Interferon: tipuri, recomandări și contraindicații

Farmacologie
22 Mai 2025
Autor: Echipa medicală MedLife
Eprubeta etichetata analiza interferon

Interferonii sunt proteine cu rol esențial în apărarea naturală a organismului împotriva infecțiilor și proliferării celulare anormale. Descoperiți în anii ’50, acești mediatori ai sistemului imunitar au devenit parte integrantă a tratamentului pentru diverse boli virale, cancere și tulburări autoimune. Datorită efectelor lor antivirale, antiproliferative și imunomodulatoare, interferonii sunt intens cercetați și valorificați în medicina modernă. În continuare, vom explora tipurile de interferoni, indicațiile terapeutice, dar și contraindicațiile și precauțiile asociate tratamentului.

Clasificarea interferonilor

Interferonii se clasifică în trei mari categorii: tip I, tip II și tip III, în funcție de structura lor moleculară și de receptorii pe care îi activează. Interferonii de tip I includ IFN-alfa și IFN-beta, fiind implicați preponderent în răspunsul antiviral. Aceștia sunt produși de aproape toate celulele nucleate ca răspuns la o infecție virală. IFN-alfa este cel mai utilizat terapeutic, fiind disponibil în multiple forme farmaceutice.

Interferonul de tip II este reprezentat exclusiv de IFN-gamma, produs în principal de limfocitele T și celulele NK. Acesta are un rol esențial în activarea macrofagelor și în răspunsul imun celular. Este utilizat mai rar terapeutic, în principal în cazuri de imunodeficiențe sau infecții cronice intracelulare.

Interferonii de tip III (IFN-lambda) au fost descoperiți mai recent și prezintă similarități funcționale cu cei de tip I, însă acționează printr-un set diferit de receptori. Ei sunt investigați pentru potențialul lor antiviral cu mai puține efecte adverse sistemice, fiind de interes în tratamentul hepatitelor și al infecțiilor respiratorii.

Din perspectiva farmaceutică, interferonii pot fi produși prin inginerie genetică sub formă de proteine recombinante. Aceștia pot fi administrați subcutanat sau intramuscular și, în unele cazuri, sunt modificați chimic prin adăugarea unui lanț de polietilenglicol (pegilare), ceea ce le crește timpul de înjumătățire și reduce frecvența administrării.

Formele pegilate de interferon, cum ar fi peginterferon alfa-2a și peginterferon alfa-2b, sunt preferate în tratamentele de lungă durată, în special în hepatita virală cronică. Această clasificare permite medicului să aleagă forma cea mai potrivită în funcție de patologie, toleranța pacientului și scopul terapeutic.

Mecanism de acțiune

Interferonii își exercită efectele biologice prin legarea de receptori specifici de pe suprafața celulelor, activând ulterior căi intracelulare de semnalizare, în special calea JAK-STAT. Această activare determină transcripția unor gene interferon-stimulate (ISG), care au roluri în combaterea infecțiilor și în inhibarea proliferării celulare.

Unul dintre cele mai importante efecte este cel antiviral. Interferonii cresc expresia proteinelor care inhibă replicarea virală și stimulează distrugerea celulelor infectate de către sistemul imunitar. Prin aceste mecanisme, interferonii joacă un rol crucial în limitarea diseminării virale și în rezolvarea infecțiilor cronice.

De asemenea, interferonii au efecte antiproliferative, limitând multiplicarea celulelor, în special a celor tumorale. Acest aspect este valorificat în tratamentul anumitor cancere, precum leucemia mieloidă cronică sau melanomul malign, unde interferonii pot încetini progresia bolii.

La nivel imunologic, interferonii reglează răspunsul inflamator și pot stimula prezentarea antigenelor, facilitând astfel recunoașterea agenților patogeni de către sistemul imunitar. IFN-gamma are un rol cheie în activarea macrofagelor și susținerea imunității celulare în infecțiile bacteriene cronice.

Interferonii pot contribui și la dezvoltarea autoimunității, prin stimularea persistentă a răspunsului imun. Acest fenomen este uneori responsabil pentru apariția efectelor adverse autoimune la pacienții aflați în tratament de lungă durată.

Modul lor complex de acțiune face ca interferonii să fie molecule cu dublu tăiș: eficienți în lupta împotriva unor boli grave, dar cu un profil de siguranță care impune monitorizare atentă.

