Coxartroza

Alte denumiri: Artroza șoldului

Descoperă informații utile despre coxartroza: de la cauze, factori de risc, simptome, diagnosticare, până la metode de tratament și de prevenție.

Pentru recomandări personalizate, solicită o programare la un medic din Sistemul Medical MedLife.

Despre coxartroză

Artroza este o boală de uzură a articulațiilor, caracterizată prin modificări la nivelul cartilajului articular. Este a doua cea mai frecventă afecțiune cronică după bolile cardiovasculare, fiind o cauză importantă de dizabilitate fizică.

Femeile sunt, de obicei, mai afectate decât bărbații, iar după vârsta de 65 de ani, aproximativ 80% din oameni prezintă modificări radiologice la cel puțin o articulație.

În funcție de localizare, artroza poate fi:

artroză la nivelul coloanei cervicale: afectează vertebrele cervicale;
artroza fațetelor articulare: afectează articulațiile dintre vertebre;
coxartroză: afectează articulația șoldului;
gonartroză: afectează articulația genunchiului;
artroză la nivelul coloanei lombare: afectează spatele inferior;
artroză acromio-claviculară: afectează articulația dintre acromion și claviculă.

Coxartroza, la fel ca celelalte artroze, este caracterizată prin alterarea cartilajului articular de la nivelul șoldului, care prezintă o reacție de „reparare” a osului aflat sub cartilajul articular. Astfel, apar osteofitele, așa-numitele „ciocuri articulare”, care afectează și țesuturile din jurul articulației (ligamente, tendoane, mușchi).

Coxartroza poate fi unilaterală sau bilaterală și primară sau secundară altor afecțiuni.

Cauze

Principala cauză a artrozei, în general, o reprezintă stresul mecanic exercitat asupra articulației cartilajului și deteriorarea provocată de îmbătrânirea țesutului.

În ceea ce privește coxartroza primară, cauza exactă de apariție a bolii nu este cunoscută. Aceasta reprezintă aproximativ jumătate dintre toate cazurile de coxartroză și apare, de obicei, după vârsta de 60 de ani, are o progresie mai lentă și afectează, în principal, ambele articulații. Indirect, apariția coxartrozei primare poate fi pusă pe seama stilului de viață, a factorilor de mediu și predispoziției genetice.

În schimb, coxartroza secundară este declanșată de o altă afecțiune:

ca urmare a unor defecte congenitale (din naștere) sau dobândite, precum: displazia congenitală de șold, hipoplazia unghiului acetabular, coxa vara sau coxa valga (afecțiuni determinate de modificarea unghiului de înclinație a colului femural față de diafiza femurală);
după procese inflamatorii, infecțioase sau tuberculoase;
după modificări traumatice (fractură de cap femural sau de trohanter, luxație de șold);
hemofilie;
diabet;
gută;
modificări ale alimentării cu sânge (vascularizației) la nivelul capului și gâtului femural, specifice necrozei aseptice de cap femural.

Factori de risc

Factorii de risc ai coxartrozei și ai artrozelor, în general, sunt:

înaintarea în vârstă;
sexul;
rasa;
predispoziția genetică;
obezitatea;
traumatismele;
osteoporoza;
anumite boli metabolice.

Până în vârsta de 50 de ani, numărul de cazuri de coxartroză este mai mic la femei față de bărbați. După această vârstă, raportul se schimbă și se observă o creștere importantă a riscului de artroză la femei.

Simptome

Simptomele coxartrozei sunt multiple, dar predominant pacientul acuză durere care se accentuează în timpul activităților fizice, în cadrul rutinei zilnice, la mers, cu ameliorarea acestora în repaus:

durerea apare la nivelul șoldului, cu iradiere în zona inghinală, uneori, și la nivelul feselor sau al genunchilor. În timp, odată cu distrugerea cartilajului articular și progresia bolii, durerea se poate permanentiza, provocând un disconfort constant pacientului;
mobilitatea poate fi afectată, pacientul merge șchiopătat (așa-numitul mers coxopat), cu bascularea bazinului. Pot apărea dificultăți la urcatul și coborâtul scărilor, la ridicarea și așezarea pe scaun;
rigiditate, înțepenire dimineața, la trezire, sau după o perioadă de repaus prelungit. Senzația se menține pentru aproximativ 30 minute, până când articulația „se încălzește” la reluarea activității.

