Apendicectomia laparoscopică: în ce constă, când e recomandată

Informații generale despre apendicectomie

Apendicectomia este o procedură chirurgicală obișnuită efectuată pentru a îndepărta apendicele, o pungă mică, în formă de deget, atașată la intestinul gros. De obicei, se face ca o intervenție chirurgicală de urgență pentru a trata apendicita, o inflamație a apendicelui. Apendicita se caracterizează prin durere abdominală severă, care începe de obicei în jurul buricului și apoi se deplasează în partea inferioară dreaptă a abdomenului. Alte simptome pot include greață, vărsături și febră. Apendicita poate apărea la orice vârstă, dar este cel mai frecventă la persoanele cu vârste cuprinse între 10 și 30 de ani. Procedura poate fi efectuată printr-o operație deschisă, care implică o singură incizie mare, sau laparoscopic, folosind mai multe incizii mici și instrumente specializate. 

Durata operației de apendicită, în special a unei apendicectomii laparoscopice, poate varia în funcție de mai mulți factori, cum ar fi anatomia pacientului, gravitatea apendicitei și prezența oricăror complicații. Cu toate acestea, în medie, intervenția chirurgicală durează de obicei între 30 de minute și 1 oră.

Timpul de recuperare după o operaţie de apendicită variază, dar pacienții își reiau de obicei activitățile normale în câteva săptămâni. Complicațiile unei apendicectomii sunt rare, dar pot include infecții, sângerări și, în unele cazuri, formarea de abcese.

Dacă afecțiunea se manifestă la un copil, vă așteptăm la Spitalul de Pediatrie MedLife pentru controale, tratamente și intervenții medicale realizate la cele mai înalte standarde. Medicii cu experiență și aparatura medicală performantă garantează cele mai bune rezultate, într-un mediu modern și prietenos cu cei mici.

În ce constă această procedură

Spre deosebire de chirurgia deschisă tradițională, care implică o singură incizie mare, operaţia de apendicită realizată laparoscopic folosește mai multe incizii mici prin care se introduc instrumente chirurgicale specializate. Această tehnică este deseori preferată datorită beneficiilor sale, inclusiv durerea postoperatorie redusă, șederi mai scurte în spital, perioade de recuperare mai rapide și cicatrici mai mici.

Pacientului i se administrează anestezie generală pentru a se asigura că este adormit și fără durere în timpul procedurii. Chirurgul face trei sau patru incizii mici, de obicei mai mici de un centimetru, în partea inferioară a abdomenului. O incizie se face de obicei lângă buric, iar celelalte sunt plasate în locuri strategice pentru a oferi acces la apendice.

Un trocar (un instrument mic, asemănător unui tub) este introdus prin una dintre incizii. Se pompează apoi dioxid de carbon în cavitatea abdominală pentru a o umfla, oferind o vizibilitate mai bună și mai mult spațiu de lucru. Un laparoscop, care este un tub lung și subțire cu o cameră de înaltă rezoluție și lumină la capăt, este introdus prin trocar. Camera trimite imagini în timp real către un monitor, permițând chirurgului să vadă în interiorul abdomenului.

Trocare suplimentare sunt introduse prin celelalte incizii. Instrumentele chirurgicale specializate sunt apoi trecute prin aceste trocare pentru a prinde, tăia și îndepărta apendicele. Chirurgul localizează apendicele și îl separă cu grijă de țesuturile și vasele de sânge din jur. Acesta este apoi îndepărtat prin una dintre micile incizii.

După îndepărtarea apendicelui, dioxidul de carbon este eliberat din cavitatea abdominală. Micile incizii sunt închise cu suturi sau capse chirurgicale și acoperite cu pansamente sterile.

