Traheostomie: ce înseamnă şi ce trebuie să ştii despre această procedură

În ce constă această procedură

O traheostomie se efectuează, de obicei, într-un cadru chirurgical sau de urgență. Pacientul este poziționat pe spate, cu capul în hiperextensie (gâtul întins) pentru a expune partea din față a gâtului. Se administrează anestezie locală sau generală, pentru a amorți zona sau pentru a adormi pacientul. Se face o mică incizie orizontală sau verticală în pielea din partea inferioară a gâtului, chiar deasupra claviculei, pentru a expune traheea. Chirurgul face cu atenție o incizie în trahee, de obicei între al doilea și al treilea inel traheal, creând o mică gaură. Un tub de traheostomie este introdus prin deschiderea din trahee şi va servi drept noua cale respiratorie, permițând aerului să ajungă direct în plămâni. Tubul de traheostomie este fixat în poziție cu suturi și o curea de gât, pentru a preveni deplasarea sau dislocarea acestuia.

Pacientul este monitorizat îndeaproape şi instruit să îşi îngrijească în mod corespunzător tubul de traheostomie. Acesta trebuie curățat și întreținut în mod regulat pentru a preveni infecțiile și a asigura o respirație adecvată. Procedura poate fi efectuată ca o intervenție chirurgicală de urgență sau planificată, în funcție de nevoile pacientului.

Când este contraindicată traheostomia

Traheostomia poate fi contraindicată în următoarele situații:

• pacienții cu tulburări de sângerare necontrolate sau cei care urmează un tratament anticoagulant pot avea un risc ridicat de sângerare, ceea ce face procedura periculoasă;
• dacă există o infecție activă în zona gâtului unde s-ar efectua traheostomia, aceasta poate crește riscul de răspândire a infecției sau a complicațiilor;
• pacienții cu traume sau deformări semnificative în zona gâtului sau cei cu afecțiuni precum obezitatea severă sau un gât scurt pot avea provocări anatomice care fac procedura dificilă sau riscantă;
• în cazurile în care există o presiune intracraniană ridicată, efectuarea unei traheostomii ar putea exacerba afecțiunea, mai ales dacă nu este gestionată cu atenție;
• în unele cazuri, dacă pacientul suferă de o boală în fază terminală sau primește îngrijiri paliative, riscurile procedurii ar putea depăși beneficiile potențiale și aceasta ar putea să nu fie recomandată;
• nu în ultimul rând, refuzul pacientului: în cazul în care pacientul este conştient în capabil să îşi exprime dorinţele, refuzul de a accepta procedura este o contraindicaţie.

Recomandări după procedură

După o traheostomie, pacienții primesc un plan detaliat care cuprinde tehnici de îngrijire:

• învățați cum să curățați și să îngrijiți tubul de traheostomie și stoma pentru a preveni infecțiile și a vă asigura că căile respiratorii rămân libere;
• utilizați aer umidificat sau un umidificator pentru a menține umede căile respiratorii, deoarece traheostomia ocolește nasul și gura, care, în mod normal, umidifică aerul inhalat;
• fiți pregătit să aspirați secrețiile în mod regulat pentru a menține căile respiratorii libere și a preveni blocajele;
• urmăriți semnele de infecție (roșeață, umflături, secreții), dificultăți de respirație sau modificări ale stomei și raportați imediat orice îngrijorare medicului;
• lucrați cu un logoped pentru a învăța cum să vorbiți având tubul de traheostomie, dacă este cazul, și evaluați siguranța înghițirii pentru a preveni aspirația;
• urmați orice modificări dietetice recomandate, în special dacă există dificultăți de înghițire, pentru a evita sufocarea sau aspirația;
• trebuie să aveți la îndemână provizii de urgență, cum ar fi tuburi de traheostomie suplimentare și echipament de aspirație, și știți cum să gestionați situațiile de urgență, cum ar fi dislocarea tubului;
• participați la întâlnirile de control programate pentru a monitoriza locul traheostomiei, pentru a evalua necesitatea continuării utilizării și pentru a planifica eventuala închidere a traheostomei şi îndepărtarea tubului, dacă este cazul.

Aceste recomandări contribuie la asigurarea faptului că pacientul își poate îngriji traheostoma în mod eficient și minimizează riscul de complicații.

Care sunt riscurile asociate cu această procedură

Riscurile asociate cu o traheostomie includ:

• sângerare - pot apărea sângerări excesive în timpul sau după procedură, în special dacă vasele de sânge sunt deteriorate;
• infecție - stoma (deschiderea) sau țesuturile din jur se pot infecta, necesitând tratament cu antibiotice;
• obstrucția căilor respiratorii - mucusul sau secrețiile pot bloca tubul de traheostomie, ducând la dificultăți de respirație;
• afectarea traheei - în timp, pot apărea leziuni ale traheei, inclusiv îngustarea (stenoza traheală) sau cicatrici;
• deplasarea accidentală a tubului - tubul se poate deplasa, în special în primele zile după operație, ducând la compromiterea căilor respiratorii;
• pneumotorax - aerul se poate scurge în cavitatea toracică (plămân colapsat), în special dacă există o leziune accidentală în timpul procedurii;
• dificultăți de înghițire - procedura poate afecta uneori capacitatea de a înghiți în siguranță, crescând riscul de aspirație (inhalarea de alimente sau lichide).