Ebola

Despre ebola

Virusul Ebola este foarte infecțios și adesea mortal şi provoacă boli grave la oameni și primate non-umane (maimuţe, gorile şi cimpanzei). Virusul Ebola a fost identificat pentru prima dată în 1976, în timpul unor focare simultane în Nzara, Sudanul de Sud, și Yambuku, Republica Democratică Congo (fostul Zair). Virusul poartă numele râului Ebola din Republica Democrată Congo, unde a avut loc unul dintre focare.

Boala cu virus Ebola, cunoscută și sub denumirea simplă de Ebola sau febra hemoragică Ebola, se caracterizează prin apariția bruscă a febrei, slăbiciune intensă, dureri musculare, cefalee (dureri de cap), odinofagie (dureri în gât), disfagie (durere la înghiţire) și alte simptome asemănătoare gripei. Pe măsură ce boala progresează, poate duce la hemoragii interne grave, insuficiență de organe și, în multe cazuri, la deces. Rata de mortalitate a cazurilor de Ebola variază, dar poate fi de până la 90% în unele focare.

Ebola se transmite prin contact direct cu sângele, fluidele corporale sau țesuturile primatelor sau ale persoanelor infectate. Virusul se poate răspândi rapid în cadrul comunităților prin contactul cu persoane infectate sau cu obiecte contaminate, cum ar fi ace sau echipamente medicale.

Focare de Ebola apar sporadic în Africa Centrală și de Vest, în principal în zonele cu o infrastructură medicală limitată. Epidemia de Ebola din 2014 a cauzat 2917 decese în Africa de Vest. Virusul poate fi dificil de stăpânit din cauza unor factori precum densitatea mare a populației, resursele medicale inadecvate și practicile culturale care pot facilita transmiterea.

Deși riscul de transmitere a virusului Ebola în România este scăzut, autoritățile de sănătate publică și medicii rămân vigilenți și pregătiți să răspundă la orice caz potențial pentru a preveni răspândirea virusului în țară.

Factori de risc

Mai mulți factori pot crește riscul de a contracta boala cu virus Ebola:

• locuirea sau călătoria în zone cu focare de Ebola - focarele apar în principal în Africa Centrală și de Vest, în special în zonele cu o infrastructură medicală limitată;
• contactul direct cu animale infectate - în timpul vânătorii, măcelăririi sau manipulării animalelor infectate, sau prin expunerea la fluidele corporale ale acestora;
• contactul direct cu fluidele corporale ale persoanelor infectate – expus este personalul medical, îngrijitorii și membrii familiilor persoanelor infectate, în special în ultimele stadii ale bolii, când încărcătura virală este mai mare şi prezintă un risc mai mare de transmitere;
• participarea la ritualuri funerare sau de înmormântare - cum ar fi spălarea corpului sau atingerea cadavrului;
• lucrul în domeniul sănătății fără măsuri de protecție adecvate - angajaţii din domeniul sănătății care îngrijesc pacienții cu Ebola fără echipament de protecție personală adecvat sau care efectuează proceduri care generează aerosoli, cum ar fi intubarea sau aspirarea;
• călătoriile în mijloace de transport în comun sau în spații aglomerate - în timpul epidemiilor;
• practici deficitare de control al infecțiilor - cum ar fi sterilizarea necorespunzătoare a echipamentelor medicale sau lipsa unor facilități de izolare;
• sistem imunitar compromis - din cauza unor afecțiuni medicale subiacente, a malnutriției sau a anumitor medicamente.

Diagnosticare

Diagnosticul de boală cu virus Ebola este pus, de obicei, de specialiştii în boli infecțioase, epidemiologie sau medicină internă. Diagnosticul implică o combinație de evaluare clinică, istoric medical și teste de laborator:

