Imunodeficiențele secundare: cauze, simptome, tratament

Specialități
25 Octombrie 2024
Autor: Echipa medicală MedLife
Mainile unei femei care se pregateste sa ia o pastila

Ce este imunodeficiența secundară

Imunodeficiența secundară (IDS) se instalează atunci când sistemul imunitar slăbește în urma unui tratament sau a unei boli. Semnele și simptomele IDS sunt aceleași ca și ale imunodeficienței primare și constau în infecții frecvente, prelungite sau neobișnuite. Dacă agentul cauzator poate fi îndepărtat, atunci, la mulți indivizi, sistemul imunitar revine la normal. Pentru alții, însă, tratamentul poate pe termen lung, chiar pe viață.

Care sunt cauzele imunodeficienței secundare

Câteva dintre cele comune cauze ale imunodeficienței secundare sunt:

  • radiații sau chimioterapie, care pot duce la o tulburare secundară de imunodeficiență, cunoscută sub numele de neutropenie;
  • boală cronică;
  • arsuri severe;
  • infecțiile cauzate de virusul imunodeficienței umane (HIV) pot duce la sindromul imunodeficienței dobândite (SIDA);
  • leucemie, un cancer care debutează în celulele măduvei osoase și care poate duce la un număr scăzut de globule albe;
  • malnutriția, care afectează până la 50% din populația din țările subdezvoltate și îi lasă pe oameni vulnerabili la infecții respiratorii și diaree.

Dintre cauzele mai puțin frecvente ale tulburărilor de imunodeficiență secundară amintim:

  • droguri sau medicamente: anumite medicamente care suprimă sistemul imunitar la persoanele cu tulburări autoimune pot crește riscul de infecții: principalele medicamente care cauzează probleme sunt cele care vizează sistemul imunitar, inclusiv medicamentele imunosupresoare, terapia biologică și chimioterapia. Este posibil ca aceste medicamente să fi fost utilizate în tratamentul unor afecțiuni precum artrita reumatoidă, scleroza multiplă, boala inflamatorie intestinală și psoriazisul și, în special, a cancerelor de sânge și ganglioni limfatici;
  • infecții cronice: infecțiile cronice, cum ar fi sindromul imunodeficienței dobândite (SIDA) cauzat de infecția cu HIV, pot duce la mai multe tulburări de imunodeficiență secundare. În această afecțiune, virusul vizează celulele albe din sânge, cele care luptă împotriva infecțiilor și bacteriilor, în timp ce se înmulțesc. În timp, numărul de celule albe din sânge scade, lăsând organismul vulnerabil la o varietate de boli.
Femeie cu probleme de imunitate scazuta

Care sunt factorii de risc ai imunodeficienței secundare

Sunt expuși la un risc mai ridicat de a dobâmdi o imunodeficiență secundară în special vârstele extreme, pacienții oncologici, cei malnutriți, din medii socio-economice defavorizate, cu un nivel scăzut de educație sanitară și cultură.

Care sunt simptomele imunodeficienței secundare

Cele mai frecvente simptome ale imunodeficienței sunt:

  • boală diareică acută sau cronică;
  • pneumonie;
  • sinuzite recurente;
  • otite recurente;
  • viroze repetate;
  • apetit diminuat, grețuri;
  • infecții cu ciuperci, paraziți;
  • anemie și/sau trombocitopenie;
  • boli autoiumune (lupus eritematos sistemic, artrită reumatoidă, diabet zaharat tip I);
  • creșterea riscului de cancer;
  • dezvoltarea necorespunzătoare vârstei la sugarii și copiii mici.

Semnele și simptomele IDS sunt aceleași ca pentru imunodeficiența primară, și anume infecții frecvente, prelungite sau neobișnuite.

Simptomele variază pentru fiecare tulburare de imunodeficiență, care poate fi fie acută (pe termen scurt), fie cronică (pe o perioadă lungă).

Cum poate fi diagnosticata imunodeficiența secundară

Evaluarea atentă a simptomelor, a istoricului medical împreună cu investigațiile de laborator conduc spre stabilirea unui diagnostic cert și spre inițierea tratamentului potrivit. Investigațiile folosite pentru diagnosticul imunodeficienței secundare include:

  • examenul clinic pe organe și sisteme împreună cu o anamneză riguroasă și amănunțită;
  • hemoleucograma completă;
  • determinarea nivelului de anticorpi, markeri imuni;
  • culturi microbiene: hemoculturi, uroculturi, examene din spută și alte secreții;
  • teste genetice pentru a identifica eventuale mutații genetice responsabile;
  • investigații imagistice: radiografie pulmonară, abdominală, ecografii, computer tomograf sau rezonanță magnetică nucleară pentru a evalua, după caz, eventuale complicații ale infecțiilor recurente.

Care sunt opțiunile de tratament pentru imunodeficiența secundară

Tratamentul care se recomanda depinde de natura deficienței secundare. Dacă se consideră că tratamentul în curs este cauza, atunci acesta poate fi schimbat sau eliminat. Dacă o altă boală este cauza, atunci tratarea acesteia poate rezolva imunodeficiența.

Dintre tratamentele care sunt utilizate pentru diferite tipuri de imunodeficiență secundară, enumerăm:

  • Deficit de anticorpi

Imunodeficiența secundară poate duce la deficitul secundar de anticorpi care mimează semnele și simptomele deficiențelor primare de anticorpi, iar tipul tratamentului depinde de gradul de severitate. Terapia de substituție imunologică poate fi folosită pentru a furniza anticorpi sau alte componente lipsă ale sistemului imunitar.

