Azbestoza

Despre azbestoză

Azbestoza este o boală pulmonară fibrozantă interstiţială cronică, cauzată de expunerea prelungită la fibrele de azbest. Azbestul este un mineral fibros care a fost folosit pe scară largă în industrie și construcții datorită rezistenței sale la foc, izolației termice și a abilităților sale de întărire a materialelor. Boala seamănă cu alte forme de fibroză interstiţială difuză şi este corelată direct cu intensitatea şi durata expunerii la azbest.

Factori de risc

Iată câțiva factori de risc pentru azbestoză:

• ocupații cu expunere la azbest: lucrătorii din industrii precum construcții, izolații, naval, instalații termice și electrice, demolări, mineri de azbest;
• manipularea materialelor ce conțin azbest: plăci de azbest-ciment, izolația termică, țevi de azbest, sau alte produse în care azbestul este prezent;
• expunere la azbest în mediul de lucru;
• durata expunerii este direct proporţională cu riscul de a dezvolta azbestoză;
• persoanele care nu respectă măsurile de siguranță adecvate în manipularea azbestului, cum ar fi utilizarea echipamentelor de protecție personală, pot avea un risc mai mare de expunere la fibrele de azbest;
• fumatul, în combinație cu expunerea la azbest, crește semnificativ riscul de cancer pulmonar. Fumatul și expunerea la azbest au un efect sinergic, adică acțiunea lor combinată este mai mare decât suma efectelor individuale.

Diagnosticare

Diagnosticul azbestozei implică evaluarea istoricului de expunere la azbest, investigații medicale și utilizarea testelor imagistice, pentru a evalua starea plămânilor și a altor organe.

Primul pas în punerea unui diagnostic corect sunt o anamneză amănunţită şi un examen obiectiv detaliat. Medicul va discuta cu pacientul despre istoricul său medical și istoricul de expunere la azbest. Informații despre locurile de muncă anterioare, durata expunerii și tipurile de activități care au implicat contactul cu azbestul sunt esențiale în stabilirea diagnosticului. De asemenea, va efectua un examen fizic, pentru a identifica semnele și simptomele posibile ale azbestozei, precum dispnee (dificultate în respirație), tuse persistentă, raluri pulmonare și alte semne asociate.

În ceea ce priveşte investigatiile imagistice, cele mai utilizate sunt radiografia pulmonară şi tomografia computerizată. Radiografiile pulmonare sunt adesea utilizate pentru a detecta anormalitățile în plămâni, cum ar fi opacitățile sau sechelele. Cu toate acestea, radiografiile pulmonare pot să nu evidențieze modificări în stadiile incipiente ale azbestozei. CT-ul pulmonar oferă imagini mai detaliate ale plămânilor și poate fi util în identificarea precoce a modificărilor în structura pulmonară asociate cu azbestoza.

Testele funcționale pulmonare, cum ar fi spirometria, pot fi utilizate pentru a evalua capacitatea plămânilor de a funcționa și pot oferi informații despre posibilele dificultăți respiratorii.

În anumite cazuri, biopsia pulmonară poate fi recomandată pentru a confirma diagnosticul și pentru a exclude alte afecțiuni pulmonare.

Diagnosticul azbestozei necesită, de obicei, o abordare multidisciplinară, care implică medici pneumologi, radiologi și, în unele cazuri, chirurgi. Este important ca boala să se identifice în stadiile incipiente, pentru a începe gestionarea simptomelor și pentru a preveni complicațiile.

Prevenție

Prevenirea azbestozei se concentrează pe reducerea sau eliminarea expunerii la fibrele de azbest. Deoarece azbestoza este adesea asociată cu expunerea ocupaţională, măsurile preventive sunt orientate, în special, către locurile de muncă care implică manipularea sau utilizarea azbestului. Iată câteva strategii de prevenire a azbestozei:

• identificarea materialelor care conțin azbest și evaluarea riscurilor de expunere la azbest prin inspecții regulate ale clădirilor și materialelor;
• dacă materialele care conțin azbest sunt prezente, se recomandă gestionarea lor controlată. Acest lucru poate implica etichetarea corespunzătoare, izolarea sau înlocuirea lor cu materiale mai sigure;
• lucrătorii expuși la azbest ar trebui să utilizeze echipamente de protecție personală adecvate, cum ar fi măști de protecție respiratorie, costume de protecție și mănuși, pentru a minimiza inhalarea fibrelor de azbest și contactul direct cu pielea;
• lucrătorii care pot fi expuși la azbest ar trebui să primească instruire adecvată cu privire la riscurile asociate și la măsurile de prevenire. Educația și conștientizarea sunt elemente cheie în reducerea expunerii la azbest;
• implementarea practicilor de lucru sigure și a procedurilor adecvate ar putea ajuta la minimizarea riscurilor;
• este important să se controleze dispersia fibrelor de azbest în aer, lucru care poate implica utilizarea de dispozitive de control al prafului și ventilația adecvată în zonele de lucru;
• angajatorii ar trebui să ofere evaluări medicale regulate lucrătorilor expuși la azbest, pentru a depista semnele timpurii ale afectării pulmonare și pentru a gestiona adecvat expunerea;
• respectarea reglementărilor privind azbestul și a standardelor de siguranță la locul de muncă este esențială pentru prevenirea azbestozei. Autoritățile guvernamentale stabilesc norme și reglementări pentru utilizarea și manipularea azbestului în diferite industrii;
• în cazul renovărilor sau demolărilor care implică materiale ce conțin azbest, este important să se aplice practici controlate și să se respecte regulile de gestionare a azbestului, pentru a preveni eliberarea fibrelor în aer;
• prevenirea azbestozei necesită un efort coordonat între angajatori, lucrători și autorități guvernamentale. Educația continuă, respectarea regulamentelor și implementarea măsurilor de siguranță la locul de muncă sunt esențiale pentru protejarea sănătății lucrătorilor și a altor persoane expuse la azbest.