Reacția anafilactică: simptome, cauze, tratament

Ce este reacția anafilactică?

Reacția anafilactică, sau anafilaxia, este o reacție alergică severă, care poate pune viața în pericol. Aceasta poate apărea la câteva secunde sau minute după expunerea la o substanță alergică.

Alergenul poate fi un aliment, unele medicamente sau înțepăturile unor insecte. Este foarte important să recunoști primele semne ale reacției anafilactice și să intervii prompt, pentru a preveni progresia acesteia către șocul anafilactic, care pune viața în pericol în mod iminent.

De asemenea, este foarte recomandat, ca după remiterea episodului, să te prezinți la un medic alergolog, pentru investigații și recomandări de specialitate.

Reacția anafilactică vs. șocul anafilactic: care este diferența

Termenii „reacție anafilactică” și „șoc anafilactic” sunt adesea folosiți interschimbabil, inclusiv în limbajul medical curent, însă între ei există o distincție importantă - în principal de severitate și extindere.

Reacția anafilactică este termenul general care descrie răspunsul alergic sistemic sever al organismului la un alergen. Aceasta poate varia ca intensitate: de la forme moderate (urticarie generalizată, dificultăți respiratorii, greață) până la forme foarte severe, cu afectarea mai multor sisteme ale corpului simultan. Reacția anafilactică este o urgență medicală și necesită intervenție promptă, indiferent de severitatea aparentă inițială.

Șocul anafilactic reprezintă cea mai gravă formă a reacției anafilactice - faza sa critică, finală. Apare atunci când reacția alergică sistemică determină o prăbușire bruscă și severă a tensiunii arteriale, cu hipoperfuzie tisulară (organe vitale care nu mai primesc suficient sânge și oxigen), putând conduce rapid la pierderea conștienței, insuficiență de organ și deces în absența tratamentului de urgență.

Care sunt cauzele reacției anafilactice?

Sistemul imunitar reacționează împotriva unor substanțe străine. Acest lucru este benefic în cazul unor substanțe precum bacteriile sau virusurile. Însă, în situația unor persoane, sistemul imunitar reacționează exagerat în fața anumitor substanțe care, în mod normal, nu ar trebui să provoace o reacție alergică.

În cazul reacției anafilactice, expunerea la alergen determină eliberarea masivă de mediatori inflamatori (histamină, triptază, leucotriene) din mastocite și bazofile, fie printr-un mecanism IgE-mediat (cel mai frecvent), fie printr-un mecanism non-IgE-mediat. Acești mediatori provoacă vasodilatație, creșterea permeabilității vasculare și contracția musculaturii netede - efecte responsabile de simptomele sistemice severe.

Persoanele care au dezvoltat în trecut o reacție anafilactică ușoară, pe viitor, există riscul dezvoltării unei reacții anafilactice severe, după expunerea la substanțe care au declanșat reacția.

Declanșatorii reacției anafilactice

Aceștia pot include

• alimente - arahide, pește, fructe de mare, ouă, lapte, fructe de pădure, nuci, soia, produse din grâu, aditivi alimentari, condimente; la unele persoane cu rinită alergică pot apărea și reacții alergice la diverse alimente, prin fenomenul de „reactivitate încrucișată” (alergie încrucișată);
• medicamente - unele antibiotice, cel mai frecvent, cele din clasa penicilinei, antiinflamatoriile nesteroidine, cum ar fi aspirina, ibuprofenul, diclofenacul, precum și multe alte clase de medicamente; 
• înțepăturile de albină, viespe, furnică de foc;
• anestezia generală și/sau locală (lidocaina sau procaina);
• substanțele de contrast - acestea sunt folosite în cazul unor investigații medicale pentru a permite observarea mai ușoară a unor zone ale corpului;
• latexul - un tip de cauciuc prezent în unele mănuși, prezervative, baloane, unele mingi, anumite bandaje;
• transfuziile sanguine;
• în contextul efectuării anumitor exerciții fizice ori după consumul unor alimente.

Există și situații în care anafilaxia este catalogată drept „idiopatică”, în care cauza exactă nu poate fi identificată în ciuda investigațiilor amănunțite.

Reacția anafilactică poate apărea la orice vârstă. Este mai frecvent declanșată de alimente la copii și de medicamente la adulți.

Tratamentul reacției anafilactice

Tratamentul de prima intenție, în fazele acute, este conform simptomelor. Ulterior, în momentul în care se cunoaște alergenul, se poate vorbi despre profilaxie.

Tratamentul fazei acute

Măsura generală este cea de îndepărtare a factorului declanșator.

Adrenalina (epinefrina) este salvatoare în reacția anafilactică și trebuie administrată prompt (IM-intrasmucular sau SC-subcutanat, 0,3-0,5 ml), injecția putând fi repetată la 10-30 de minute. De aceea, ar trebui să ai la tine adrenalină autoinjectabilă, (EpiPen, prescris de către medicul alergolog), în cazul în care ai o reacție alergică foarte gravă, trebuie să suni la 112, unde ți se va oferi oxigen, care o să te ajute să respiri.

Epinefrina are mai multe efecte esențiale în oprirea reacției anafilactice:

• contractă vasele de sânge, ceea ce crește tensiunea arterială și reduce edemul;
• relaxează musculatura căilor respiratorii, facilitând respirația;
• inhibă eliberarea suplimentară de mediatori alergici.

Antihistaminicele de tip H1 și H2 trebuie administrate la un interval orar de 6 ore, până la remiterea simptomelor.

Corticosteroizii nu au un rol dovedit în remiterea fazei acute, dar previn faza tardivă a reacției alergice.

Pacienților care prezintă bronhospasm le vor fi administrate fluide intravenoase, pentru menținerea tensiunii arteriale, ori bronhodilatatoare cu durată scurtă de acțiune.

Este necesară menținerea sub supraveghere medicală, până la 72 de ore, pentru a evita faza tardivă a reacției alergice, precum și continuarea tratamentului cu antialergice și la domiciliu, până la consultul alergologic, în vederea stabilirii cauzei, a măsurilor de profilaxie și a planului de tratament.

Tratamentul profilactic

Tratamentul profilactic este cel de prevenire a reexpunerii, motiv pentru care pacientul trebuie testat, pentru a cunoaște eventualul alergen (printr-un panel de alergeni) și a i se explica măsurile de profilaxie ale expunerii. Se poate recomanda, după caz:

• excluderea alimentelor implicate (ex. arahide, fructe de mare, lapte etc.);
• evitarea medicamentelor declanșatoare (ex. peniciline, AINS);
• precauție în expunerea la venin de insecte;
• evitarea latexului sau a altor alergeni de contact.

În anumite situații, cum este alergia la venin de insecte, se poate recomanda imunoterapia alergen-specifică (desensibilizare), care poate reduce semnificativ riscul de reacții severe în viitor.