Virusul Marburg: ce este, transmitere, recomandări

Ce este virusul Marburg

Virusul Marburg este un virus zoonotic (se transmite de la animale la oameni)care face parte din familia Filoviridae, la fel ca Ebola.

Boala provocată de acest virus, cunoscută și sub denumirea de febră hemoragică Marburg, se manifestă prin simptome severe și poate fi, de multe ori fatală, având o rată de mortalitate de 23% până la 90%, în funcție de focar. Simptomele inițiale sunt asemănătoare cu ale gripei, dar pot evolua spre vărsături severe, sângerări și probleme neurologice.

De obicei, focarele izbucnesc prin răspândirea virusului de la lilieci sau primate la oameni; boala se poate transmite apoi de la om la om, provocând focare.

Virusul Marburg a fost descoperit pentru prima dată în 1967, când au izbucnit focare simultane de febră hemoragică în Marburg și Frankfurt, Germania, respectiv în Belgrad, Serbia. Ambele focare au fost asociate cu maimuțele verzi africane importate din Uganda, cu care se lucra în laboratoarele europene. La acea vreme, 31 de persoane au fost infectate, iar șapte dintre ele au decedat.

De atunci, virusul Marburg a fost identificat drept cauza principală de izbucnire a focarelor de boală în diferite regiuni ale Africii sub-sahariene, inclusiv în Angola, Uganda, Republica Democrată Congo și Guineea Ecuatorială. Cele mai recente cazuri de îmbolnăviri în masă au avut loc în 2023, în Guineea Ecuatorială, cu 16 cazuri confirmate și 12 decese, și în Tanzania, cu opt cazuri confirmate și cinci decese.

Care sunt simptomele infecției cu virusul Marburg

Perioada de incubație a virusului Marburg este, de obicei, de trei până la zece zile, dar poate dura până la 21 de zile de la data expunerii pentru ca simptomele să apară. Acestea progresează în trei faze:

Simptome precoce:

• febră;
• frisoane;
• dureri de cap;
• anorexie prin pierderea poftei de mâncare;
• dureri musculare.

După aproximativ trei - cinci zile de la primele simptome, pot apărea și alte manifestări:

• erupție cutanată pe piept, spate și abdomen;
• greaţă;
• vărsături cu sânge;
• dureri în piept;
• durere de gât;
• durere abdominală;
• diaree severă care poate conține sânge.

Simptomele pot deveni severe:

• icter;
• inflamația pancreasului (pancreatită);
• pierdere severă în greutate;
• delir, confuzie, letargie;
• insuficiență hepatică;
• hemoragie masivă cu disfuncție de organe.

Multe dintre simptome sunt similare cu cele ale altor boli infecțioase, cum ar fi Ebola, malaria, febra tifoidă și altele; deci testele diagnostice sunt utile pentru a exclude alte cauze ale simptomelor.

Persoanele care supraviețuiesc infecției cu virusul Marburg suferă de obicei o recuperare lentă, deoarece agentul patogen rămâne în organism timp de câteva săptămâni. Pacienții pot prezenta semne și simptome pe termen lung, cum ar fi căderea părului, probleme psihologice, inflamația ficatului, slăbiciune, oboseală, dureri de cap și inflamație a ochilor și a testiculelor.

Când e recomandat să consulți un specialist

În momentul în care simptomele infecției cu virusul Marburg devin grave, este recomandată vizita la medicul infecționist.

În timp, semnele și simptomele pot deveni din ce în ce mai severe și pot implica dureri în piept, scădere drastică în greutate, confuzie, convulsii, febră mare ce nu scade la tratament, inflamarea unuia sau a ambelor testicule sau insuficiență multiplă de organe.

Cazurile severe prezintă de obicei o anumită formă de sângerare, inclusiv sângerare sub piele, sângerare de la membranele mucoase și la locurile de puncție venoasă.

În cazurile fatale, decesul poate apărea la opt – nouă zile de la debutul simptomelor, de obicei din cauza pierderii severe de sânge și a șocului.