Ventilaţie mecanică: în ce constă, când se recomandă

Ce este ventilaţia mecanică

Ventilația mecanică este o intervenție de susținere a vieții utilizată pentru a ajuta sau a înlocui respirația spontană la pacienții cu insuficiență respiratorie sau în timpul intervențiilor chirurgicale care necesită anestezie generală. Aceasta implică utilizarea unui aparat, cunoscut sub numele de ventilator, pentru a introduce și scoate aerul din plămâni, asigurând schimbul adecvat de gaze. Această tehnică este esențială în mediile de îngrijire critică pentru a menține oxigenarea și ventilația atunci când pacienții sunt incapabili să respire eficient pe cont propriu.

Tipuri de ventilaţie mecanică

Ventilația mecanică cuprinde diverse moduri de susținere sau înlocuire a respirației spontane la pacienți.

Ventilaţie mecanică non invazivă

Această abordare oferă suport ventilator fără a fi necesară intubarea endotraheală. În schimb, aceasta utilizează măștile nazale sau faciale pentru a furniza presiune pozitivă în căile respiratorii, ajutând pacienții să respire. Ventilația mecanică non invazivă este frecvent utilizată în gestionarea insuficienței respiratorii acute și s-a demonstrat că reduce complicațiile asociate cu metodele invazive.

Ventilaţie mecanică invazivă

În această metodă, suportul ventilator este furnizat prin intubație traheală directă, care implică introducerea unui tub în traheea pacientului. Ventilaţia mecanică invazivă este utilizată, de obicei, în medii de îngrijire critică pentru pacienții care nu pot menține o ventilație adecvată în mod independent. Deși eficientă, prezintă riscuri precum infecțiile și necesită o monitorizare atentă.

Alegerea între tipul de ventilație mecanică neinvazivă și invazivă depinde de starea pacientului, de cauza de bază a insuficienței respiratorii și de durata anticipată a asistenței necesare.

Când este contraindicată ventilaţia mecanică

Ventilația mecanică este o intervenție critică utilizată pentru a sprijini pacienții cu insuficiență respiratorie. Cu toate acestea, anumite contraindicații trebuie luate în considerare pentru a asigura siguranța pacientului:

• dorințele pacientului - dacă un pacient și-a exprimat în mod clar dorința de a nu primi suport ventilator, cum ar fi prin directive prealabile sau ordine de a nu resuscita, ventilația mecanică trebuie evitată;
• instabilitate hemodinamică - pacienții care se confruntă cu o instabilitate cardiovasculară semnificativă pot să nu tolereze modificările presiunii intratoracice asociate cu ventilația mecanică, ceea ce le poate agrava starea;
• traumatisme sau deformări faciale grave - afecțiunile care împiedică montarea sigură a interfețelor de ventilație pot face ca ventilația mecanică invazivă și neinvazivă să fie dificilă sau imposibilă;
• obstrucția necontrolată a căilor respiratorii - ventilația mecanică este ineficientă în cazurile în care există o obstrucție a căilor respiratorii care nu poate fi ocolită sau atenuată;
• ventilație prelungită anticipată - în cazul în care se preconizează asistență ventilatorie pe termen lung, metodele alternative precum traheostomia pot fi mai adecvate decât ventilația mecanică standard.

Recomandări după procedură

După întreruperea ventilației mecanice, pacienții se pot confrunta cu mai multe provocări în timpul procesului de recuperare:

• reabilitarea fizică - ventilația mecanică prelungită poate duce la slăbiciune musculară semnificativă și deficiențe funcționale; implicarea în terapie fizică este esențială pentru redobândirea forței și îmbunătățirea capacității de a efectua activitățile zilnice;
• sprijin psihologic - tranziția de la ventilația mecanică la respirația independentă poate fi dificilă din punct de vedere psihologic; oferirea de sprijin psihologic atât pacienților, cât și familiilor acestora este esențială pentru a aborda anxietatea, depresia și alte probleme de sănătate mintală;
• managementul nutrițional - asigurarea unei nutriții adecvate este vitală pentru recuperare, deoarece malnutriția poate împiedica procesul de vindecare și prelungi reabilitarea;
• monitorizare - pacienții trebuie monitorizați îndeaproape pentru potențiale complicații, cum ar fi infecții sau dificultăți respiratorii, care pot apărea după extubare.

Care sunt riscurile asociate cu această procedură

Ventilația mecanică, deși salvează vieți, implică mai multe riscuri și complicații potențiale:

• infecții - introducerea unui tub respirator poate introduce bacterii în plămâni, crescând riscul de pneumonie;
• afectarea plămânilor - presiunea excesivă de la ventilator poate provoca leziuni pulmonare;
• plămân colapsat (pneumotorax) - supradistensiunea poate duce la scurgeri de aer în spațiul dintre plămân și peretele toracic, provocând colapsul pulmonar;
• slăbirea diafragmei - utilizarea prelungită poate duce la atrofierea diafragmei, ceea ce face dificilă dezalimentarea pacienților de la ventilator;
• efecte cardiovasculare - ventilația cu presiune pozitivă poate scădea debitul cardiac, ducând la o posibilă instabilitate hemodinamică.