Cancer de piele

Alte denumiri: Cancer cutanat

Descoperă informații utile despre cancer de piele: de la cauze, factori de risc, simptome, diagnosticare, până la metode de tratament și de prevenție.

Pentru recomandări personalizate, solicită o programare la un medic din Sistemul Medical MedLife.

Despre cancerul de piele

Cancerul cutanat este o afecțiune care apare atunci când, la nivelul țesuturilor pielii, are loc o creștere necontrolată a celulelor ce pot duce, în timp, la formarea unei mase tumorale. Nu toate tumorile sunt canceroase, dar cele maligne trebuie depistate la timp pentru a putea fi tratate.

De obicei, afecţiunea debutează în stratul superior al pielii numit epiderm. Acesta conține trei feluri de celule care pot duce la dezvoltarea a trei tipuri de cancer de piele:

Carcinomul bazocelular

Celulele bazale formează stratul bazal al epidermului și sunt responsabile de producerea de noi celule care compun ulterior straturile superioare ale epidermului. Carcinomul bazocelular este cea mai frecventă formă de cancer de piele și apare pe zonele expuse frecvent la soare. Boala nu poate metastaza și, cel mai adesea, nu crește foarte rapid, dar poate produce distrugeri locale importante dacă este neglijată.

Carcinomul cu celule scuamoase

Celulele scuamoase se găsesc la suprafața pielii, formând straturile superioare ale epidermului. Carcinomul cu celule scuamoase este un cancer de piele provocat de soare. Este al doilea cel mai frecvent tip de cancer de piele, iar dacă nu este depistat și tratat la timp, poate invada straturile mai profunde ale pielii (dermul) și poate duce la desfigurări şi chiar metastaze.

Melanomul

Melanocitele sunt celulele responsabile cu producerea de melanină, adică pigmentul care dă culoarea pielii și care se află în partea profundă a epidermului. Producția de melanină în melanocite crește odată cu expunerea la soare şi are rolul de a proteja pielea. Acest proces duce la apariţia bronzului. Melanocitele se pot afla în piele fie strânse în cuiburi (grupuri mari), sub forma aluniţelor, fie împrăştiate individual de-a lungul întregului strat bazal al epidermului.

Melanocitele maligne compun cel mai agresiv tip de cancer de piele numit melanom. Acesta se dezvoltă cel mai adesea din melanocite individuale (deci apare pe o zonă de piele fără vreo aluniţă preexistentă), dar uneori se poate dezvolta şi din melanocitele grupate în alunițe (în cazul melanoamelor dezvoltate pe o aluniţă preexistentă).

Depistat la timp, melanomul se poate vindeca. În caz contrar, el poate metastaza (se poate răspândi și la alte organe) și poate deveni mortal.

Cât trăiești cu un cancer de piele

Studiile făcute în ultimii ani au arătat că rata de supraviețuire a pacienţilor cu cancer de piele este de 98%-99%. Cu alte cuvinte, maximum 2% din numărul persoanelor diagnosticate cu o formă de cancer de piele pierd lupta cu boala. Asta în condițiile în care boala este depistată și tratată în faze incipiente. De asemenea, trebuie ținut cont că, la nivel mondial, 1 din 3 cazuri de cancer diagnosticate este unul la nivelul pielii.

Epidemiologie

Cancerul de piele este cel mai frecvent tip de cancer la nivel mondial, cu rate variabile în funcție de regiune și de tipul de cancer cutanat. Carcinomul bazocelular și carcinomul scuamos reprezintă majoritatea cazurilor, însă melanomul, deși mai rar, este mult mai agresiv și cu risc crescut de metastazare.

Global: Se estimează că anual apar peste 3 milioane de cazuri de carcinom non-melanom și aproximativ 300.000 de cazuri de melanom malign. Mortalitatea globală este mai mare în cazul melanomului decât al carcinomului non-melanom;
Regional: Ratele sunt mult mai ridicate în țările cu expunere crescută la radiațiile UV și populație cu fototip deschis (ex. Australia, Noua Zeelandă, Statele Unite, Europa de Nord). Țările cu populație preponderentă cu fototip închis (Asia, Africa) au incidență mai scăzută, însă atunci când apare melanomul, diagnosticarea târzie crește mortalitatea;
Incidența cancerului de piele a crescut constant în ultimele decenii, parțial datorită creșterii expunerii la radiațiile UV și a diagnosticării mai frecvente;
Melanomul malign are o tendință de creștere mai rapidă comparativ cu carcinomul;
Proiecțiile pentru următorii 20-30 de ani indică o creștere continuă, în special în rândul populației cu fototip deschis din zonele temperate și subtropicale;
Implementarea programelor de prevenție și screening poate încetini creșterea incidenței și reduce mortalitatea.

