medici analizand fisa medicala a unui pacient cu Diastaza abdominală

Diastaza abdominală

Descoperă informații utile despre această afecțiune: de la cauze, factori de risc, simptome, diagnosticare, până la metode de tratament și de prevenție.

Pentru recomandări personalizate, solicită o programare la un medic din Sistemul Medical MedLife.

Despre diastaza abdominală

Diastaza abdominală este o afecțiune caracteristică femeilor însărcinate și celor aflate în perioada postpartum. Aceasta apare atunci când mușchii drepți abdominali se depărtează în timpul sarcinii din cauza creșterii în volum a uterului. Aproximativ 60% dintre femei prezintă diastază abdominală în timpul sarcinii sau postpartum.

Diastaza abdominală nu este limitată doar la femeile însărcinate sau în perioada postpartum, ci poate apărea și la copii sau bărbați. În unele cazuri, ea se declanșează în urma ridicării incorecte a greutăților sau la efectuarea incorectă a exercițiilor pentru abdomen.

Uneori, prematurii se nasc cu acest defect din cauza faptului că mușchii abdominali nu sunt complet dezvoltați și conectați, însă acest lucru se remite în timp.

femeie tanara cu diastaza abdominala

Cauze

Presiunea intraabdominală excesivă este cea care cauzează diastaza abdominală. Mușchii drepți abdominali sunt uniți pe linia mediană de un țesut conjunctiv de culoare albă, numit linia albă. În timpul sarcinii, mușchii abdominali și țesutul conjunctiv care îi unește se întind din cauza creșterii în volum a uterului, lucru facilitat de hormonii de sarcină, relaxina și estrogenul.

Efortul de împingere din timpul expulziei copilului la nașterea naturală poate duce, de asemenea, la diastază abdominală.

În mod normal, linia albă este un țesut cu un grad crescut de elasticitate, astfel că, după naștere, poate reveni la dimensiunile inițiale și diastaza abdominală se remite. Există cazuri, însă, când linia albă își pierde elasticitatea și, astfel, apare defectul abdominal manifestat prin prezența unei proeminențe la nivelul abdomenului, deasupra sau sub ombilic, vizibilă în timpul contracției mușchilor abdominali.

 

Factori de risc

Deși diastaza abdominală este frecvent întâlnită în timpul sarcinii, nu orice femeie va rămâne cu acest defect al peretelui abdominal. Factorii de risc care cresc probabilitatea apariției diastazisului abdominal sunt:

  • sarcinile anterioare (mai ales în număr mare);
  • vârsta peste 35 de ani;
  • sarcina gemelară sau sarcina cu tripleți;
  • obezitatea;
  • nașterea pe cale naturală.

Simptome

În timpul sarcinii este posibil să nu apară simptome. Totuși, în trimestrul al treilea de sarcină poate apărea o proeminență la nivelul abdomenului anterior, deasupra sau sub ombilic. Această proeminență este vizibilă la contracția mușchilor abdominali (la întindere sau ridicarea în picioare). Apariția acestei proeminențe nu produce durere, însă poate provoca alte simptome:

  • durere la nivelul spatelui în timpul activităților care presupun contracția mușchilor abdominali (ridicatul unor obiecte grele);
  • dificultăți la efectuarea unor activități care presupun contracția mușchilor abdominali;
  • poziție sau postură incorectă;
  • durere la nivelul centurii pelviene;
  • manifestări digestive (constipație, balonare) sau urinare (incontinență).

Aceste simptome pot fi ușoare sau pot crea un grad ridicat de disconfort.

ce este si cum se manifesta diastaza abdominala

Diagnosticare

După naștere, cel mai important simptom al diastazei abdominale este proeminența de la nivelul peretelui abdominal. Poți verifica singură dacă ai diastază abdominală după naștere urmând câțiva pași: întinde-te pe spate cu picioarele ușor flectate, ridică ușor umerii de la podea, în timp ce îți susții capul cu o mână, și privește spre ombilic; pune degetele de la cealaltă mână pe linia mediană, deasupra și dedesubtul ombilicului, și, dacă există un spațiu în care încap unul sau două degete, cel mai probabil ai o formă moderată de diastază abdominală. După câteva săptămâni postpartum, zona respectivă va începe să se îngusteze, pe măsură ce mușchii abdominali își recapătă tonusul.

Diagnosticul de diastază abdominală este pus de medicul ginecolog sau de chirurg, pe baza informațiilor culese de la pacientă (istoricul medical, numărul și tipul de nașteri sau alte afecțiuni considerate factori de risc în apariția afecțiunii).

Medicul va face și examenul fizic al pacientei, care va furniza informații despre starea mușchilor drepți abdominali.

Se poate efectua și ecografie abdominală, care oferă elemente de acuratețe (dimensiuni, localizare) în stabilirea diagnosticului final.

Tratament

Pentru unele femei, diastaza abdominală se corectează spontan după naștere, pe măsură ce mușchii abdominali își recapătă tonusul.

Dacă simptomele de diastazis persistă după opt săptămâni de la naștere, poți face exerciții care să te ajute; le poți face acasă sau sub îndrumarea unui fizioterapeut, însă este nevoie de acordul medicului înainte să începi.

Uneori este indicată purtarea unui corset pentru susținerea și protejarea peretelui abdominal, dar și a zonei lombare, lucru care îmbunătățește și postura.