Indicații terapeutice

Interferonii sunt utilizați în tratamentul mai multor afecțiuni virale, în special hepatitele B și C. Înainte de apariția noilor antivirale directe, interferonii erau terapia standard pentru hepatita C, fiind administrați pe durate de 24–48 de săptămâni, adesea în combinație cu ribavirină. Deși terapia antivirală s-a modernizat, interferonii rămân o opțiune viabilă în anumite cazuri de hepatită B.

În domeniul oncologiei, interferonii sunt folosiți în tratamentul leucemiei mieloide cronice, melanomului malign și sarcomului Kaposi. Efectul lor antiproliferativ și imunostimulator contribuie la controlul creșterii tumorale, în special în formele refractare sau în stadiile incipiente ale bolii.

În sfera bolilor autoimune, interferonul beta este utilizat în tratamentul sclerozei multiple. Acesta reduce frecvența recăderilor și încetinește progresia dizabilității prin modularea răspunsului imun anormal. Interferonii reprezintă astfel un pilon important în arsenalul terapeutic al neurologilor.

Unele utilizări ale interferonilor sunt considerate off-label sau experimentale. De exemplu, în papilomatoza respiratorie recurentă și anumite infecții virale refractare, interferonii pot fi administrați ca tratament adjuvant. De asemenea, se investighează utilizarea IFN-lambda în infecțiile virale respiratorii, inclusiv COVID-19.

Există și situații speciale în imunodeficiențele primare, cum ar fi boala granulomatoasă cronică, unde interferonul gamma poate stimula activitatea celulelor fagocitare și reduce incidența infecțiilor.

Selecția atentă a pacienților, în funcție de indicația specifică și riscul de reacții adverse, este esențială pentru obținerea rezultatelor terapeutice optime.

Efecte adverse

Tratamentul cu interferon este asociat frecvent cu reacții adverse care pot afecta calitatea vieții pacientului. Cele mai comune sunt simptomele pseudogripale (febră, frisoane, mialgii, cefalee), care apar de obicei după administrarea injecției și pot fi ameliorate prin administrarea de antipiretice.

Un alt efect frecvent este fatigabilitatea intensă, care poate persista pe toată durata tratamentului. Aceasta este uneori severă și poate determina întreruperea terapiei, mai ales în cazul pacienților activi profesional.

Interferonii pot afecta echilibrul psihic, inducând depresie, anxietate și, în cazuri extreme, idei suicidare. Acesta este unul dintre cele mai grave efecte adverse și necesită monitorizare atentă, mai ales la pacienții cu antecedente psihiatrice.

La nivel hematologic, interferonii pot induce citopenii: leucopenie, trombocitopenie și anemie, necesitând ajustarea dozelor sau întreruperea tratamentului. Evaluarea periodică a hemogramei este esențială pe parcursul terapiei.

Hepatotoxicitatea este un alt efect posibil, în special la pacienții cu afecțiuni hepatice preexistente. Monitorizarea transaminazelor este necesară în mod regulat pentru a preveni complicațiile.

Interferonii pot declanșa sau agrava boli autoimune, precum tiroidita autoimună, lupusul eritematos sistemic sau artrita reumatoidă. Aceste riscuri trebuie evaluate înainte de începerea tratamentului.

În unele cazuri, interferonii pot produce reacții alergice sau reacții la locul injectării, cum ar fi eritem, durere sau indurație.

Celule care abordeaza un corp strain

Contraindicații

Interferonii sunt contraindicați la pacienții cu hipersensibilitate cunoscută la substanța activă sau la excipienții din formularea medicamentului. Alergia poate duce la reacții severe, inclusiv șoc anafilactic, necesitând intervenție medicală de urgență.

Afecțiunile psihiatrice severe, în special depresia majoră sau tulburările cu risc suicidar, reprezintă o contraindicație importantă. Administrarea interferonilor la acești pacienți poate exacerba simptomele și crește riscul de suicid.

Pacienții cu insuficiență hepatică severă nu sunt candidați potriviți pentru tratamentul cu interferon, deoarece riscul de decompensare hepatică este crescut. În aceste cazuri, se recomandă terapii alternative mai sigure.

În sarcină, interferonii trebuie evitați, deoarece pot afecta dezvoltarea fetală. Există totuși situații rare în care beneficiile pot depăși riscurile, dar doar cu supraveghere strictă multidisciplinară.

Insuficiența cardiacă decompensată sau afecțiunile cardiace severe sunt contraindicații relative, deoarece interferonii pot induce sau agrava tulburările de ritm și pot precipita evenimente ischemice.

De asemenea, pacienții cu boli autoimune active sau necontrolate trebuie evaluați cu prudență, deoarece interferonii pot accentua răspunsul imun patologic.