Cauze

Cele mai multe forme de cancer de piele au ca principală cauză expunerea la radiațiile ultraviolete provenite de la lumina soarelui în perioada verii. Totuși, există şi cancere care apar în alte zone care nu sunt expuse regulat/frecvent la soare. Cauzele apariţiei cancerului cutanat în aceste cazuri pot fi:

sistemul imunitar slăbit care provoacă o deteriorare a ADN-ului celulelor pielii;
expunerea pielii la substanțe cancerigene;
lumina ultravioleta a dispozitivelor folosite în saloanele de bronzat pentru a obține bronzul artificial.

Cancerul de piele apare ca urmare a interacțiunii complexe dintre factori genetici, de mediu și de stil de viață, care duc la transformarea malignă a celulelor cutanate. În funcție de tipul de cancer (carcinom bazocelular, scuamos sau melanom), mecanismele moleculare pot varia, însă principiile de bază sunt comune: afectarea căilor de semnalizare care controlează proliferarea, diferențierea și moartea celulară.

Factori genetici

Mutații somatice: expunerea la radiații UV poate induce mutații în genele critice care controlează proliferarea celulară. Exemple frecvente: mutații în TP53, PTCH1, BRAF, NRAS;
Sindroame ereditare: Xeroderma pigmentosum: defect în repararea ADN-ului, risc extrem de crescut de cancer de piele.Nevoid Basal Cell Carcinoma Syndrome (Gorlin Syndrome): predispoziție la multiple BCC;
Predispoziții genetice: Variabilitatea genetică a fototipului cutanat, producția de melanină și modul de răspuns la expunerea UV influențează susceptibilitatea. Polimorfismele în genele de reparare a ADN-ului sau în genele implicate în metabolismul radiațiilor UV cresc riscul.

Factori de mediu

Radiații ultraviolete (UV): Principal factor de risc pentru toate tipurile de cancer de piele. UVB provoacă dimeri de timină în ADN, inducând mutații. UVA generează stres oxidativ și daune indirecte ADN-ului. Expunerea intermitentă și arsurile solare severe sunt corelate mai mult cu melanomul, iar expunerea cronică cu carcinomul scuamos;
Radiații ionizante: Expunerea profesională sau medicală poate induce mutații și favorizează dezvoltarea BCC și SCC;
Substanțe chimice: Arsenul, hidrocarburile policiclice aromatice și agenții chimioterapici pot fi cancerigeni pentru piele.

Alți factori

Imunosupresie: Persoanele transplantate sau cu HIV prezintă risc crescut, în special pentru SCC. Sistemul imunitar este esențial pentru supravegherea celulelor anormale; imunosupresia reduce eliminarea celulelor transformate.
Infecții virale: Virusul papiloma uman (HPV), în special tulpinile oncogene, poate contribui la apariția carcinomului scuamos. Alte virusuri sunt investigate ca factori co-carcinogeni.

Mecanisme moleculare

Cancerul de piele rezultă din perturbarea echilibrului între genele oncogene și genele supresoare tumorale, afectând proliferarea, diferențierea și apoptoza:

Oncogene: BRAF (V600E) - frecvent în melanom, activează calea MAPK, stimulând proliferarea. RAS - implicat în SCC și melanom, promovează semnalizarea de creștere celulară;
Gene supresoare tumorale: TP53 - „gardianul genomului”, mutațiile duc la acumularea daunelor ADN fără control. PTCH1 - implicată în BCC, mutațiile activează calea Hedgehog;
Căi de semnalizare implicate: MAPK/ERK: stimulează proliferarea melanocitelor și supraviețuirea celulelor tumorale. PI3K/AKT/mTOR: implicată în creștere, supraviețuire și rezistență la tratament. Hedgehog: dereglată în BCC, favorizează proliferarea necontrolată.