  • Neutropenie

Numărul scăzut de neutrofile poate fi cauzat de imunosupresie sau de alte tratamente în curs și reprezintă o indicație pentru schimbarea terapiei. Dacă acest lucru nu este posibil sau tratamentul a încetat deja, pacienții pot necesita profilaxie atât cu antibiotice, dar și antivirale și antifungice. Uneori este utilizat un tratament injectabil (G-CSF - factor de stimulare a diferențierii coloniilor de granulocite) care stimulează măduva osoasă să producă și să elibereze mai multe neutrofile.

  • Deficit de celule T

Defecte ale funcției sau numărului celulelor T pot fi semnificative din punct de vedere clinic iar problemele de sănătate cauzate se pot ameliora dacă medicamentul cauzator poate fi oprit sau înlocuit. Pacienții cu un număr sau o funcție slabă a celulelor T pot suferi adesea de infecții cu viruși, bacterii și organisme „atipice”, cum ar fi, de exemplu, tuberculoza.

Pentru persoanele care au o funcție slabă a celulelor T ca o consecință a unui transplant de măduvă osoasă, este posibil să-și întărească imunitatea cu un tratament suplimentar al limfocitelor donatorului.

  • Transplantul cu celule stem este un tratament curativ și se folosește pentru unele forme severe de imunodeficiență.
  • Terapia genică implică prelevarea unui eșantion de celule stem de la pacient, corectarea defectului genetic existent, ulterior reintroducerea lor în organism.

Dacă cauza de bază nu poate fi înlăturată sau rezolvată, atunci tratamentul este de susținere, cu medicamente antivirale (unde este cazul), antifungice și/sau antibiotice.

Dacă există o cauză de bază ce poate fi îndepărtată, atunci, la mulți indivizi, sistemul imunitar revine la normal. Pentru alții, însă, tratamentul poate fi pe termen lung, chiar și pe viață.

Ce complicații sunt asociate cu imunodeficiența secundară

Complicațiile imunodeficienței secundare depind de gravitatea cauzei subiacente, incluzând:

  • Infecții severe sau cronice cu nevoia de spitalizări repetate și tratamente intensive;
  • Creșterea riscului de a dezvolta cancer cu diferite localizări sau boli autoimune.

Cum poate fi prevenită apariția imunodeficienței secundare

Strategiile de prevenire și tratare a infecțiilor depind de tipul de tulburare de imunodeficiență. De exemplu, persoanele care au o tulburare de imunodeficiență din cauza unui deficit de anticorpi sunt expuse riscului de infecții bacteriene. Următoarele pot ajuta la reducerea riscului:

  • practicarea unei bune igiene personale (inclusiv îngrijire dentară conștiincioasă);
  • evitarea alimentelor insuficient gătite;
  • evitarea consumului de apă care poate fi contaminată;
  • evitarea contactului cu persoanele care au infecții;
  • tratamentul periodic cu imunoglobulină (anticorpi obținuți din sângele persoanelor cu un sistem imunitar normal) administrate intravenos sau sub piele.

Unele dintre tulburările care pot cauza imunodeficiență secundară pot fi prevenite și/sau tratate, ajutând astfel la prevenirea dezvoltării imunodeficienței.

  • Infecția cu HIV: măsurile de prevenire a infecției HIV, cum ar fi respectarea regulilor privind relațiile sexuale ori injectarea de droguri, pot reduce răspândirea acestei infecții. De asemenea, medicamentele antiretrovirale pot trata, de obicei, eficient infecția cu HIV.
  • Cancer: tratamentul de succes restabilește, de obicei, funcția sistemului imunitar, cu excepția cazului în care oamenii trebuie să continue să ia imunosupresoare.
  • Diabetul: un control bun al nivelului de zahăr din sânge poate ajuta celulele albe să funcționeze mai bine și astfel să prevină infecțiile.

Bibliografie

  1. Fernandez, James. “Overview of Immunodeficiency Disorders.”MSD Manual Consumer Version, MSD Manuals, 5 Jan. 2023, www.msdmanuals.com/home/immune-disorders/immunodeficiency-disorders/overview-of-immunodeficiency-disorders
  2. “Secondary Immunodeficiency.” Allerg.qc.ca, 2022, allerg.qc.ca/Information_allergique/6_2_secondaire_en.html
  3. “Secondary Immunodeficiency.” Immunodeficiency UK, 12 Dec. 2023, www.immunodeficiencyuk.org/immunodeficiency/secondary-immunodeficiency/
  4. Weishaupt, Jeffrey. “What to Know about Secondary Immunodeficiency Disorders?” WebMD, WebMD, 5 Dec. 2021, www.webmd.com/hiv-aids/what-to-know-secondary-immunodeficiency-disorders
  5. Ballow, Mark, et al. “Secondary Immune Deficiency and Primary Immune Deficiency Crossovers: Hematological Malignancies and Autoimmune Diseases.” Frontiers in Immunology, vol. 13, 18 July 2022, www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC9340211/, https://doi.org/10.3389/fimmu.2022.928062

Solicită o programare

Aici puteți să solicitați o programare pentru serviciile noastre de oriunde vă aflați, fără telefon și fără vizită în clinică. 

Analizele cu bilet de trimitere în decontare cu Casa de Asigurări de Sănătate se recoltează doar în baza unei programări prealabile.


Pasul 1

Detaliile Pacientului



Pasul 2

Detaliile Programării