medici analizand fisa medicala a unui pacient cu Infecţia cu Clostridium difficile

Infecţia cu Clostridium difficile

Descoperă informații utile despre această afecțiune: de la cauze, factori de risc, simptome, diagnosticare, până la metode de tratament și de prevenție.

Pentru recomandări personalizate, solicită o programare la un medic din Sistemul Medical MedLife.

Despre infecţia cu Clostridium difficile

Clostridium difficile este o bacterie care trăiește în intestin şi care provoacă o tulburare intestinală severă. Atunci când nivelurile de bacterii intestinale devin dezechilibrate, această bacterie se poate înmulți și poate provoca probleme grave de sănătate. Îmbolnăvirea cu Clostridium difficile apare, de obicei, după utilizarea îndelungată a antibioticelor, iar prezența în organism a bacteriei este asociată cu diareea provocată de utilizarea antibioticelor, dar și cu colita pseudomembranoasă.

Clostridium difficile este o bacterie care se poate transmite prin mâinile contaminate ale personalului medical expus la această bacterie sau prin contaminarea mediului, iar perioada de incubație a bacteriei este de aproximativ trei zile.


Infecţia la adulţi

Deși poate apărea la persoanele de orice vârstă, Clostridium difficile este depistată cel mai frecvent la adulții în vârstă. Studiile arată că riscul de a fi infectat cu această bacterie este de 10 ori mai mare în cazul persoanelor cu vârsta de 65 de ani și peste, comparativ cu persoanele mai tinere. De asemenea, femeile sunt mai predispuse decât bărbații la această infecție.

Unele persoane pot fi doar purtătoare ale bacteriei, fără să se îmbolnăvească vreodată, dar pot răspândi infecțiile.

Deși riscul infectării este mai mare pentru pacienții spitalizați, există și cazuri de infectare a persoanelor care nu se află în spitale. Unele tulpini ale bacteriei pot provoca infecții grave şi la persoanele mai tinere.


Infecţia la copii şi sugari

La copiii cu vârsta mai mică de cinci ani (în special la sugari), bacteria Clostridium difficile poate fi detectată în scaun, deși copilul nu prezintă simptome. Nu este clar de ce atât de mulți copii găzduiesc bacteria dar nu se îmbolnăvesc.

Cu toate acestea, în ultimii ani, Clostridium difficile a fost raportată din ce în ce mai des ca fiind o cauză de boală gastrointestinală la copii, iar prevalența infecției dobândită în spital sau în comunitate la copii este în creștere.

Bacteria Clostridium difficile analizata la microscop

Cauze

Bacteria Clostridium difficile este anaerobă, ceea ce înseamnă că nu are nevoie de oxigen pentru a trăi și a se reproduce. Ea poate fi prezentă în sol, apă și fecale. Unii oameni poartă bacteria în intestine în mod natural.

Clostridium difficile pătrunde în organism prin cavitatea bucală şi poate începe să se înmulţească în intestinul subțire. Când ajunge în intestinul gros, ea poate elibera cel puțin două toxine, denumite A și B. Toxina A acționează asupra mucoasei intestinale, determinând inflamarea acesteia, urmând ca Toxina B să-și exercite acțiunea citotoxică asupra epiteliului intestinal, deja lezat de toxina A. Aceste toxine distrug celulele, produc pete de celule inflamatorii și resturi celulare și provoacă diaree apoasă.

Atunci când bacteriile se află în afara colonului (practic oriunde în mediul înconjurător), ele se află într-o stare latentă, lucru care le permite să supraviețuiască pentru o perioadă lungă de timp în locuri precum:

  • fecale umane sau animale;
  • suprafețe;
  • mâini nespălate;
  • în sol;
  • în apă;
  • pe alimente, inclusiv carne.

Capacitatea de supraviețuire a bacteriei Clostridium difficile în stare latentă în afara organismului permite transmiterea, în general, ușoară a bacteriei, în special în absența spălării și curățării temeinice a mâinilor.

Factori de risc

Orice persoană poate fi expusă infectării cu Clostridium difficile dar, cel mai frecvent, este vorba însă despre pacienți care urmează sau au urmat recent un tratament cu antibiotice. Principalii factori de risc sunt:

  • Administrarea de antibiotice sau alte medicamente

    Atunci când luați antibiotice pentru a trata o infecție, aceste medicamente tind să distrugă o parte din bacteriile bune din corpul dumneavoastră, pe lângă bacteriile care cauzează infecția. Fără suficiente bacterii bune, Clostridium difficile poate scăpa rapid de sub control.

  • Internarea într-o unitate de îngrijire a sănătății

    În centrele de îngrijire pe termen lung, spitale și cămine de bătrâni, germenii se răspândesc cu ușurință, utilizarea antibioticelor este frecventă, iar pacienţii sunt deosebit de vulnerabili la infecții.