Aceste mecanisme conduc în final la:

Proliferare celulară necontrolată.
Evitarea apoptozei.
Angiogeneză locală și invazie tisulară.
Posibilă metastazare (în special melanomul și SCC avansat).

Factori de risc

Factorii de risc care duc la apariția cancerului de piele sunt multipli:

pielea deschisă la culoare;
istoric de arsuri solare;
un număr crescut de alunițe pe piele;
prezența leziunilor precanceroase la nivelul pielii;
istoric familial de cancer (persoanele care au în familie membri care au suferit de cancer mamar și cancer ovarian prezintă un risc crescut de a dezvolta melanom);
diferite afecțiuni genetice (precum xeroderma pigmentosum, retinoblastomul, sindromul Li-Fraumeni, sindromul Werner) favorizează apariția melanomului;
poliomavirusul Merkel (acest tip de virus a fost prezent în peste 80% dintre formele de cancer cu celule Merkel);
virusul HPV (virusul papiloma uman este un factor de risc în apariția carcinomului cu celule scuamoase);
radioterapia (o persoană care a fost supusă în trecut la un tratament cu radioterapie pentru o formă de cancer prezintă un risc mai mare de a dezvolta un cancer de piele de tip carcinom bazocelular);
medicamentele (anumiți steroizi folosiţi pe perioade prea lungi sensibilizează pielea și cresc riscul apariției carcinomului cu celule scuamoase).

Simptome

Simptomele pot fi diferite în funcţie de tipul de cancer dezvoltat. Astfel, pentru carcinomul cu celule scuamoase, care apare mai ales la nivelul feței, scalpului ori mâinilor, modificările pielii afectate sunt de tipul:

pete roșii persistente cu margini neregulate;
rană deschisă care persistă fără tendinţă la vindecare;
excrescență cu o suprafață aspră;
apariția unor cruste pe piele.

În cazul carcinomul bazocelular, simptomele sunt reprezentate de:

apariția unei excrescenţe la nivelul pielii care poate imita un mic coş, în stadiile iniţiale;
o rană care sângerează și produce repetat coajă fără a se vindeca;
o pată roșiatică, iritată, care poate manifesta senzație de mâncărime (prurit) şi se poate acoperi cu fine cruste;
apariția unei îngroşări albicioase, asemănătoare unei cicatrice, cu o margine imprecis definită.

Pentru melanom, principalele repere care ne pot alerta sunt:

asimetria de contur şi anume margini neregulate;
prezenţa a 2 - 4 culori pe suprafaţa unei aluniţe şi asimetria de culoare;
asimetria de suprafaţă şi anume porţiuni mai reliefate ce alternează cu zone mai plane;
schimbarea rapidă a dimensiunilor în timp;
dimensiuni mai mari de 6 mm.

Diagnosticare

Diagnosticarea cancerului de piele este făcută de medicul dermatolog și presupune o serie de investigații.

În primul rând, este vorba despre o examinarea clinică, generală a pielii. Medicul va folosi un dispozitiv special, numit dermatoscop, pentru a vedea dacă există formaţiuni suspecte. În cazul în care apar unele suspiciuni, atunci sunt cerute teste de evaluare suplimentare, precum:

biopsia cutanată - presupune prelevarea unei probe de piele pentru analizarea ei în laborator. Prin această analiză, medicul anatomopatolog poate spune dacă ai cancer de piele și despre ce tip de cancer este vorba;
teste de imagistică pentru analiza ganglionilor limfatici (acest test este necesar uneori după ce a fost confirmată prezența cancerului de piele);
îndepărtarea ganglionilor limfatici și realizarea unei biopsii (ajută la stabilirea stadiului de dezvoltare a tipului de cancer).

Stadiile de dezvoltare a cancerului sunt clasificate de specialiști între I și IV, unde stadiul I înseamnă acele tumori maligne aflate într-o fază incipientă de dezvoltare, de dimensiuni mici și care afectează o singură zonă. Stadiul IV indică o formă de cancer avansat, răspândit la nivelul mai multor organe (oase, creier, ficat, plămâni).

Stadializare

Stadializarea cancerului de piele este un pas esențial în evaluarea extensiei bolii, alegerea tratamentului și estimarea prognosticului. Ea se bazează pe evaluarea caracteristicilor tumorii primare, implicarea ganglionilor limfatici și prezența metastazelor la distanță.

