Impetigo

Despre Impetigo

Impetigo este o infecție bacteriană superficială a pielii, foarte contagioasă, care provoacă răni și vezicule, cauzată fie de un Streptococ pyogenes de grup A, fie de Stafilococul auriu.

Este mai întâlnită la copii, care se rănesc mai des, iar tăieturile, mușcăturile sau zgârieturile intră în contact cu bacterii care provoacă infecții bacteriene, fiind cunoscută drept impetigo primar. Impetigo secundar apare în prezenţa unor alte afecţiuni ale pielii, cum ar fi păduchi, scabie sau eczemă.

Bacteria se răspândeşte ulterior foarte uşor, prin contact direct cu o persoană infectată sau prin utilizarea de obiecte în comun, cum ar fi prosoape sau haine, iar faptul că simptomele nu apar până la zece zile, contribuie la răspândire.

Impetigo sau boala bubelor dulci, cum este numită popular, poate infecta pielea și în absența unei răni.

Impetigo apare mai des în lunile calde, când copiii stau mai mult în aer liber. De regulă, primele semne sunt rănile și veziculele din jurul gurii și nasului copilului, dar acestea pot apărea și pe scalp, pe linia părului, pe picioare și brațe.

Există mai multe tipuri de impetigo:

• Impetigo non-bulos - este boala în stadiu incipient și este cel mai comun tip al bolii. Debutul se manifestă prin apariţia unor leziuni roşii, pruriginoase, de obicei în jurul nasului şi gurii. Leziunile izbucnesc rapid, lăsând în urmă cruste groase, aurii, de aproximativ doi cm, iar după ce se usucă ramâne un semn roşu, care dispare, de obicei, fără cicatrici (poate varia între câteva zile şi câteva săptămâni). Este important să se evite atingerea leziunilor deoarece, astfel, se poate răspândi infecţia şi la alte părţi ale corpului. Pot să mai apară febra şi inflamarea ganglionilor;
• Impetigo bulos - este un tip mai rar de infecție a pielii și este mai frecventă la sugari. Mai mult de 90% din cazurile de impetigo bulos afectează copiii mai mici de doi ani. Etapele pentru acest tip includ formarea de vezicule mari, pline de lichid, care apar, de obicei, pe partea centrală a corpului, de aproximativ unu-doi cm, care pot fi dureroase, dar fără nicio roșeață în jurul pielii din jur, vezici care devin limpezi și moi iar apoi se deschid și lasă cruste pe piele; crustele se vindecă, de regulă, fără a lăsa cicatrici. De asemenea, este important să se evite atingerea leziunilor deoarece, astfel, se poate răspândi infecţia. Febra şi inflamaţia ganglionilor sunt mai frecvente în acest caz;
• Ectima - impetigo netratat se poate dezvolta în ectimă. Ectima este un tip mai grav de infecție, care sapă mai adânc în piele. Etapele bolii includ: formarea de vezicule dureroase care se transformă în răni adânci și deschise, cruste groase cu roșeață lângă pielea din jur și posibile cicatrici după ce pielea se vindecă, deoarece infecția a intrat mai adânc în piele.

Boala bubelor dulci este cea mai frecventă infecție a pielii la copiii cu vârste cuprinse între doi și cinci ani, dar și copiii mai mari se pot infecta. Ea reprezintă aproximativ 10% din afecțiunile pielii la copii.

Impetigo poate afecta și adulții, la aceștia afecțiunea fiind, de regulă, determinată de o altă afecţiune a pielii. Uneori, impetigo poate apărea după o răceală sau o infecție cu un alt virus. Adulții au un risc mai mare de a dezvolta impetigo dacă trăiesc într-un climat tropical cu veri calde și umede și ierni blânde, au o infecție cu scabie sau dacă participă frecvent la sporturi de contact piele-pe-piele, în care tăieturile și zgârieturile apar frecvent.

Factori de risc

Factorii care cresc riscul de impetigo includ:

• vârsta - impetigo apare cel mai frecvent la copiii cu vârsta cuprinsă între doi și cinci ani;
• contactul apropiat - impetigo se răspândește cu ușurință în cadrul familiilor, în medii aglomerate (colectivități școlare) și prin participarea la sporturi care implică contact piele-pe-piele;
• vremea caldă, umedă;
• pielea lezată - bacteriile care provoacă impetigo intră adesea în piele printr-o tăietură mică, mușcătură de insectă sau erupție cutanată;
• alte afecțiuni de sănătate - copiii cu alte afecțiuni ale pielii, cum ar fi dermatita atopică (eczema), sunt mai susceptibili în a dezvolta impetigo;
• adulții mai în vârstă, persoanele cu diabet zaharat sau persoanele cu un sistem imunitar slăbit au un risc mai mare de a face impetigo.

Diagnosticare

Medicul va diagnostica impetigo pe baza modului în care arată leziunile. Pentru diagnosticare exactă se poate preleva o probă de ţesut sau lichid din leziune, pentru a efectua o cultură la un laborator, prin care poate fi identificat exact agentul patogen care a determinat apariţia bolii. Acest test va ajuta, de asemenea, medicul să determine antibioticul potrivit pentru a prescrie tratamentul.

Prevenție

Cele mai bune modalități de a preveni infecțiile sunt:

• păstrați-vă mâinile curate: spălați-vă mâinile în mod regulat sau folosiți un dezinfectant pe bază de alcool, dacă nu aveți apă și săpun;
• practicați o bună igienă: păstrați unghiile tăiate, în mod regulat, pentru a evita zgârierea; strănutați într-un șervețel și/sau în pliul cotului și apoi aruncați șervețelele; faceți baie zilnic (sau cât mai des posibil), mai ales dacă dumneavoastră sau copilul aveți eczeme sau piele sensibilă;
• evitați zgârierea: nu scărpinați eczeme, tăieturi sau răni; dacă copilul dumneavoastră are o tăietură, zgârietură sau rană, împiedicați-l să se atingă în zona lezată;
• curățați rănile: curățați tăieturile, zgârieturile și rănile cu apă și săpun; apoi aplicați o cremă sau un unguent cu antibiotic pe rană;
• păstrați lenjeria curată: spălați lenjeria intimă, prosoapele și cearșafurile în apă fierbinte.