Imunodeficiențele secundare: cauze, simptome, tratament

Care sunt cauzele imunodeficienței secundare

Câteva dintre cele comune cauze ale imunodeficienței secundare sunt:

• radiații sau chimioterapie, care pot duce la o tulburare secundară de imunodeficiență, cunoscută sub numele de neutropenie;
• boală cronică;
• arsuri severe;
• infecțiile cauzate de virusul imunodeficienței umane (HIV) pot duce la sindromul imunodeficienței dobândite (SIDA);
• leucemie, un cancer care debutează în celulele măduvei osoase și care poate duce la un număr scăzut de globule albe;
• malnutriția, care afectează până la 50% din populația din țările subdezvoltate și îi lasă pe oameni vulnerabili la infecții respiratorii și diaree.

Dintre cauzele mai puțin frecvente ale tulburărilor de imunodeficiență secundară amintim:

• droguri sau medicamente: anumite medicamente care suprimă sistemul imunitar la persoanele cu tulburări autoimune pot crește riscul de infecții: principalele medicamente care cauzează probleme sunt cele care vizează sistemul imunitar, inclusiv medicamentele imunosupresoare, terapia biologică și chimioterapia. Este posibil ca aceste medicamente să fi fost utilizate în tratamentul unor afecțiuni precum artrita reumatoidă, scleroza multiplă, boala inflamatorie intestinală și psoriazisul și, în special, a cancerelor de sânge și ganglioni limfatici;
• infecții cronice: infecțiile cronice, cum ar fi sindromul imunodeficienței dobândite (SIDA) cauzat de infecția cu HIV, pot duce la mai multe tulburări de imunodeficiență secundare. În această afecțiune, virusul vizează celulele albe din sânge, cele care luptă împotriva infecțiilor și bacteriilor, în timp ce se înmulțesc. În timp, numărul de celule albe din sânge scade, lăsând organismul vulnerabil la o varietate de boli.

Care sunt opțiunile de tratament pentru imunodeficiența secundară

Tratamentul care se recomanda depinde de natura deficienței secundare. Dacă se consideră că tratamentul în curs este cauza, atunci acesta poate fi schimbat sau eliminat. Dacă o altă boală este cauza, atunci tratarea acesteia poate rezolva imunodeficiența.

Dintre tratamentele care sunt utilizate pentru diferite tipuri de imunodeficiență secundară, enumerăm:

• Deficit de anticorpi

Imunodeficiența secundară poate duce la deficitul secundar de anticorpi care mimează semnele și simptomele deficiențelor primare de anticorpi, iar tipul tratamentului depinde de gradul de severitate. Terapia de substituție imunologică poate fi folosită pentru a furniza anticorpi sau alte componente lipsă ale sistemului imunitar.

• Neutropenie

Numărul scăzut de neutrofile poate fi cauzat de imunosupresie sau de alte tratamente în curs și reprezintă o indicație pentru schimbarea terapiei. Dacă acest lucru nu este posibil sau tratamentul a încetat deja, pacienții pot necesita profilaxie atât cu antibiotice, dar și antivirale și antifungice. Uneori este utilizat un tratament injectabil (G-CSF - factor de stimulare a diferențierii coloniilor de granulocite) care stimulează măduva osoasă să producă și să elibereze mai multe neutrofile.

• Deficit de celule T

Defecte ale funcției sau numărului celulelor T pot fi semnificative din punct de vedere clinic iar problemele de sănătate cauzate se pot ameliora dacă medicamentul cauzator poate fi oprit sau înlocuit. Pacienții cu un număr sau o funcție slabă a celulelor T pot suferi adesea de infecții cu viruși, bacterii și organisme „atipice”, cum ar fi, de exemplu, tuberculoza.

Pentru persoanele care au o funcție slabă a celulelor T ca o consecință a unui transplant de măduvă osoasă, este posibil să-și întărească imunitatea cu un tratament suplimentar al limfocitelor donatorului.

• Transplantul cu celule stem este un tratament curativ și se folosește pentru unele forme severe de imunodeficiență.
• Terapia genică implică prelevarea unui eșantion de celule stem de la pacient, corectarea defectului genetic existent, ulterior reintroducerea lor în organism.

Dacă cauza de bază nu poate fi înlăturată sau rezolvată, atunci tratamentul este de susținere, cu medicamente antivirale (unde este cazul), antifungice și/sau antibiotice.

Dacă există o cauză de bază ce poate fi îndepărtată, atunci, la mulți indivizi, sistemul imunitar revine la normal. Pentru alții, însă, tratamentul poate fi pe termen lung, chiar și pe viață.

Ce complicații sunt asociate cu imunodeficiența secundară

Complicațiile imunodeficienței secundare depind de gravitatea cauzei subiacente, incluzând:

• Infecții severe sau cronice cu nevoia de spitalizări repetate și tratamente intensive;
• Creșterea riscului de a dezvolta cancer cu diferite localizări sau boli autoimune.