Interviu dr. Iulia Preda, MedLife: despre substituția hormonală și adevărul din spatele miturilor
Terapia de substituție hormonală este unul dintre subiectele care generează frecvent confuzii. De la temeri legate de siguranță până la ideea că ar fi potrivită pentru orice pacientă, în jurul acestei terapii au apărut numeroase mituri. Dr. Iulia Preda, medic specialist endocrinologie în cadrul Hyperclinicii MedLife Constanța, explică ce este adevărat și ce este fals despre această terapie, când este recomandată și de ce evaluarea medicală înaintea inițierii tratamentului este esențială.
Este adevărat că terapia de substituție hormonală este periculoasă?
Una dintre cele mai persistente temeri legate de terapia de substituție hormonală la menopauză privește siguranța acesteia. Este adevărat că implică anumite riscuri, dar ar fi fals să spunem că este periculoasă. Dimpotrivă, când este utilizată corect, beneficiile sale depășesc cu mult riscurile.
Pentru a înțelege rolul substituției hormonale la menopauză, este important să privim mai întâi modificările care apar în organism în această etapă. Pe măsură ce foliculii ovarieni se epuizează, scade producția hormonilor feminini esențiali, iar acest dezechilibru se poate manifesta prin simptome dificil de ignorat. Terapia de substituție hormonală ajută la ameliorarea acestor simptome și la îmbunătățirea calității vieții.
„Scăderea nivelurilor acestor hormoni poate cauza, la multe femei, simptome generale foarte neplăcute (bufeuri, insomnii, palpitații, oboseală, ceață mentală, dificultăți de concentrare), precum și un disconfort urogenital (sindrom genitourinar: disconfort vaginal, uscăciune vaginală, durere la contactul sexual, infecții urinare frecvente, disconfort urinar). În cadrul terapiei de substituție hormonală, sunt supliniți cei doi hormoni care nu mai sunt produși de organism. Terapia de substituție este sigură în cele mai multe cazuri, beneficiile sale depășind cu mult riscurile. Însă este foarte important ca terapia să fie aleasă și monitorizată corect de către un medic specializat în astfel de terapii”, explică dr. Iulia Preda.
Terapia de substituție hormonală este potrivită pentru orice femeie la menopauză?
Nu toate pacientele sunt candidate potrivite pentru acest tratament. Înainte de a recomanda terapia de substituție hormonală, medicul va analiza cu atenție istoricul medical personal și familial al pacientului și va efectua un examen fizic amănunțit. „Aceste informații vor fi coroborate cu simptomele principale pe care le acuză pacienta și se vor recomanda anumite analize sau investigații, care vor ghida ulterior către personalizarea terapiei de substituție”, spune medicul endocrinolog.
Dr. Iulia Preda subliniază importanța anamnezei detaliate: „Anamneza oferă o imagine de ansamblu asupra stării de sănătate a pacientului. Există câteva condiții medicale ce reprezintă contraindicații absolute pentru administrarea terapiei de substituție. Acestea sunt: cancerul de sân suspectat ori diagnosticat sau antecedentele personale de cancer de sân, cancerul endometrial suspectat sau diagnosticat, boala tromboembolică activă sau recentă (tromboza venoasă profundă sau tromboembolia pulmonară), un episod recent de boală cardiovasculară majoră (infarct miocardic sau accident vascular cerebral), boala hepatică severă activă, sângerare vaginală de etiologie necunoscută. De reținut că antecedentele familiale de cancer de sân nu reprezintă, în prezent, o contraindicație absolută.”
Există femei cărora li se recomandă în mod special terapia de substituție hormonală?
Există situații în care substituția hormonală nu este doar utilă, ci necesară. Un exemplu important este insuficiența ovariană prematură, asociată cu multiple riscuri pentru sănătate. „Instalarea menopauzei înaintea vârstei de 40 de ani, fie că a fost cauzată de insuficiență ovariană prematură prin încetarea prematură a funcției ovariene, fie că s-a instalat ca urmare a unei intervenții chirurgicale (spre exemplu, ca urmare a extirpării ovarelor), are un impact major asupra sănătății generale a femeii. Din cauza scăderii bruște a nivelului hormonilor feminini (estrogen și progesteron), apare un risc cardiovascular mult crescut (inclusiv risc de infarct miocardic), un risc metabolic semnificativ (crește riscul de a dezvolta rezistență la insulină, diabet zaharat, obezitate), pierderea bruscă a masei osoase și, deci, creșterea riscului de a dezvolta osteoporoză. De asemenea, crește riscul pentru demențe și pentru unele tipuri de cancer”, precizează dr. Preda.