Simptomele apar gradual și evoluează în timp, influențând semnificativ mobilitatea și calitatea vieții pacientului.

Durerea: durerea este cel mai frecvent și caracteristic simptom al coxartrozei:
- Localizare: inițial în zona inghinală, dar poate radia spre coapsă, genunchi sau fese;
- Tip: inițial durere surdă, care apare la efort și se ameliorează în repaus; în formele avansate poate fi persistentă, inclusiv nocturnă;
- Factori agravanți: mersul prelungit, urcatul scărilor, ridicarea din poziția șezând.
Limitarea mobilității: pe măsură ce boala progresează, articulația șoldului devine rigidă:
- Dificultăți la mișcări de rotație internă sau externă;
- Flexia și extensia șoldului sunt restricționate, ceea ce afectează activitățile cotidiene, precum încălțatul sau aplecarea;
- În stadii avansate, mersul poate deveni șchiopătat sau poate necesita utilizarea unui baston pentru sprijin.
Senzația de instabilitate sau „blocaj”
- Pacienții pot resimți senzația că șoldul se blochează sau „se înțepenește” la anumite mișcări;
- Uneori apar cracmente sau zgomote articulare (crepitații) datorate frecării osului pe os, ca urmare a degradării cartilajului.
Atrofia musculară și modificări ale mersului
- Imobilitatea și durerea determină diminuarea masei musculare în zona coapsei și feselor;
- Modificările musculare și durerea conduc la un mers anormal, șchiopătat sau cu pas scurt. si bascularea șoldului.
Tulburări funcționale
- Activitățile zilnice, precum statul prelungit în picioare, urcatul scărilor, mersul pe distanțe lungi sau ridicatul obiectelor grele, devin dificile;
- Pacienții pot evita anumite mișcări sau activități pentru a reduce durerea, ceea ce poate accelera rigidizarea articulației.
Simptome secundare
- În formele severe, durerea persistentă poate afecta somnul și starea generală de bine;
- Pot apărea reacții compensatorii ale altor articulații (genunchi, coloană lombară), datorită redistribuirii greutății corpului și modificării mersului.

Diagnosticare

Diagnosticarea coxartrozei implică o combinație de evaluare clinică, imagistică și, uneori, teste suplimentare pentru a confirma afectarea articulară, a stabili severitatea bolii și a exclude alte afecțiuni care pot provoca simptome similare.

Examenul clinic: primul pas în diagnostic este evaluarea pacientului printr-un examen fizic detaliat:
- Palparea articulației șoldului: identificarea durerii, sensibilității sau a deformărilor articulare;
- Evaluarea mobilității: măsurarea gradului de flexie, extensie, abducție/adducție și rotație a șoldului. Limitările de mișcare pot fi precoce și indică progresia bolii;
- Observarea mersului: se caută șchiopătatul, balansul asimetric al pelvisului și compensările altor articulații;
- Testele funcționale: testul Trendelenburg, testul de rotație internă și externă pentru evaluarea durerii și a instabilității.
Metode imagistice: imagistica este esențială pentru confirmarea diagnosticului și stadializarea coxartrozei:
- Radiografia de șold: standardul inițial; evidențiază îngustarea spațiului articular, osteofitele, subluxațiile și modificările osului subcondral;
- CT (tomografie computerizată): oferă imagini detaliate ale osului și poate fi utilă pentru planificarea intervențiilor chirurgicale;
- RMN (rezonanță magnetică nucleară): indicată în cazurile cu simptome persistente, dar radiografii normale; detectează afectarea cartilajului, leziunile labrale și inflamația țesuturilor moi;
- Ecografia: utilă pentru evaluarea burselor, tendoanelor și altor structuri periarticulare, dar limitată în vizualizarea modificărilor osoase.
Teste suplimentare
- Analize de sânge: nu confirmă coxartroza, dar sunt utile pentru excluderea altor boli articulare, precum artrita reumatoidă sau infecțiile articulare;
- Evaluarea biomecanică: în centrele specializate, analiza mersului și a distribuției greutății poate oferi informații pentru tratamentul personalizat.
Diagnostic diferențial: este important să se excludă alte afecțiuni cu simptome asemănătoare:
- Bursita trohanteriană;
- Osteonecroză a capului femural;
- Artrite inflamatorii (reumatoide, psoriazice);
- Hernii sau probleme lombare cu iradierea durerii în șold și coapsă.

