Tripofobia (Frica de grupuri de găuri)

Ce este tripofobia

Tripofobia este teama sau aversiunea intensă, irațională, față de modele neregulate sau grupuri de găuri sau umflături mici. Termenul „tripofobie” este derivat din cuvintele grecești „trypo”, care înseamnă „perforare sau găurire”, și „phobia”, care înseamnă „frică”.

Nu este recunoscută oficial ca fobie în Manualul de diagnostic și statistică a tulburărilor mentale (DSM-5) al Asociației Americane de Psihiatrie dar multe persoane raportează disconfort sau neliniște atunci când vizualizează imagini cu obiecte cu grupuri de găuri mici, cum ar fi faguri de miere, corali, bureți, bule de săpun, rodie, căpşune sau anumite tipuri de ciuperci. Cu toate acestea, reacțiile și disconfortul sunt reale pentru cei care le experimentează.

Care sunt cauzele apariţiei tripofobiei

Cauza exactă a tripofobiei nu este pe deplin înțeleasă deoarece nu a fost cercetată pe scară largă. Cu toate acestea, mai multe teorii și ipoteze urmăresc să explice de ce unele persoane ar putea experimenta disconfort sau teamă atunci când vizualizează grupuri de găuri mici sau modele similare:

Ipoteza evoluționistă

O teorie sugerează că aversiunea față de aceste tipuri de modele este legată de evoluţia speciei umane. Modelele pot semăna cu marcajele sau texturile găsite pe unele animale veninoase, țesuturi bolnave sau alte lucruri dăunătoare. Această aversiune ar putea fi un răspuns instinctual de evitare pentru a preveni un potențial pericol.

Funcționarea creierului

Un studiu care a folosit scanări imagistice prin rezonanță magnetică funcțională a constatat că vizualizarea imaginilor tripofobe a activat cortexul parietal al creierului (implicat în conștientizarea spațială) și zonele frontoparietale (implicate în imaginea corporală). Răspunsul este diferit de cel obișnuit la frică, sugerând că disconfortul ar putea fi legat de procesarea eronată a informaţiei la nivelul creierului.

Aversiunea generală faţă de anumite modele sau tipare

Unii cercetători cred că aversiunea este pur și simplu un răspuns vizual puternic la modele specifice. Acest lucru se datorează faptului că modelele tripofobice au adesea un contrast ridicat și ar putea suprasolicita sistemul vizual, ceea ce duce la disconfort.

Comportament învățat

O altă perspectivă este aceea că tripofobia este un comportament învățat. Oamenii ar putea dezvolta o aversiune după o experiență negativă sau traumatizantă legată de găuri sau de modele similare.

Factori sociali și culturali

Răspândirea imaginilor și a videoclipurilor tripofobe pe internet, împreună cu discuțiile din jurul acestora, ar putea amplifica sau chiar induce teama la unele persoane.

Afecţiuni mintale subiacente

În unele cazuri, tripofobia ar putea fi legată de alte tulburări anxioase, de tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC) sau de afecţiuni psihiatrice mai severe, cum ar fi schizofrenia. Fobia față de găuri sau modele ar putea fi un simptom sau o manifestare a acestor afecțiuni de bază.

Este esențial să rețineți că aceste teorii nu se exclud reciproc, fiind foarte probabil ca o combinație de factori să contribuie la dezvoltarea sau experimentarea tripofobiei la diferite persoane. Sunt necesare cercetări suplimentare pentru a înțelege mai bine această afecțiune și pentru a-i determina cauzele.

Care sunt opțiunile de tratament

Deși tripofobia nu este recunoscută oficial ca o fobie distinctă în multe manuale de diagnostic, anxietatea și disconfortul pe care le poate provoca sunt reale pentru cei care o experimentează. Opțiunile de tratament sunt similare cu cele pentru alte fobii specifice sau tulburări de anxietate:

• Terapia cognitiv-comportamentală (TCC)

Reprezintă unul dintre cele mai eficiente tratamente pentru diverse fobii, inclusiv pentru tripofobie. Această terapie îi ajută pe pacienți să identifice și să combată tiparele de gândire și comportamentele negative. Prin acest proces, indivizii pot învăța să abordeze și să răspundă la stimulii care induc frica într-o manieră mai sănătoasă.

• Terapia de expunere

Un subtip al TCC, terapia de expunere implică expunerea treptată și controlată la stimulii care induc frica (în acest caz, declanșatorii de tripofobie) cu scopul de a reduce răspunsul de frică în timp.

• Tehnici de relaxare

Exercițiile de respirație, relaxarea musculară progresivă și meditația pot ajuta persoanele să gestioneze anxietatea.

• Medicamente

Deși nu există un medicament specific pentru tripofobie, medicamentele care tratează anxietatea sau depresia, cum ar fi inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei sau benzodiazepinele, ar putea fi prescrise unor persoane, în funcție de gravitatea și simptomele însoțitoare.

• Educație

Simpla înțelegere a naturii tripofobiei și conștientizarea faptului că temerile proprii, deși intense, ar putea fi iraționale, pot fi terapeutice pentru unele persoane.

• Grupuri de sprijin

În timp ce grupurile de sprijin specifice pentru tripofobie pot fi rare, grupurile axate pe anxietate sau fobii în general pot oferi sprijin valoros și tehnici de adaptare.