Recomandări înainte de procedură

Înainte de a fi supusă unei apendicectomii laparoscopice, există câteva recomandări importante pentru a vă asigura că procedura decurge fără probleme și pentru a minimiza riscul de complicații:

• evaluarea medicală - discutaţi cu chirurgul și echipa medicală despre procedură, istoricul dumneavoastră medical și orice preocupări pe care le aveți;
• examinare fizică - efectuați un examen fizic amănunțit pentru a vă evalua starea generală de sănătate și adecvarea la operație;
• teste de diagnosticare - efectuați toate testele de diagnostic necesare, cum ar fi analize de sânge, analize de urină, ecografii sau tomografii computerizate pentru a confirma diagnosticul de apendicită;
• postul - în mod obișnuit, va trebui să evitați să mâncați sau să beți cu cel puțin 6-8 ore înainte de operație pentru a reduce riscul de aspirație în timpul anesteziei;
• medicamente - discutați cu medicul despre medicamentele pe care le luați în prezent deoarece este posibil ca unele medicamente, cum ar fi anticoagulantele, să trebuiască să fie întrerupte temporar;
• ajustări ale stilului de viață - dacă fumați, este foarte recomandat să renunțați la fumat înainte de operație (fumatul poate afecta vindecarea rănilor și crește riscul de complicații); evitați consumul de alcool cu cel puțin 24 de ore înainte de procedură, deoarece poate interfera cu anestezia și metabolismul medicamentelor;
• consimțământul informat - asigurați-vă că înțelegeți pe deplin procedura de apendicectomie laparoscopică, inclusiv beneficiile, riscurile și potențialele complicații; vi se va cere să semnați un formular de consimțământ în cunoștință de cauză, prin care recunoașteți că înțelegeți procedura și că sunteți de acord să vă supuneți intervenției chirurgicale;
• pregătirea preoperatorie - faceți un duș sau o baie cu o seară înainte sau în dimineața operației, folosind săpun antibacterian, conform instrucțiunilor medicului dumneavoastră;
• îmbrăcăminte - purtați la spital haine confortabile și largi; este posibil să fie nevoie să vă schimbați într-un halat de spital înainte de procedură.

Riscuri asociate cu această procedură

Deși apendicectomia laparoscopică este în general considerată sigură și eficientă, ca orice procedură chirurgicală, aceasta implică anumite riscuri și complicații potențiale: 

• infecție - infecțiile postoperatorii pot apărea la locurile de incizie sau în interiorul cavității abdominale; semnele de infecție includ roșeață, umflături, durere crescută, căldură și secreții la locurile de incizie, precum și febră;
• sângerare - există un risc de sângerare în timpul sau după operație; deși sângerările semnificative sunt rare, orice sângerare neobișnuită sau excesivă trebuie raportată imediat medicului;
• hernie - herniile incizionale se pot dezvolta la locul inciziilor, unde peretele abdominal este slăbit; acest lucru poate necesita o intervenție chirurgicală suplimentară;
• leziuni ale organelor învecinate - în timpul procedurii, organele din apropiere, cum ar fi intestinele, vezica urinară sau vasele de sânge, pot fi accidentate accidental; astfel de leziuni pot necesita intervenții chirurgicale suplimentare pentru a fi reparate;
• riscuri legate de anestezie - anestezia generală comportă propriul set de riscuri, inclusiv reacții alergice, probleme respiratorii și probleme cardiovasculare; aceste riscuri sunt, în general, scăzute, dar trebuie discutate cu anestezistul;
• conversia la chirurgia deschisă - în unele cazuri, este posibil ca procedura laparoscopică să trebuiască să fie convertită la o operație deschisă dacă apar complicații sau dacă apendicele este dificil de accesat laparoscopic; acest lucru poate avea ca rezultat un timp de recuperare mai lung și o cicatrice mai mare;
• cheaguri de sânge - există riscul de a dezvolta cheaguri de sânge la nivelul picioarelor (tromboză venoasă profundă) sau al plămânilor (embolie pulmonară) după operație;
• complicații respiratorii - pot apărea complicații respiratorii postoperatorii, cum ar fi pneumonia sau atelectazia (colapsul unei părți a plămânilor), în special la pacienții cu afecțiuni respiratorii preexistente;
• recuperare prelungită sau durere persistentă - unii pacienți pot avea o perioadă de recuperare mai lungă decât cea așteptată sau dureri persistente la locurile de incizie sau în interiorul abdomenului;
• reacții adverse la dioxidul de carbon utilizat pentru a umfla abdomenul în timpul procedurii poate provoca disconfort sau durere; aceasta se rezolvă, de obicei, în câteva zile;
• complicații rare - includ obstrucția intestinală din cauza aderențelor sau a herniei interne, durere cronică și, în cazuri extrem de rare, mortalitate.