  • O boală gravă sau o procedură medicală

    Anumite afecțiuni sau proceduri medicale vă pot face mai susceptibili la o infecție cu Clostridium difficile, inclusiv:

  • boala inflamatorie intestinală;
  • un sistem imunitar slăbit din cauza unei afecțiuni medicale sau a unui tratament (cum ar fi chimioterapia);
  • boală cronică de rinichi;
  • pacienți cu afecțiuni precum HIV/ SIDA;
  • o procedură gastrointestinală;
  • altă intervenție chirurgicală abdominală.

Simptome

Semnele și simptomele apar, de obicei, în termen de 5 - 10 zile de la începerea unui tratament cu antibiotice. Totuși, uneori, ele se pot manifesta fie din prima zi, fie oricând în decurs de trei luni de la infectare.

Cele mai frecvente semne și simptome ale unei infecții ușoare până la moderate cu Clostridium difficile sunt:

  • diaree apoasă de trei sau mai multe ori pe zi, timp de mai mult de o zi;
  • crampe și sensibilitate abdominală ușoară.

Persoanele care se confruntă cu o infecție severă cu Clostridium difficile au tendința de a se deshidrata și pot avea nevoie de spitalizare. De asemenea, bacteria poate provoca inflamarea colonului și, uneori, poate forma pete de țesut crud ce pot sângera sau produce puroi. Semnele și simptomele unei infecții severe includ:

  • diaree apoasă de până la 10 - 15 ori pe zi;
  • crampe și dureri abdominale, care pot fi severe;
  • ritm cardiac rapid;
  • deshidratare;
  • febră;
  • greață;
  • creșterea numărului de celule albe din sânge;
  • insuficiență renală;
  • pierderea poftei de mâncare;
  • abdomen umflat;
  • apetit redus;
  • pierdere în greutate;
  • sânge sau puroi în scaun.
femeie tanara cu durere de burta cauzata de infectia cu clostridium

Diagnosticare

În cazul în care este suspicionată o infecție cu Clostridium difficile, medicul poate solicita unul dintre următoarele teste:

  • Sigmoidoscopie flexibilă

    În timpul acestei proceduri, medicul va introduce un tub flexibil, cu o cameră mică la capăt, în partea inferioară a colonului, pentru a căuta semne de infecție.

  • Teste de scaun

    O examinare a scaunului poate determina dacă bacteria a produs toxine. Totuși, testul pentru Clostridium difficile nu este util pentru a monitoriza eficacitatea tratamentului sau pentru pacienții asimptomatici. O diminuare a simptomelor (diareea încetează și se formează scaune normale) indică o vindecare a infecției.

  • Scanări imagistice

    În cazul în care medicul suspectează prezența unei complicații cu Clostridium difficile, acesta poate solicita o tomografie computerizată.

Tratament

Tratamentul în infecția cu Clostridium difficile poate implica:

  • oprirea oricărui antibiotic administrat, dacă este posibil;
  • înlocuirea antibioticului cu unul specific infecției pentru o perioadă de 10 zile;
  • consumul adecvat de lichide, pentru a preveni deshidratarea.

Simptomele ar trebui să se amelioreze la câteva zile după începerea noii cure de antibiotic, dar pot trece până la 14 zile ca infecția să dispară complet.

Pacienţii trebuie să meargă din nou la medic dacă simptomele se agravează, dacă se simt foarte rău după ce au început tratamentul cu antibiotic sau dacă simptomele revin ulterior.

În cazul în care infecția cu Clostridium difficile revine de două sau mai multe ori, se poate recomanda un transplant de microbiotă fecală. Acesta constă în introducerea în intestine a unor bacteriiunei persoane sănătoase, pentru a ajuta oprirea infecției.


Regimul alimentar recomandat

Regimul alimentar după tratamentul pentru Clostridium difficile trebuie să conțină și probiotice, microorganisme care pot ajuta la reglarea digestiei unei persoane.

Acestea sunt, de obicei, prezente în alimentele lactate fermentate, cum ar fi brânza maturată, iaurtul sau chefirul. Alte alimente care le includ sunt varza murată, tempeh fermentat și miso (o pastă de soia fermentată). Este vital să consumați produse care conțin culturi vii.

De asemenea, după ce a discutat cu medicul, pacientul poate lua şi suplimente probiotice. Unele dintre acestea sunt disponibile fără prescripție medicală, în timp ce pentru altele este necesară o rețetă.

Viața după Clostridium difficile implică efectuarea de schimbări în alimentație, ca parte importantă a tratamentului infecției. Dieta exactă pe care o persoană trebuie să o urmeze va depinde în funcție de gravitatea infecției.

