Infecţia cu Clostridium difficile

Cauze

Bacteria Clostridium difficile este anaerobă, ceea ce înseamnă că nu are nevoie de oxigen pentru a trăi și a se reproduce. Ea poate fi prezentă în sol, apă și fecale. Unii oameni poartă bacteria în intestine în mod natural.

Clostridium difficile pătrunde în organism prin cavitatea bucală şi poate începe să se înmulţească în intestinul subțire. Când ajunge în intestinul gros, ea poate elibera cel puțin două toxine, denumite A și B. Toxina A acționează asupra mucoasei intestinale, determinând inflamarea acesteia, urmând ca Toxina B să-și exercite acțiunea citotoxică asupra epiteliului intestinal, deja lezat de toxina A. Aceste toxine distrug celulele, produc pete de celule inflamatorii și resturi celulare și provoacă diaree apoasă.

Atunci când bacteriile se află în afara colonului (practic oriunde în mediul înconjurător), ele se află într-o stare latentă, lucru care le permite să supraviețuiască pentru o perioadă lungă de timp în locuri precum:

• fecale umane sau animale;
• suprafețe;
• mâini nespălate;
• în sol;
• în apă;
• pe alimente, inclusiv carne.

Capacitatea de supraviețuire a bacteriei Clostridium difficile în stare latentă în afara organismului permite transmiterea, în general, ușoară a bacteriei, în special în absența spălării și curățării temeinice a mâinilor.

Simptome

Semnele și simptomele apar, de obicei, în termen de 5 - 10 zile de la începerea unui tratament cu antibiotice. Totuși, uneori, ele se pot manifesta fie din prima zi, fie oricând în decurs de trei luni de la infectare.

Cele mai frecvente semne și simptome ale unei infecții ușoare până la moderate cu Clostridium difficile sunt:

• diaree apoasă de trei sau mai multe ori pe zi, timp de mai mult de o zi;
• crampe și sensibilitate abdominală ușoară.

Persoanele care se confruntă cu o infecție severă cu Clostridium difficile au tendința de a se deshidrata și pot avea nevoie de spitalizare. De asemenea, bacteria poate provoca inflamarea colonului și, uneori, poate forma pete de țesut crud ce pot sângera sau produce puroi. Semnele și simptomele unei infecții severe includ:

• diaree apoasă de până la 10 - 15 ori pe zi;
• crampe și dureri abdominale, care pot fi severe;
• ritm cardiac rapid;
• deshidratare;
• febră;
• greață;
• creșterea numărului de celule albe din sânge;
• insuficiență renală;
• pierderea poftei de mâncare;
• abdomen umflat;
• apetit redus;
• pierdere în greutate;
• sânge sau puroi în scaun.

Tratament

Tratamentul în infecția cu Clostridium difficile poate implica:

• oprirea oricărui antibiotic administrat, dacă este posibil;
• înlocuirea antibioticului cu unul specific infecției pentru o perioadă de 10 zile;
• consumul adecvat de lichide, pentru a preveni deshidratarea.

Simptomele ar trebui să se amelioreze la câteva zile după începerea noii cure de antibiotic, dar pot trece până la 14 zile ca infecția să dispară complet.

Pacienţii trebuie să meargă din nou la medic dacă simptomele se agravează, dacă se simt foarte rău după ce au început tratamentul cu antibiotic sau dacă simptomele revin ulterior.

În cazul în care infecția cu Clostridium difficile revine de două sau mai multe ori, se poate recomanda un transplant de microbiotă fecală. Acesta constă în introducerea în intestine a unor bacteriiunei persoane sănătoase, pentru a ajuta oprirea infecției.

Regimul alimentar recomandat

Regimul alimentar după tratamentul pentru Clostridium difficile trebuie să conțină și probiotice, microorganisme care pot ajuta la reglarea digestiei unei persoane.

Acestea sunt, de obicei, prezente în alimentele lactate fermentate, cum ar fi brânza maturată, iaurtul sau chefirul. Alte alimente care le includ sunt varza murată, tempeh fermentat și miso (o pastă de soia fermentată). Este vital să consumați produse care conțin culturi vii.

De asemenea, după ce a discutat cu medicul, pacientul poate lua şi suplimente probiotice. Unele dintre acestea sunt disponibile fără prescripție medicală, în timp ce pentru altele este necesară o rețetă.

Viața după Clostridium difficile implică efectuarea de schimbări în alimentație, ca parte importantă a tratamentului infecției. Dieta exactă pe care o persoană trebuie să o urmeze va depinde în funcție de gravitatea infecției.

Orice persoană cu acest tip de infecție ar trebui să se asigure că vorbește cu un medic specialist despre ceea ce ar trebui și nu ar trebui să mănânce.

Este indicat consumul de alimente care conțin fibre solubile. Acestea includ:

• cereale, cum ar fi tărâțele și orzul;
• fructe și legume;
• fulgi de ovăz;
• compot de mere natural fără adaos de zahăr;
• linte;
• semințe de in măcinate fin;
• orez alb.

Se recomandă evitarea sau limitarea următoarelor alimente:

• lapte integral sau alimente preparate din lapte integral;
• alimente acide sau picante;
• alimentele grase sau cu grăsimi;
• alimente crude;
• cofeina;
• alimente care conțin grăsimi solide, grăsimi saturate totale și zahăr adăugat.

De asemenea, este foarte important să evitați deshidratarea și să consumaţi cât mai multe lichide, cum ar fi apa sau ceaiul din plante.

Complicaţii

Complicațiile infecției cu Clostridium difficile includ:

• Megacolon toxic

  În această afecțiune rară, colonul nu este capabil să expulzeze gazele și scaunul, ceea ce face ca acesta să se mărească foarte mult (megacolon). Netratat, colonul se poate rupe, iar bacteriile pot pătrunde în cavitatea abdominală sau în fluxul sanguin. Megacolonul toxic poate fi fatal și necesită o intervenție chirurgicală de urgență.

• Perforație intestinală (o gaură în intestinul gros)

  Această afecțiune rară rezultă în urma unor leziuni extinse ale mucoasei colonului sau după un megacolon toxic. Bacteriile care se revarsă din colon în cavitatea abdominală pot duce la o infecție care pune viața în pericol (peritonită).

• Decesul

  Rareori, o infecție ușoară sau moderată cu Clostridium difficile - dar mai frecvent, o infecție gravă - poate evolua rapid spre o boală fatală dacă nu este tratată prompt.

Autor

Echipa medicală MedLife