TNM (Tumor, Node, Metastasis)

T (Tumoră): Dimensiunea și/sau invazia locală a tumorii.

T1: tumoare ≤2 cm, invazie limitată la derm;
T2: tumoare 2-4 cm;
T3: tumoare >4 cm sau invazie în straturi profunde;
T4: invazie în structuri adiacente (os, cartilaj, mușchi).

N (Node - ganglioni): Implicarea ganglionilor regionali.

N0: fără metastaze ganglionare;
N1-N3: gradul de afectare ganglionară și numărul ganglionilor implicați;
M (Metastaze): Prezența metastazelor la distanță. M0: fără metastaze la distanță. M1: metastaze prezente, cu subclasificări în funcție de localizare și volum.

AJCC (American Joint Committee on Cancer) pentru melanom

Stadializarea melanomului se face pe baza dimensiunii tumorii, ulcerării, numărului de ganglioni afectați și a metastazelor.

Exemple de stadii:

Stadiul I: Tumoră mică, fără ulcerare, fără ganglioni sau metastaze.
Stadiul II: Tumoră mai mare sau cu ulcerare, fără ganglioni.
Stadiul III: Implicare ganglionară, fără metastaze la distanță.
Stadiul IV: Metastaze la distanță prezente.

Unele forme rare de cancer de piele (ex. SCC, BCC) folosesc sisteme adaptate TNM, cu criterii pentru adâncimea invaziei, grad histologic și marginile tumorale.

Importanța stadializării

Stadializarea corectă permite estimarea riscului de recidivă și supraviețuire. De exemplu: melanomul în stadiul I are rata de supraviețuire la 5 ani >90%, în timp ce stadiul IV are rata <20%.

Stadializarea influențează decizia terapeutică:

Tumorile T1-T2 fără afectare ganglionară pot fi tratate local chirurgical;
Tumorile T3-T4 sau cu ganglioni afectați necesită excizie extinsă, limfadenectomie și/sau terapie adjuvantă (imunoterapie, terapie țintită);
Metastazele la distanță implică terapie sistemică.

Pacienții cu stadii avansate necesită supraveghere mai frecventă, investigații imagistice regulate și evaluări dermatologice periodice. În plus, stadializarea standardizată permite compararea rezultatelor studiilor clinice și evaluarea eficienței terapiilor inovative.

Tratament

Tratamentul cancerului de piele depinde de ceea ce medicul dermatolog descoperă în momentul diagnosticării:

stadiul de dezvoltare în care se află tumora;
mărimea tumorii;
profunzimea tumorii;
localizarea tumorii;
tipul de cancer identificat.

Odată clarificate toate aceste aspecte, medicul dermatolog împreună cu medicul oncolog decid împreună cum poate fi tratat cancerul de piele.

Principalele metode de tratament sunt:

înghețarea leziunilor cutanate precanceroase (numită și criochirurgie, procedura presupune înghețarea leziunilor cu azot lichid; după dezghețare, acestea se necrozează şi se desprind de pe suprafața pielii);
chirurgia excizională (această procedură presupune îndepărtarea chirurgicală clasică, cu bisturiul, a tumorii canceroase de la nivelul pielii);
chirurgia Mohs (procedura este folosită pentru cancerele de piele cu risc mare de recidivă locală);
radioterapia (este o procedură folosită atunci când celulele canceroase nu pot fi îndepărtate printr-o intervenție chirurgicală clasică; ea folosește fascicule de energie de mare putere prin care celulele tumorale sunt ucise);
chimioterapia (presupune folosirea fie a unor creme sau loțiuni care conțin agenți citostatici și care se aplică direct pe piele, fie a unor citostatice injectate intravenos în organism, pentru cancerele de piele aflate în stadiu avansat și care s-au răspândit deja la alte organe importante);
terapia fotodinamică (este o combinație de medicamente cu rolul de a sensibiliza pielea la lumină și expunerea tumorii la lămpi ce emit lumină de anumite lungimi de undă care distruge celulele canceroase din piele);
terapia biologică (presupune stimularea sistemului imunitar propriu al pacientului pentru distrugerea celulelor canceroase).

