Vaccin malarie: când se face, cât timp este eficient

Ce este și ce conține vaccinul pentru malarie

Vaccinul anti-malarie este un vaccin care previne contractarea malariei, o boală infecțioasă cauzată de mușcătură de țânțarul Anopheles purtător al parazitului Plasmodium, care a cauzat milioane de decese în rândul copiilor din Africa și Asia în ultimii ani. Malaria se manifestă prin friguri intermitente foarte puternice, urmate de alte simptome care se agravează pe măsură ce trece timpul. Este cauzată de un parazit din genul Plasmodium. Malaria poate fi cauzată de patru specii de protozoare care pot fi transmise prin înțepătura unei femele de țânțar Anopheles. De asemenea, se poate transmite prin folosirea acelor de seringă nesterilizate, în cazul celor care folosesc droguri injectabile, precum și prin transplant de organe sau transfuzii de sânge.

Primul vaccin aprobat anti-malarie se numește RTS, S/AS01, cunoscut și sub denumirea Mosquirix. Acesta a fost lansat oficial de abia pe 6 octombrie 2021, deși se lucra la dezvoltarea lui încă de la mijlocul anilor '80. A fost lansat în Malawi, fiind folosit cu precădere în regiuni din Africa pentru copiii afectați de malarie. Acest vaccin a avut succes la aproximativ 30% dintre copiii vaccinați cu vârste cuprinse între 5 și 17 luni. Copiii sub cinci ani au fost cei mai afectați de malarie în ultimii ani, reprezentând aproximativ 80% dintre decesele care au avut loc în total din cauza malariei în Africa. Vaccinul RTS,S se administrează în patru doze, iar în cazul celor care locuiesc în zone cu risc mare de îmbolnăvire li se mai poate face și a cincea doză de vaccin, la un an după administrarea celui de-al patrulea.

Al doilea vaccin aprobat de Organizația Mondială a Sănătății a fost lansat doi ani mai târziu, fiind denumit R21/Matrix-M. A fost creat la Universitatea din Oxford, specialiștii de acolo considerând că acest vaccin va avea o rată mai mare de protecție decât primul lansat. Specialiștii de la Organizația Mondială a Sănătății (OMS) susțin că cele două vaccinuri acționează în mod similar și că țările în care vor ajunge pot alege varianta potrivită în funcție de accesibilitate. Se administrează intramuscular, în trei doze urmate de rapel peste un an.

Cum acționează vaccinul pentru malarie

Malaria este afecțiunea cu cea mai mare rată de deces în rândul celor care călătoresc în zone de endemie. O dată contactată, malaria are simptome care pot include febră, oboseală, dureri de cap și stări de vomă. În cazurile grave pot apărea convulsii, icter (îngălbenirea pielii), leziuni cerebrale, insuficiență renală și deces. Perioada de incubație este de 10-15 zile. Dacă nu se furnizează tratament corect, boala poate reapărea la câteva luni distanță. Cei care supraviețuiesc malariei pot face ulterior forme mai blânde ale bolii.

Vaccinul pentru malarie țintește sporozoitul (asemănător larvelor), care reprezintă stadiul infecțios al parazitului. Atunci când o persoană primește vaccinul pentru malarie, sistemul imunitar produce anticorpi care atacă suprafața sporozoiților. Dacă o persoană vaccinată va fi ulterior mușcată de un țânțar infectat cu malarie, anticorpii rezultați pot neutraliza sporozoiții la nivelul sângelui, prevenind posibilitatea parazitului să răspândească infecția. Conform testelor efectuate, vaccinul poate fi eficient și în cazul persoanelor infectate cu HIV sau în caz de malnutriție.

Beneficiile vaccinului pentru malarie

Ca și în cazul altor vaccinuri, principalele beneficii ale administrării vaccinului pentru malarie constă în rata mai mare de supraviețuire a persoanelor care trăiesc în zone endemice și riscă să fie afectate de boală.

Efecte secundare ale vaccinului contra malariei

Întrucât vaccinul anti-malarie este de curând lansat, cercetările continuă pentru optimizarea sa și pentru ca impactul asupra sănătății copiilor să fie unul pozitiv și de durată. Se urmărește ca administrarea vaccinului să fie sigură pe termen lung pentru toate persoanele care vor beneficia de acest tratament de prevenție.

Malaria este o afecțiune deosebit de periculoasă, iar tratamentele disponibile nu asigură șanse sigure de supraviețuire. Atunci când este posibil, se recomandă evitarea zonelor endemice sau luarea unor măsuri de siguranță care să împiedice infectarea cu virusul.