nou-născuții la termen beneficiază de legătura cu părinții lor, element crucial în dezvoltarea emoțională și atașamentul securizant; interacțiunea, exprimarea afecțiunii și implicarea părinților contribuie la dezvoltarea sănătoasă a copiilor, indiferent de vârsta gestațională;
• nevoi nutriționale - chiar dacă prematurii pot avea nevoie de tehnici de hrănire specializate datorită imaturității digestive și a potențialelor dificultăți de hrănire, atât prematurii cât și nou-născuți la termen au nevoie de o nutriție adecvată pentru creștere și dezvoltare; alăptarea și, dacă aceasta nu e posibilă, hrănirea cu formule de lapte praf oferă nutrienți esențiali pentru ambele grupuri;
• îngrijire receptivă - atât prematurii cât și nou-născuții la termen au nevoie de îngrijire receptivă care răspunde nevoilor individuale, fie că este vorba de calmare, hrănire sau stimulare; experiențele senzoriale cu stimuli tactili, vizuali sau auditivi joacă un rol crucial în promovarea dezvoltării sănătoase pentru toți copiii;
• monitorizare și sprijin - atât prematurii cât și nou-născuții la termen au nevoie de monitorizare și îndrumare medicală multidisciplinară pentru a asigura creștere și o dezvoltare optime; sunt recomandate controale periodice la medici specialiști, evaluări ale dezvoltării și intervenții în cazul în care apar întârzieri sau preocupări legate de dezvoltare.

Deși prematurii și nou-născuții la termen se confruntă deseori cu provocări și considerații distincte, aceștia au în comun nevoi fundamentale de dezvoltare și experiențe care să contribuie la creșterea, bunăstarea și, în cele din urmă, la atingerea etapelor de dezvoltare.

Recomandări

Prematurii și familiile acestora se confruntă cu stres și anxietate sporite din cauza complicațiilor medicale și a spitalizării prelungite.

Prin abordarea nevoilor unice de dezvoltare ale nou-născuților prematuri și prin furnizarea de sprijin și intervenții specifice, putem contribui la optimizarea rezultatelor acestora și la asigurarea unei dezvoltări sănătoase.

Recomandări pentru părinții de copii prematuri:

• educație și sprijin - este esențial să căutați îndrumare și ajutor din partea specialiştilor, a grupurilor de sprijin și a resurselor online special concepute pentru nevoile prematurilor și ale familiilor acestora; înțelegerea și acceptarea experienței unice de dezvoltare a copilului ajută la reducerea anxietății și vă poate face mai puternici și mai eficienți în îngrijirea acestuia;
• îngrijirea cangur - adoptați îngrijirea cangur (piele pe piele), care asigură dezvoltarea copilului prin controlul temperaturii și întărirea atașamentului; îngrijirea cangur reduce stresul atât pentru părinte cât și pentru copil și poate crește succesul alăptării;
• sprijin pentru hrănire - colaborati cu neonatologul sau consultantul în lactație pentru a stabili o rutină de hrănire adecvată pentru prematur și chiar o alăptare de succes; luați în considerare pomparea laptelui matern dacă alăptarea nu este posibilă; răbdarea și persistența sunt esențiale, deoarece provocările legate de alimentație sunt frecvente;
• monitorizarea dezvoltării - participați activ la monitorizarea dezvoltării în timpul consulturilor multidisciplinare din cadrul programelor de urmărire a nou-născutului cu risc; identificarea timpurie a întârzierilor sau a nevoilor specifice permite intervenția în timp util și servicii de sprijin pentru a obține potențialul maxim de dezvoltare al copilului;
• autoîngrijire - acordați prioritate îngrijirii de sine pentru a gestiona stresul și provocările emoționale asociate cu nașterea unui copil prematur; luați pauze atunci când este necesar și căutați ajutor profesional dacă vă simțiți copleșit; starea dumneavoastră de bine este esențială pentru a oferi cea mai bună îngrijire posibilă pentru copil;
• susținere - puneți întrebări, exprimați-vă îngrijorările și colaborați cu echipa de asistență medicală a copilului pentru a vă asigura că acesta primește o îngrijire completă și un sprijin adaptat.