Complicații

Nedepistat și netratat la timp, cancerul de piele avansează și se poate extinde și la nivelul unor organe vitale precum oase, creier, plămâni ori ficat și poate duce la decesul pacientului. De aceea este extrem de important să rămânem vigilenți şi să ne adresăm dermatologului de fiecare dată când o formaţiune de pe piele ne ridică suspiciuni.

Prognosticul cancerului de piele variază semnificativ în funcție de tipul tumorii, stadiul bolii la diagnostic, localizare, grad histologic și prezența factorilor de risc suplimentari. O stadializare corectă și tratamentul precoce influențează direct rata de supraviețuire și riscul de recurență.

Factorii care influențează prognosticul includ:

Tipul de cancer: carcinomul bazocelular (BCC) are un prognostic excelent, rar metastazează.Factor de risc pentru recurență: localizare facială, dimensiune mare, invazie profundă. Carcinomul scuamos (SCC) are un prognostic bun în formele timpurii, dar riscul de metastaze crește cu: dimensiunea >2 cm, adâncimea invaziei >4 mm, localizare pe ureche sau buze. Melanomul malign are un prognostic variabil, depinde de adâncimea invaziei (Breslow), ulcerare, implicare ganglionară și metastaze la distanță. În diagnosticul precoce (T1, fără ganglioni) → supraviețuire la 5 ani >90%.Melanom metastatic (stadiul IV) → supraviețuire la 5 ani <20%;
Rata de proliferare și grad histologic: tumorile cu diferențiere slabă și indice mitotic ridicat au risc mai mare de recurență și metastazare;
Localizarea tumorii: tumorile în zone cu drenaj limfatic complex (cap, gât, urechi) au risc mai mare de metastaze;
Factori pacient: vârsta înaintată, imunosupresia și comorbiditățile pot reduce răspunsul la tratament și supraviețuirea.

Supraviețuirea și recurența depind și de tipul de cancer:

BCC: recurență locală în 10-20% din cazuri dacă excizia nu este completă; metastazele sunt extrem de rare;
SCC: recurență locală 5-10%; metastaze ganglionare în 2-5% din cazuri, mortalitate globală ~2%;
Melanom: recurență locală sau regională în 10-20% din cazuri; metastaze în funcție de stadiu (până la 80% în stadiul IV).

Prognosticul poate fi îmbunătățit prin:

Diagnostic precoce și excizie completă;
Monitorizare regulată și educația pacientului pentru autoexaminarea pielii;
Utilizarea terapiei adjuvante în formele avansate (imunoterapie, terapie țintită).

Identificarea factorilor de risc pentru recurență și metastazare permite planificarea unei strategii terapeutice și de urmărire personalizate, crescând rata de supraviețuire pe termen lung.

Prevenție

Respectarea câtorva reguli simple poate ține departe riscul de a face cancer de piele:

evită expunerea îndelungată la soare vara, mai ales la orele de risc 11:00-14:00;
folosește, indiferent de anotimp, creme cu protecție solară, mai ales dacă ai o piele mai deschisă la culoare sau cu multe alunițe;
poartă haine deschise la culoare pe timpul verii;
evită bronzul artificial;
evită unele medicamente care pot sensibiliza pielea (dacă nu știi care sunt acestea, întreabă un medic dermatolog);
monitorizează frecvent alunițele care îți ridică semne de întrebare și, dacă observi schimbări, mergi de urgență la medic.

Întrebări frecvente despre cancerul de piele

Ce este cancerul de piele?

Care sunt semnele timpurii ale cancerului de piele?

Care sunt factorii de risc pentru cancerul de piele?

Cum se diagnostichează cancerul de piele?

Care este tratamentul pentru cancerul de piele?

Cât de des trebuie verificată pielea?

Ce trebuie făcut dacă apare o leziune suspectă?

Cancerul de piele poate recidiva?

Bibliografie

“Types of Skin Cancer.” Aad.org, 2022, www.aad.org
Habif TP. Premalignant and malignant nonmelanoma skin tumors. In: Clinical Dermatology: A Color Guide to Diagnosis and Therapy. 6th ed. St. Louis, Mo.: Saunders Elsevier; 2016.
Elsevier. “Clinical Decision Support You Can Trust | ClinicalKey.” Elsevier.com, 2022, www.elsevier.com
“Skin Cancer - Symptoms and Causes.” Mayo Clinic, 2020, www.mayoclinic.org