Tratament

Tratamentul coxartrozei presupune acțiunea pe mai multe planuri: educarea pacientului, îmbinarea terapiei de recuperare cu tratamentul medicamentos. Obiectivele tratamentului urmăresc:

ameliorarea durerii;
îmbunătățirea mobilității și a funcționalității;
prevenirea sau întârzierea progresiei bolii și a consecințelor sale.

Există și câteva reguli și indicații de „igienă a șoldului”:

reducerea sau menținerea greutății corpului în limite normale;
evitarea statului în picioare și mersului prelungit sau pe teren accidentat;
mers cu sprijin în baston (în mâna opusă);
repaus la pat cel puțin două ore pe zi, cu păstrarea articulațiilor șoldurilor întinse, cu gambele ridicate;
evitarea statului prelungit în fotolii sau scaune joase.

Kinetoterapia reprezintă tratamentul de bază în coxartroză, indiferent de vârsta pacientului, bolile asociate pe care acesta le are sau severitatea durerii.

Tratamentul medicamentos în coxartroză are ca scop principal ameliorarea durerii și îmbunătățirea funcției articulare, cu efect de protecție a cartilajului. Se pot administra și corticosteroizi intraarticular în perioadele de acutizare a coxartrozei, cu fenomene inflamatorii, sau în cazul în care medicamentele pentru durere administrate nu dau rezultat.

Tratamentul chirurgical (artroplastia) este rezervat pacienților care nu înregistrează progrese după terapia conservatoare și acuză în continuare durere, fără îmbunătățirea funcționalității.

Complicații

Coxartroza, dacă nu este diagnosticată și tratată corespunzător, poate conduce la o serie de complicații care afectează semnificativ mobilitatea, independența și calitatea vieții pacientului. Complicațiile pot fi de natură mecanică, musculară, articulară sau secundară tratamentului.

Limitarea progresivă a mobilității
- Pierderea treptată a amplitudinii mișcărilor șoldului poate împiedica activitățile zilnice, cum ar fi mersul, urcatul scărilor, ridicatul de pe scaun sau încălțatul;
- În stadii avansate, pacientul poate deveni dependent de ajutor pentru sarcini de bază ale traiului zilnic.
Durere cronică și afectarea somnului
- Durerea persistentă poate deveni continuă, afectând nu doar activitatea fizică, ci și somnul și starea generală de bine;
- În timp, durerea cronică poate conduce la modificări psihologice, cum ar fi anxietatea sau depresia, afectând calitatea vieții.
Atrofia musculară și dezechilibrele posturale
- Datorită imobilității și evitării durerii, mușchii coapsei și feselor se pot atrofia, ceea ce accentuează instabilitatea și crește riscul de căderi;
- Dezechilibrele musculare pot duce la compensări la nivelul genunchiului, gleznei sau coloanei lombare, cauzând dureri suplimentare și alte afecțiuni musculoscheletale.
Deformări articulare
- Coxartroza avansată poate provoca subluxații sau deformări ale capului femural și acetabulului, modificând alinierea normală a șoldului și contribuind la șchiopătat persistent;
- Osteofitele mari pot limita și mai mult mobilitatea și pot provoca durere prin iritarea țesuturilor moi.
Complicații secundare tratamentului
- Tratamentul conservator: utilizarea pe termen lung a antiinflamatoarelor nesteroidiene (AINS) poate cauza efecte adverse digestive, renale sau cardiovasculare;
- Intervențiile chirurgicale: protezarea totală a șoldului (artroplastia) poate fi asociată cu riscuri precum infecția postoperatorie, luxația protezei sau uzura implantului.
Impact psihosocial
- Limitarea mobilității și durerea cronică pot conduce la izolare socială, pierderea independenței și scăderea calității vieții;
- Pacienții pot dezvolta anxietate legată de mers sau depresie cauzată de incapacitatea de a desfășura activități cotidiene.