Este esențial ca fiecare caz să fie evaluat individual, printr-un consult multidisciplinar, pentru a stabili dacă beneficiile tratamentului cu interferon depășesc riscurile.

Precauții și recomandări speciale

Înainte de inițierea tratamentului cu interferon, este recomandată o evaluare completă a stării de sănătate a pacientului, inclusiv investigații hepatice, renale, hematologice și psihiatrice. Acestea ajută la identificarea contraindicațiilor și la stabilirea unui profil de siguranță.

Monitorizarea pe durata tratamentului trebuie să includă analize de sânge periodice, pentru a detecta din timp eventualele citopenii sau disfuncții hepatice. De asemenea, se recomandă evaluări periodice ale funcției tiroidiene, datorită riscului de tiroidită indusă de interferon.

Este importantă o bună comunicare cu pacientul, explicându-i posibilele reacții adverse și importanța respectării tratamentului. Pacienții trebuie instruiți să semnaleze orice schimbare de dispoziție, durere severă sau semne de infecție.

Contracepția eficientă este obligatorie pe durata tratamentului și o perioadă după întreruperea acestuia, datorită riscurilor asupra fătului. Femeile însărcinate sau care alăptează nu trebuie să urmeze tratament cu interferon, decât în cazuri excepționale și cu aviz medical specializat.

Interacțiunile medicamentoase sunt rare, dar pot apărea în combinație cu imunosupresoare, antivirale sau medicamente care afectează măduva osoasă. De aceea, trebuie verificat întotdeauna prospectul și consultat medicul curant.

Vaccinările trebuie discutate înainte de începerea tratamentului, deoarece unele tipuri de vaccinuri vii sunt contraindicate în timpul administrării interferonului.

Adoptarea unui stil de viață echilibrat, hidratarea, alimentația sănătoasă și suportul psihologic pot contribui semnificativ la tolerabilitatea tratamentului cu interferon.

Interferonii rămân o clasă terapeutică valoroasă, cu un rol esențial în tratamentul mai multor afecțiuni infecțioase, autoimune și oncologice. Cu toate că utilizarea lor a scăzut în unele patologii datorită progresului terapeutic, interferonii continuă să ofere beneficii semnificative în anumite indicații bine selectate.

Alegerea tipului de interferon, monitorizarea atentă și colaborarea strânsă între pacient și medic sunt cheia succesului terapeutic. De asemenea, cunoașterea contraindicațiilor și a reacțiilor adverse ajută la evitarea complicațiilor.

În viitor, cercetările privind interferonii de generație nouă și combinațiile terapeutice inteligente pot extinde aria de utilizare și reduce efectele nedorite. Medicina personalizată va avea un rol tot mai important în acest context.

Tratamentul cu interferon necesită o abordare echilibrată și individualizată, punând în balanță riscurile și beneficiile. Astfel, interferonii își păstrează locul în arsenalul terapeutic modern, acolo unde sunt indicați și corect administrați.

Disclaimer: Informațiile din acest articol nu înlocuiesc consultul medical sau recomandările specialistului.

Bibliografie

  1. Finter, N B. “The Classification and Biological Functions of the Interferons. A Review.” Journal of Hepatology, vol. 3 Suppl 2, 1986, pp. S157-60, pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/2439570/, https://doi.org/10.1016/s0168-8278(86)80115-5, accesat la 16.06.2025;
  2. Platanias, Leonidas C. “Mechanisms of Type-I- and Type-II-Interferon-Mediated Signalling.” Nature Reviews. Immunology, vol. 5, no. 5, 1 May 2005, pp. 375–386, accesat la 16.06.2025;
  3. Tilg, H., and A. Kaser. “Interferons and Their Role in Inflammation.” Current Pharmaceutical Design, vol. 5, no. 10, 1 Oct. 1999, pp. 771–785, pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/10526087/, accesat la 16.06.2025;
  4. Watson, Stephanie. “Your Guide to Interferons.” WebMD, 30 Aug. 2022, www.webmd.com/drug-medication/interferons-guide, accesat la 16.06.2025;
  5. “What Are Interferons?” Cleveland Clinic, 19 Feb. 2024, my.clevelandclinic.org/health/treatments/interferons, accesat la 16.06.2025.

Solicită o programare

Aici puteți să solicitați o programare pentru serviciile noastre de oriunde vă aflați, fără telefon și fără vizită în clinică. 

Analizele cu bilet de trimitere în decontare cu Casa de Asigurări de Sănătate se recoltează doar în baza unei programări prealabile.


Pasul 1

Detaliile Pacientului



Pasul 2

Detaliile Programării