Care sunt tipurile de atașament
Există patru tipuri de atașament, care au fost setate de felul în care au fost îngrijiți copiii în primii 3-5 ani de viață. Acestea sunt următoarele:
- stilul de atașament sigur sau securizant;
- stilul de atașament anxios;
- stilul de atașament evitant;
- stilul de atașament ambivalent.
Atașamentul sigur
Stilul de atașament sigur sau securizant este cel pe care doresc toți oamenii să îl aibă. Acest stil presupune existența capacității de a avea încredere în oameni, de a primi și oferi iubire, precum și disponibilitatea de implicare din punct de vedere emoțional. O persoană cu un stil de atașament sigur nu ia personal respingerea și e capabilă să înțeleagă nevoia partenerului de timp sau de a lua distanță. Întrucât există empatie, relațiile persoanei cu atașament sigur se bazează pe înțelegere și comunicare, iar conexiunea care există între doi parteneri nu riscă să se transforme în dependență.
Atașamentul sigur îi permite persoanei care îl are să se cunoască foarte bine, să știe ce își dorește, dar și ce nu vrea să tolereze, să își asume greșelile și să solicite ajutor când are nevoie, fără să se rușineze sau să se simtă incapabilă. Atunci când apar certuri sau conflicte în relații, o persoană cu atașament sigur nu își pierde cumpătul și nu caută nici să aibă dreptate, nici să se răzbune, ci este atentă atât la propriile nevoi și opinii, cât și la cele ale partenerului. Astfel, eventualele conflicte sunt gestionate sănătos, prin comunicare și atenție. O persoană cu un stil de atașament sigur este autonomă, se poate descurca singură și nu se așteaptă ca alte persoane să îi rezolve problemele. În schimb, poate solicita ajutorul și poate accepta susținerea atunci când este nevoie. În același timp, nu se simte folosit sau indisponibil atunci când partenerul îi solicită ajutorul în diverse situații.
Atașamentul anxios
Persoanele cu un stil de atașament anxios sunt persoane care nu au o părere foarte bună despre ele și se tem să aibă încredere în cei din jur. Deși își doresc relații sigure, bazate pe conexiune emoțională, se tem atunci când partenerul ia distanță sau când nu primesc atenție. Trăind permanent cu acest sentiment de frică să nu fie părăsite, pot ajunge să își autosaboteze relațiile sau să își îndepărteze partenerii. Au nevoie permanent să fie reasigurate că totul va fi bine, că sunt iubite și apreciate. Deși își doresc foarte mult apropiere și relații sigure, persoanele anxioase trăiesc cu frica de a se baza pe partenerul lor, având mereu teama că această încredere va fi trădată. Teama de abandon le determină să reacționeze impulsiv atunci partenerii nu le răspund rapid la nevoi, începând să manifeste crize de gelozie sau posesivitate.
O persoană cu un stil de atașament anxios tinde să dezvolte crize de gelozie și să își sufoce partenerul cu prezența constantă și nevoia excesivă de atenție. Are mereu nevoie de dovezi de iubire și apreciere. Se va lăsa mereu pe locul al doilea și își va ignora propriile nevoi, concentrându-și atenția pe nevoile partenerului, în speranța că eforturile îi vor fi observate și vor fi răsplătite cu sentimente autentice de iubire. Partenerul riscă să ajungă să se simtă agasat de acest tip de comportament și să se îndepărteze, căutând libertatea care simte că îi este îngrădită într-o relație cu o persoană anxioasă.
Atașamentul evitant
O persoană cu un stil de atașament evitant nu reușește să se simtă fericită în relații și evită orice fel de comunicare sau gesturi care presupun încrederea în celălalt. Cel care are stilul evitant se teme să fie vulnerabil și să se bazeze pe cei din jur. Evitantul nu înțelege că el este cel care îndepărtează partenerii, ci trăiește cu impresia că nu a întâlnit încă o persoană potrivită, pe care să simtă că se poate baza necondiționat.
Întrucât se teme să aibă încredere în oameni, o persoană cu un stil de atașament evitant tinde să își rezolve singură problemele și solicită ajutor doar în situații urgente. Refuză orice fel de parteneriate, străduindu-se permanent să se descurce singură. Deși își dorește apropierea și conexiunea, se teme că la un moment dat vor apărea situații dezamăgitoare. Prin evitarea relațiilor bazate pe încredere reciprocă, evitantul consideră că scade șansele să fie rănit în viitor. Îi este teamă să vorbească despre propriile emoții și nevoi, pentru a nu fi vulnerabil în fața nimănui. Prin urmare, tinde să devină dominant în relații și refuză comunicarea.
Atașamentul ambivalent (dezorganizat)
Persoanele cu un stil de atașament ambivalent au atât trăsături ale stilului evitant, cât și trăsături ale stilului anxios. De obicei sunt persoane care au suferit abuzuri sau au fost neglijate în copilărie. Aceste persoane trăiesc cu impresia că nu merită și nu sunt suficient de bune pentru a merita iubire și pentru a face parte dintr-un cuplu. Se pot îndrăgosti și își pot admira partenerii și prietenii, dar se tem să aibă încredere în aceștia.
În relațiile lor sunt alternate adesea sentimentele de iubire cu sentimentele de frică sau ură. Apar adesea conflicte care nu sunt ușor de gestionat, simt nevoia să controleze situațiile și partenerii, sunt egoiste și au reacții de furie greu de controlat atunci când nu li se răspunde așa cum se așteaptă.
Persoanele care combină stilul de atașament evitant cu stilul de atașament anxios pot avea tendința de a se autoizola, precum și de a face abuz de substanțe ca droguri sau alcool. Pot apărea și alte tipuri de dependențe, cum ar fi de mâncare, jocuri video, sport, pornografie sau orice fel de manifestare folosită ca refulare. Confruntate cu situațiile generate, persoanele cu acest stil pot să devină agresive.