Prevenție

Prevenția coxartrozei se concentrează pe reducerea factorilor de risc, menținerea sănătății articulare și conservarea mobilității pe termen lung. Deși nu toate formele de coxartroză pot fi prevenite, adoptarea unor măsuri proactive poate încetini debutul bolii și poate reduce severitatea simptomelor.

Menținerea unei greutăți corporale optime
- Excesul ponderal crește semnificativ presiunea asupra articulațiilor șoldului, accelerând uzura cartilajului;
- Scăderea greutății corporale la persoane supraponderale reduce riscul de dezvoltare a coxartrozei și poate ameliora durerea la pacienții deja diagnosticați.
Activitate fizică regulată și adaptată
- Exercițiile care întăresc musculatura coapsei, feselor și trunchiului contribuie la stabilizarea articulației șoldului;
- Activitățile cu impact redus, precum înotul, ciclismul sau mersul pe jos, protejează cartilajul și mențin mobilitatea;
- Stretching-ul regulat și exercițiile de flexibilitate ajută la prevenirea rigidizării articulare.
Evitarea traumatismelor articulare
- Accidentele sau leziunile repetate ale șoldului pot accelera degenerarea cartilajului;
- Practicarea sporturilor de contact sau activitățile cu risc ridicat trebuie realizate cu echipament de protecție și tehnică corectă.
Corectarea problemelor biomecanice
- Diferențele de lungime a membrelor sau aliniamentele defectuoase ale picioarelor pot determina suprasolicitarea șoldului;
- Ortezele sau încălțămintea adecvată pot ajuta la distribuirea uniformă a greutății și la prevenirea uzurii asimetrice a articulației.
Adoptarea unui stil de viață sănătos
- Alimentația echilibrată, bogată în calciu, vitamina D și antioxidanți, sprijină sănătatea oaselor și a cartilajului;
- Evitarea fumatului și a consumului excesiv de alcool contribuie la menținerea densității osoase și a circulației sanguine adecvate la nivel articular.
Monitorizarea periodică a sănătății articulare
- La persoanele cu factori de risc (vârsta înaintată, antecedente traumatice, obezitate, istoric familial), controalele medicale regulate și examinările imagistice ocazionale pot permite identificarea precoce a modificărilor articulare;
- Intervenția timpurie prin fizioterapie sau ajustarea stilului de viață poate încetini progresia coxartrozei.

Autor

Dr. Cozma Maria

Medic Specialist Reumatologie

Bibliografie

“Hip Arthritis.” Hopkinsmedicine.org, 7 Jan. 2022, www.hopkinsmedicine.org
“Arthritis of the Hip - Types, Symptoms, Diagnosis, Treatment.” Washington University Orthopedics, 2017, www.ortho.wustl.edu
“Hip Osteoarthritis (Degenerative Arthritis of the Hip).” WebMD, WebMD, 14 Nov. 2008, www.webmd.com
Hip Arthritis & Treatments: Osteotomy, Hip Replacement | HSS. “Hip Arthritis.” Hospital for Special Surgery, 2022, www.hss.edu

Alte afecțiuni similare

Coșuri sub piele

Coșurile apar atunci când un por din piele se blochează și este înfundat de celule moarte și sebum/ulei. Uneori, se întâmplă ca acolo să fie prinse și bacterii, ceea ce...

Vezi detalii

Coxa valga

Coxa valga este o afecțiune care se tratează în funcție de cauza care o generează, de gravitatea deformității și de vârsta pacientului. Intervențiile chirurgicale sunt...

Vezi detalii

Coxa vara

Coxa vara este o afecțiune care poate fi tratată cu succes. Este important să fie diagnosticată la timp și să fie urmat tratamentul indicat de medicul ortoped, precum și...

Vezi detalii

Cretinism

Cretinismul este o afecțiune endocrină gravă care afectează dezvoltarea fizică și mintală a unei persoane, cauzată de un deficit sever de hormoni tiroidieni...

Vezi detalii

Criptococoza

Criptococoza este o infecție fungică ce afectează în principal plămânii și sistemul nervos central, cel mai adesea în cazul persoanelor cu un sistem imunitar slăbit....

Vezi detalii

Criptorhidie

Testiculele necoborâte sunt o afecțiune frecventă în cazul copiilor. Criptorhidia se defineşte ca fiind absenţa testiculelor în locul obișnuit, în scrot. Se estimează că...

Vezi detalii