În astfel de cazuri, terapia de substituție hormonală ajută la restabilirea echilibrului hormonal. „Dacă nu există contraindicații absolute, hormonii de substituție trebuie administrați cel puțin până când pacienta atinge vârsta fiziologică de intrare la menopauză (50-51 de ani)”, subliniază medicul.
Există o perioadă optimă pentru începerea terapiei?
Ghidurile recomandă, în general, începerea tratamentului în primii ani de la instalarea menopauzei, dar decizia trebuie adaptată fiecărei paciente. Vârsta, intensitatea simptomelor, istoricul medical și profilul de risc individual influențează momentul optim de inițiere. „Este considerată ca optimă pentru începerea terapiei de substituție hormonală perioada de până în 60 de ani. Cu toate acestea, studii de dată mai recentă arată că terapia poate fi începută chiar și după vârsta de 60 de ani, întrucât balanța beneficii - riscuri pare să încline tot în favoarea beneficiilor, mai ales în cazul terapiei de substituție cu hormoni administrați transdermic”, explică dr. Preda.
Și durata tratamentului a fost redefinită în timp. „Ghidurile de practică actuale, atât Ghidurile europene, cât și Ghidul Societății Americane de Menopauză, recomandă utilizarea terapiei de substituție hormonală pe perioadă nedeterminată, atât timp cât beneficiile depășesc riscurile. Potrivit acestora, durata terapiei și decizia de a o întrerupe este influențată de factori precum: toleranța la tratament a fiecărei paciente, opțiunea pacientei, riscul general personal de a dezvolta cancer de sân sau endometrial, alte riscuri cardiovasculare/de tromboză etc.”, spune medicul endocrinolog.
Terapia cu testosteron la femei modifică aspectul fizic?
Ideea că administrarea unui hormon „masculin” unei femei ar putea produce pilozitate excesivă, îngroșarea vocii sau alte trăsături masculine rămâne una dintre cele mai persistente temeri. În realitate, testosteronul este prezent, în mod natural, și în corpul femeilor, doar în cantități mai mici, iar atunci când este administrat corect, la menopauză, poate aduce beneficii importante, fără efectele nedorite la care se gândesc majoritatea pacientelor. „Administrarea complementară a testosteronului/DHEA la unele femei, mai ales la cele care prezintă libidou scăzut, lipsă de energie constantă sau depresie persistentă, poate atenua semnificativ acest tip de simptome. În urma terapiei de substituție cu testosteron, femeile se pot bucura de o dispoziție mai bună și de o stare generală de bine, fără a se confrunta cu o masculinizare a corpului”, precizează dr. Iulia Preda.
Există „menopauză” și pentru bărbați?
În limbajul curent se mai folosește termenul de andropauză, însă acesta nu mai este considerat echivalentul menopauzei. La bărbați, scăderea testosteronului este de regulă mai lentă și nu apare ca o prăbușire hormonală bruscă. Cu toate acestea, există cazuri în care deficitul devine relevant clinic și poate afecta semnificativ calitatea vieții. „După vârsta de 30 de ani, testiculele pierd, în fiecare an, aproximativ 1% din capacitatea de producție a testosteronului. Însă un bărbat poate avea niveluri încă fiziologice de testosteron chiar și la vârste înaintate”, precizează dr. Preda.
Atunci când producția de hormoni sexuali masculini scade semnificativ, calitatea vieții poate fi afectată. „Bărbații cu un deficit de testosteron total sau liber, confirmat biochimic, prezintă simptome tipice deficitului de testosteron: oboseală, lipsă de energie, scăderea libidoului, disfuncție erectilă, scăderea masei musculare, acumularea de țesut adipos, ceață mentală, rărirea părului de pe corp și de pe fațǎ etc. Aceste pot apărea fie din cauza vârstei înaintate, fie secundar unor patologii, precum: insuficiența hipofizară secundară unei intervenții chirurgicale, o tumoră hipofizară, un traumatism cerebral ori în cazul unor patologii testiculare”, explică medicul endocrinolog.
