Placenta anterioară: ce înseamnă și ce trebuie să știi despre ea

Ce înseamnă placenta anterioară

Placenta localizată pe peretele uterin anterior, numită și placentă anterioară apare atunci când placenta crește în partea din față a peretelui uterin, lângă abdomen (peretele anterior). Este o stare comună în timpul sarcinii, deoarece placenta se poate forma oriunde în uter. Aceasta este, de obicei, confirmată la ecografie, la aproximativ 18 – 21 de săptămâni de sarcină.

În general, placenta anterioară nu provoacă probleme de sănătate pentru mamă și copil, dar poate face mai dificilă perceperea mișcărilor bebelușului sau găsirea bătăilor inimii de către medic sau moașa.   

Pe măsură ce uterul și copilul cresc, localizarea placentei se poate schimba. Acest lucru se poate întâmpla până la 32 de săptămâni de sarcină și, de obicei, după aceea, nu se vor întâmpla prea multe schimbări. În multe cazuri, placenta se îndepărtează și în sus de colul uterin (situat în partea inferioară a uterului), pe măsură ce copilul crește.

Rolul principal al placentei este de a absorbi nutrienții și oxigenul din organismul mamei și de a-i transfera fătului prin cordonul ombilical. De asemenea, elimină deșeurile dăunătoare și dioxidul de carbon din sângele copilului. Așadar, placenta îndeplinește funcția rinichilor, ficatului, plămânilor cât și a altor organe ale copilului până la naștere.

Diferența dintre placenta anterioară și placenta posterioară

Locația placentei în uter, fie anterioară, fie posterioară, poate influența diferite aspecte ale sarcinii. Sunt câteva diferențe cheie:

Placenta anterioară:

• amplasarea în uter: atașată de peretele frontal al uterului, între bebeluș și peretele abdominal al mamei;
• mișcări fetale: placenta poate acționa ca o „pernă”, atenuând mișcările fetale, așa că unele femei pot simți mișcările mai târziu sau mai puțin distinct;
• senzații în timpul sarcinii: gravidele cu o placentă anterioară pot experimenta mai puține senzații sau presiune în partea din față a abdomenului, dar pot simți mai multe mișcări pe laterale;
• ecografii: în unele cazuri, o placentă anterioară poate face mai dificilă obținerea de imagini clare cu ultrasunete, mai ales la începutul sarcinii;
• efectul asupra nașterii: poziția placentei nu afectează, în general, semnificativ rezultatele travaliului sau nașterii;
• sănătate generală și dezvoltare: locația placentei nu afectează, de obicei, sănătatea generală sau dezvoltarea copilului; afectează în primul rând percepția mișcărilor fetale.

Placenta posterioară:

• amplasarea în uter: atașată de peretele din spate al uterului, mai aproape de coloana vertebrală;
• mișcări fetale: sunt adesea resimțite mai devreme și mai distinct, deoarece există mai puțin țesut între mișcările copilului și peretele abdominal al mamei;
• senzații în timpul sarcinii: senzațiile de mișcări și presiune pot fi mai evidente în partea din față a abdomenului;
• ecografii: imagistica cu ultrasunete este adesea mai ușoară și oferă imagini mai clare ale fătului;
• efectul asupra nașterii: poziția placentei nu are, de obicei, un impact semnificativ asupra travaliului și nașterii, deși poate afecta senzațiile experimentate în timpul contracțiilor;
• sănătate generală și dezvoltare: ca și în cazul placentei anterioare, cea posterioară nu afectează în general sănătatea sau dezvoltarea copilului; poate face mișcări fetale mai evidente.

Care sunt semnele și simptomele asociate cu placenta anterioară

O placentă anterioară nu provoacă multe simptome și nu este ceva care să îngrijoreze. Unele semne vizibile ale unei placente anterioare țin de:

• frecvența cardiacă a bebelușului: poate dura mai mult pentru ca medicul ginecolog să detecteze bătăile inimii copilului cu o ecografie Doppler, deoarece placenta se interpune între copil și dispozitiv;
• mișcarea bebelușului: mama poate simți mișcările și loviturile copilului mai târziu decât gravidele care au placenta posterioară (abia după 20 de săptămâni de sarcină); de asemenea, acestea se pot simți mai slab, deoarece placenta acționează ca o barieră între bebeluș și abdomen.

Ce efecte are placenta anterioară asupra procedurilor medicale

O placentă anterioară poate îngreuna efectuarea unor teste medicale, cum ar fi amniocenteza. Această procedură va fi recomandată de medic numai dacă testele de screening arată că fătul are un risc ridicat de anumite afecțiuni genetice, cum ar fi sindromul Down.

În timpul amniocentezei, un ac lung și subțire este împins ușor prin stomac în sacul amniotic pentru a preleva o probă de celule. Aceste celule sunt apoi testate pentru condițiile de sănătate care afectează copilul. 

Placentă anterioară poate îngreuna procedura, dar medicul poate folosi un scaner cu ultrasunete pentru a ghida acul și a evita placenta. Aceasta va reduce foarte mult riscul de rănire.

Există un risc minor de avort spontan după un test de amniocenteză pentru orice femeie însărcinată. Dar a avea o placentă anterioară nu crește acest risc.

Când este recomandat să consulți un specialist pentru placenta anterioară

Deși placenta anterioară nu este, de obicei, un motiv de îngrijorare, este recomandat să contactați medicul dacă aveți următoarele simptome, care ar putea indica o problemă cu placenta:

• durere abdominală;
• contracții uterine frecvente;
• dureri severe de spate;
• sângerare vaginală;
• mai puține mișcări fetale sau lipsa lor;
• fermitate sau rigiditate în abdomen.