Exercițiile sunt relativ ușoare, implică mușchii abdominali și ai planșeului pelvin, însă trebuie particularizate fiecărei persoane și este indicat să se efectueze sub îndrumarea unui specialist. În acest sens, evită:

  • „abdomenele tradiționale" sau alte exerciții pentru mușchii abdominali în perioada postpartum;
  • orice exerciții care implică bombarea mușchilor abdominali;
  • să ții copilul pe un șold dacă e dureros;
  • să duci lucruri sau obiecte grele;
  • să tușești fără să îți susții mușchii abdominali.

În formele mai severe, în care simptomatologia afectează calitatea vieții, există opțiunea chirurgicală a tratamentului. Procedura presupune apropierea mușchilor drepți abdominali prin închiderea spațiului creat, folosind incizii mici și abord laparoscopic, ori se poate efectua o intervenție mai laborioasă, numită abdominoplastie, care presupune incizii mai mari.

Contraindicațiile procedurii sunt alăptarea sau neîncheierea planificării familiale.


Complicaţii

Complicațiile unui diastazis abdominal netratat pot fi:

  • pierderea stabilității și mobilității trunchiului;
  • dureri de spate și pelvine;
  • afectarea posturii;
  • disfuncții ale planșeului pelvin;
  • hernia.

Alte complicații care pot apărea depind de tipul de intervenție:

  • infecții ale plăgii operatorii;
  • hematoame sau colecții lichidiene la nivelul plăgilor operatorii;
  • dehiscența (desfacerea) plăgii operatorii;
  • durere persistentă;
  • cicatrice;
  • aspect asimetric al ombilicului;
  • necesitatea unor potențiale intervenții în viitor, care să vizeze corecția sau repararea țesuturilor.

Prevenție

Pentru a preveni diastaza drepților abdominali este util ca, înainte de sarcină, să practici exerciții care să întărească centura abdominală și pelvină. Este important să te asiguri că efectuezi corect exercițiile, mai ales cele pentru mușchii abdominali.

De asemenea, poți face câteva lucruri pentru a-ți scădea riscul de a dezvolta această afecțiune:

  • să-ți controlezi greutatea: exercițiile fizice și o dietă sănătoasă pot să ajute la menținerea greutății în limite normale;
  • adoptarea unei posturi corecte: spatele drept, umerii trași în spate, inspir adânc ce va permite deschiderea adecvată a cutiei toracice;
  • practicarea unor exerciții corecte ale musculaturii abdominale;
  • evitarea exercițiilor pentru mușchii abdominali după săptămâna 12 de sarcină și postpartum;
  • în timpul sarcinii și postpartum așează-te pe o parte și folosește-te de mâini pentru a te ridica din pat.

Autor

Dr. Vasile Ioana Virginia

Medic Specialist Ginecologie și Obstetrică-Ginecologie

Bibliografie

  1. Thabet AA;Alshehri MA. “Efficacy of Deep Core Stability Exercise Program in Postpartum Women with Diastasis Recti Abdominis: A Randomised Controlled Trial.” Journal of Musculoskeletal & Neuronal Interactions, vol. 19, no. 1, 2019, https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov.
  2. Jorun Bakken Sperstad, et al. Diastasis Recti Abdominis during Pregnancy and 12 Months after Childbirth: Prevalence, Risk Factors and Report of Lumbopelvic Pain. Vol. 50, no. 17, 1 Sept. 2016, pp. 1092–1096, https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov, https://doi.org/10.1136/bjsports-2016-096065.
  3. Sharma, G, et al. “Postnatal Exercise Can Reverse Diastasis Recti.” Obstetrics & Gynecology, 2014, www.semanticscholar.org.
  4. Wolfgang Reinpold, et al. Classification of Rectus Diastasis—a Proposal by the German Hernia Society (DHG) and the International Endohernia Society (IEHS). Vol. 6, 28 Jan. 2019, https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov, https://doi.org/10.3389/fsurg.2019.00001.
  5. E. H. H. Mommers, et al. The General Surgeon’s Perspective of Rectus Diastasis. A Systematic Review of Treatment Options. Vol. 31, no. 12, 8 June 2017, pp. 4934–4949, https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov, https://doi.org/10.1007/s00464-017-5607-9.
  6. Qu, Enze, et al. The Ultrasound Diagnostic Criteria for Diastasis Recti and Its Correlation with Pelvic Floor Dysfunction in Early Postpartum Women. Vol. 11, no. 2, 1 Feb. 2021, pp. 706–713, https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov, https://doi.org/10.21037/qims-20-596.
  7. Hsia, Merry, and Sue Jones. Natural Resolution of Rectus Abdominis Diastasis. Two Single Case Studies. Vol. 46, no. 4, 1 Jan. 2000, pp. 301–307, https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov, https://doi.org/10.1016/s0004-9514(14)60291-9.
  8. Carlstedt, Anders, et al. Management of Diastasis of the Rectus Abdominis Muscles: Recommendations for Swedish National Guidelines. Vol. 110, no. 3, 1 Sept. 2021, pp. 452–459, https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov, https://doi.org/10.1177/1457496920961000.
  9. Laframboise, Faith C, et al. “Postpartum Exercise Intervention Targeting Diastasis Recti Abdominis.” International Journal of Exercise Science, vol. 14, no. 3, 2021, pp. 400–409, www.ncbi.nlm.nih.gov.

Solicită o programare

Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.

femeie fericita care lucreaza folosind mai multe dispozitive pe un birou la domiciliu

©2024 Acest site este proprietatea Medlife S.A. Toate drepturile rezervate.