• în primul rând, se începe cu o anamneză amănunţită, pentru a afla toate semnele şi simptomele şi cu cine a intrat persoana în contact;
• testele de laborator sunt necesare pentru a confirma diagnosticul de boală cu virus Ebola; se prelevează probe de sânge, urină, salivă sau alte fluide corporale de la pacient și se testează prezența virusului Ebola cu ajutorul unor tehnici de laborator, cum ar fi reacția în lanț a polimerazei (PCR) sau testele de detectare a antigenului; aceste teste pot detecta materialul genetic viral sau proteinele produse de virus;
• testarea la locul de îngrijire - în unele cazuri, testele de diagnosticare rapidă pentru Ebola pot fi disponibile pentru a fi utilizate în unitățile de asistență medicală din zonele afectate de focare; aceste teste oferă rezultate mai rapide în comparație cu metodele tradiționale de testare de laborator, dar pot avea limitări în ceea ce privește sensibilitatea și specificitatea;
• alte investigații - se pot efectua investigații suplimentare pentru a evalua starea generală de sănătate a pacientului și pentru a exclude alte posibile cauze ale simptomelor; acestea pot include analize de sânge, studii imagistice (cum ar fi radiografii toracice) și evaluarea pentru complicații ale bolii cu virus Ebola, cum ar fi disfuncții ale organelor sau dezechilibre hidroelectrolitice;
• investigație epidemiologică - pe lângă diagnosticarea cazurilor individuale de Ebola, se efectuează investigații epidemiologice pentru a depista contactele cazurilor confirmate, pentru a identifica sursele potențiale de expunere și pentru a urmări răspândirea virusului în cadrul comunităților; aceste informații sunt esențiale pentru punerea în aplicare a măsurilor de control și pentru prevenirea transmiterii ulterioare a Ebola.

Este important de reținut faptul că diagnosticarea bolii cu virus Ebola necesită teste de laborator specializate și ar trebui să fie efectuate în unităţi medicale echipate, pentru a manipula în siguranță agenți patogeni foarte infecțioși. Cazurile suspecte de Ebola ar trebui gestionate în conformitate cu protocoalele stabilite privind controlul infecțiilor pentru a minimiza riscul de transmitere către medici, asistente, infirmiere și alte persoane.

Prevenţie

Prevenirea bolii cu virus Ebola implică o combinație de măsuri de sănătate publică, practici de control al infecțiilor și eforturi de sensibilizare a comunității. Iată câteva strategii de prevenire a Ebola:

• promovarea conștientizării publice - educarea comunităților cu privire la transmiterea virusului Ebola, la simptome și la măsurile de prevenire este crucială pentru a preveni apariția focarelor;
• punerea în aplicare a măsurilor de control al infecțiilor - unitățile și angajaţii din domeniul sănătății ar trebui să respecte protocoalele stricte de control al infecțiilor pentru a preveni răspândirea virusului Ebola; aceasta include utilizarea echipamentului de protecție personală, cum ar fi mănuși, măști, halate și ochelari de protecție, atunci când se îngrijesc cazuri suspecte sau confirmate de Ebola; igiena adecvată a mâinilor, dezinfectarea suprafețelor și manipularea în siguranță a materialelor contaminate sunt, de asemenea, esențiale;
• urmărirea contactelor și gestionarea cazurilor - identificarea și monitorizarea persoanelor care au fost în contact strâns cu cazuri confirmate de Ebola ajută la prevenirea transmiterii ulterioare a virusului;
• practici sigure de înmormântare - încurajarea practicilor de înmormântare în condiții de siguranță, cum ar fi evitarea contactului direct cu cadavrul, purtarea de echipament de protecţie adecvat în timpul înmormântării și asigurarea dezinfecției corespunzătoare a echipamentului de înmormântare;
• vaccinarea - vaccinarea împotriva virusului Ebola este o măsură preventivă importantă pentru persoanele care prezintă un risc ridicat de expunere la virus, cum ar fi lucrătorii din domeniul sănătății și persoanele care intervin în prima linie în timpul epidemiilor; mai multe vaccinuri împotriva Ebola au fost dezvoltate și sunt utilizate în regiunile afectate pentru a preveni transmiterea și a proteja populațiile la risc;

Prin punerea în aplicare a unor măsuri preventive cuprinzătoare și prin menținerea vigilenței, este posibil să se reducă riscul de transmitere a virusului Ebola și să se prevină răspândirea focarelor în cadrul comunităților. Colaborarea dintre guverne, organizațiile de asistență medicală, agențiile internaționale și comunități este esențială pentru o prevenire și un control eficient al infecţiei cu virusul Ebola.