În astfel de cazuri, terapia cu testosteron poate reprezenta o soluție, dar nu neapărat pentru orice bărbat. Cancerul de prostată, fie el doar suspectat ori deja diagnosticat, și cancerul de sân masculin reprezintă, de exemplu, contraindicații. Spre deosebire de femei, nu există o limită de vârstă strictă pentru inițierea terapiei de substituție cu testosteron.
Cum se poate alege varianta de terapie hormonală potrivită?
Deși menopauza aduce schimbări importante în organism, există astăzi mai multe modalități prin care dezechilibrele hormonale pot fi gestionate. Alegerea tratamentului se face individualizat, în funcție de simptomele pacientei, istoricul medical și recomandările medicului endocrinolog cu experiență în terapia de substituție hormonală.
Evoluția medicinei a permis dezvoltarea unor forme variate de administrare a hormonilor bioidentici, care au aceeași structură chimică precum hormonii produși de organism. Aceste formule oferă posibilitatea ajustării tratamentului astfel încât acesta să răspundă cât mai bine particularităților fiecărei paciente. „Estradiolul, testosteronul și progesteronul se pot administra sub formă de creme, geluri, ovule, sprayuri. Și testosteronul injectabil este tot o formă de hormon bioidentic. Există, de asemenea, hormoni bioidentici produși în farmacii, după formule personalizate, realizate de către medicul endocrinolog. Este așa-numita <<custom compounded hormonal therapy>> (n. r. – terapie hormonală alcătuită personalizat). Medicul eliberează o rețetă magistrală cu cantități de hormoni adaptate nevoilor fiecărui pacient, iar preparatul este realizat în farmacii cu laborator propriu”, precizează dr. Preda.
Cine este dr. Iulia Preda
Dr. Iulia Preda este medic specialist endocrinolog în cadrul Hyperclinicii MedLife Constanța, din a cărei echipă face parte din 2024. Interesul pentru medicină a apărut încă din copilărie, fiind alimentat de curiozitatea față de funcționarea corpului uman și de pasiunea pentru biologie. Alegerea endocrinologiei s-a conturat treptat, atât prin studiu, cât și prin experiențe personale care au apropiat-o de această specialitate.
Solicită o programare
Aici puteți să solicitați o programare pentru serviciile noastre de oriunde vă aflați, fără telefon și fără vizită în clinică.
Analizele cu bilet de trimitere în decontare cu Casa de Asigurări de Sănătate se recoltează doar în baza unei programări prealabile.
Articole din aceeași categorie
Interviu dr. Andrei Păunescu, MedLife: despre cancerul de prostată, genetică și testul PSA
Cancerul de prostată este una dintre cele mai frecvente forme de cancer la bărbați, iar incidența sa continuă să crească atât la nivel european, cât și în România. Deși boala nu poate fi prevenită, depistarea precoce crește semnificativ șansele de tratament eficient. Dr. Andrei Ionuț Păunescu, medic...
Interviu dr. Onda Călugăru, MedLife: despre aplicația care integrează ADN-ul și datele medicale
Prevenția în medicina modernă se bazează tot mai mult pe capacitatea de a anticipa riscurile, nu doar de a trata bolile atunci când apar. Prin programul Longevity 100+, aplicația MedLife propune o nouă abordare: integrarea rezultatelor genetice cu informațiile deja existente în dosarul medical al pa...
Interviu Sara Oltean, nutriționist MedLife: despre dieta pentru ficat gras
Steatoza hepatică, sau „ficatul gras”, este în prezent una dintre cele mai frecvent întâlnite afecțiuni hepatice. Vestea bună este că ea poate fi, în multe situații, reversibilă dacă este abordată din timp prin schimbarea stilului de viață și a obiceiurilor alimentare. Camelia-Sara Oltean, dietetici...