Sarcina molară

Cauze

Un ovul fertilizat atipic este principala cauză a sarcinii molare. Celulele umane au, de obicei, 23 de perechi de cromozomi. Într-o fertilizare normală, un cromozom din fiecare pereche provine de la tată, iar celălalt de la mamă.

Într-o sarcină molară completă, unul sau doi spermatozoizi fecundează un ovul. Cromozomii din oul mamei lipsesc sau nu sunt funcționali, în timp ce cromozomii tatălui sunt copiați. De cealaltă parte, într-o sarcină molară parțială cauzele sunt prezența cromozomilor mamei, dar cu câte două seturi de cromozomi proveniți de la tată. Embrionul are apoi 69 de cromozomi, în loc de 46. Acest lucru apare în majoritatea cazurilor, atunci când doi spermatozoizi fecundează un ovul, rezultând o duplicare a genelor tatălui.

Simptome

O sarcină molară are o evoluție normală la început, însă, pe parcurs, apar simptome precum:

• hemoragie (sângerări vaginale de culoare maro, până la roșu aprins) în primele trei luni;
• greață și vărsături severe;
• vezicule de dimensiuni relativ mari (cât boabele de struguri), care sunt eliminate pe cale vaginală;
• presiune sau durere pelvină;
• chisturi ovariene bilaterale.

Datorită investigațiilor medicale ce pot fi efectuate, majoritatea sarcinilor molare sunt depistate încă din primul trimestru. În cazul în care acest lucru nu se întâmplă și sarcina își continuă evoluția fără a fi diagnosticată afecțiunea, pot să apară următoarele simptome:

• uter neobișnuit de mare la începutul sarcinii;
• preeclampsie - o afecțiune care provoacă hipertensiune arterială și determină apariția proteinelor în urină - înainte de 20 de săptămâni de sarcină. Pentru a înțelege mai bine ce este preeclampsia, trebuie discutat cu medicul specialist;
• chisturi ovariane;
• tiroidă hiperactivă, afecțiune cunoscută și sub numele de hipertiroidism.

Tratament

Sarcina molară nu poate fi lăsată să avanseze și trebuie întreruptă.

Tratamentul pentru sarcina molară poate fi:

• dilatare și chiuretaj/aspirare: procedură prin care se îndepărtează țesutul molar din uter. Se efectuează cu anestezie parțială sau totală, medicul specialist ginecolog deschide colul uterin și folosește un dispozitiv de aspirare/chiuretaj;
• îndepărtarea uterului: tratament care se efectuează mai rar, atunci când există risc crescut de neoplazie trofoblastică gestațională și nu există dorința de sarcini viitoare;
• monitorizarea HCG: după ce țesutul molar este îndepărtat, medicul continuă să măsoare nivelul HCG până când acesta scade. În sarcina molară, valorile beta HCG sunt ridicate. După ce tratamentul pentru sarcina molară este complet, se monitorizează nivelurile de HCG timp de șase luni, pentru a se asigura că nu mai rămâne țesut molar. Pentru persoanele cu boală trofoblastică gestațională, nivelurile acestui hormon sunt verificate timp de un an după terminarea tratamentului.

Complicații

După îndepărtarea unei sarcini molare, țesutul molar poate rămâne și continuă să crească. Această afecțiune se numește neoplazie trofoblastică gestațională persistentă și este mai susceptibilă în cazul sarcinilor molare complete.

Un semn al neoplaziei trofoblastice gestaționale persistente este un nivel ridicat de gonadotropină corionică umană (HCG) - un hormon al sarcinii - chiar și după ce sarcina molară a fost îndepărtată. În unele cazuri, această problemă medicală este tratată cu chimioterapie. O altă posibilitate de tratament este îndepărtarea uterului, cunoscută și sub numele de histerectomie.

Rareori, se poate dezvolta coriocarcinomul, o formă canceroasă a bolii, care se răspândește la alte organe. Coriocarcinomul este, de obicei, tratat prin chimioterapie și apare cu precădere în cazul femeilor cu sarcină molară completă.

În cazul avortului, indiferent de ce a fost provocat, perioada de sângerare după o pierdere de sarcină variază, însă majoritatea femeilor prezintă sângerări vaginale aproximativ trei săptămâni.

Autor

Echipa medicală MedLife