Orice persoană cu acest tip de infecție ar trebui să se asigure că vorbește cu un medic specialist despre ceea ce ar trebui și nu ar trebui să mănânce.

Este indicat consumul de alimente care conțin fibre solubile. Acestea includ:

  • cereale, cum ar fi tărâțele și orzul;
  • fructe și legume;
  • fulgi de ovăz;
  • compot de mere natural fără adaos de zahăr;
  • linte;
  • semințe de in măcinate fin;
  • orez alb.

Se recomandă evitarea sau limitarea următoarelor alimente:

  • lapte integral sau alimente preparate din lapte integral;
  • alimente acide sau picante;
  • alimentele grase sau cu grăsimi;
  • alimente crude;
  • cofeina;
  • alimente care conțin grăsimi solide, grăsimi saturate totale și zahăr adăugat.

De asemenea, este foarte important să evitați deshidratarea și să consumaţi cât mai multe lichide, cum ar fi apa sau ceaiul din plante.


Complicaţii

Complicațiile infecției cu Clostridium difficile includ:

  • Megacolon toxic

    În această afecțiune rară, colonul nu este capabil să expulzeze gazele și scaunul, ceea ce face ca acesta să se mărească foarte mult (megacolon). Netratat, colonul se poate rupe, iar bacteriile pot pătrunde în cavitatea abdominală sau în fluxul sanguin. Megacolonul toxic poate fi fatal și necesită o intervenție chirurgicală de urgență.

  • Perforație intestinală (o gaură în intestinul gros)

    Această afecțiune rară rezultă în urma unor leziuni extinse ale mucoasei colonului sau după un megacolon toxic. Bacteriile care se revarsă din colon în cavitatea abdominală pot duce la o infecție care pune viața în pericol (peritonită).

  • Decesul

    Rareori, o infecție ușoară sau moderată cu Clostridium difficile - dar mai frecvent, o infecție gravă - poate evolua rapid spre o boală fatală dacă nu este tratată prompt.

Prevenţie

Măsurile preventive includ:

  • Evitarea utilizării inutile a antibioticelor

    Antibioticele sunt, uneori, prescrise pentru afecțiuni nebacteriene, cum ar fi bolile virale, care nu sunt ajutate de aceste medicamente. Dacă aveți nevoie de un antibiotic, întrebați medicul dumneavoastră dacă este posibil să obțineți o rețetă pentru un medicament care se ia pentru o perioadă mai scurtă sau este un antibiotic cu spectru îngust. Antibioticele cu spectru îngust vizează un număr limitat de specii de bacterii și este mai puțin probabil să afecteze bacteriile sănătoase.

  • Igiena mâinilor

    Lucrătorii din domeniul sănătății trebuie să practice o bună igienă a mâinilor înainte și după ce tratează fiecare persoană pe care o îngrijesc. În cazul unui focar de Clostridium difficile, utilizarea săpunului și a apei calde este o alegere mai bună pentru igiena mâinilor, deoarece dezinfectanții pe bază de alcool nu distrug eficient sporii de Clostridium difficile. De asemenea, vizitatorii trebuie să se spele pe mâini cu săpun și apă caldă înainte și după ce părăsesc camera sau folosesc baia.

  • Precauții de contact

    Persoanele care sunt spitalizate cu infecția cu Clostridium difficile au o cameră privată sau împart camera cu o persoană care are aceeași boală. Personalul spitalului și vizitatorii poartă mănuși de unică folosință și halate în timp ce se află în cameră.

  • Curățenie temeinică

    În orice mediu de îngrijire a sănătății, toate suprafețele trebuie dezinfectate cu atenție cu un produs care conține înălbitor cu clor. Sporii de Clostridium difficile pot supraviețui expunerii la produsele de curățare de rutină care nu conțin înălbitor.

Bibliografie

  1. Clostridium difficile infection. Mayo Clinic. Aug. 27, 2021. Accesat pe 14.01.2023, https://www.mayoclinic.org
  2. What to know about Clostridium difficile. Medical News Today. June 27, 2019, https://www.medicalnewstoday.com
  3. What to eat if you have a C. difficile infection. Medical News Today. 9 Dec, 2021, https://www.medicalnewstoday.com
  4. Clostridium difficile (C. diff) infection. National Health Service. Feb. 08, 2022, https://www.nhs.uk
  5. 5. Risk factors for Clostridioides difficile infection in children: a systematic review and meta-analysis. Science Direct, Publicat în decembrie 2022. https://www.sciencedirect.com

Echipa medicală - Boli infectioase și Gastroenterologie

Solicită o programare

Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.

femeie fericita care lucreaza folosind mai multe dispozitive pe un birou la domiciliu

©2024 Acest site este proprietatea Medlife S.A. Toate drepturile rezervate.