medici analizand fisa medicala a unui pacient cu Sarcina molară

Sarcina molară

Alte denumiri: Mola hidatiforma

Descoperă informații utile despre sarcina molară: de la cauze, factori de risc, simptome, diagnosticare, până la metode de tratament și de prevenție.

Pentru recomandări personalizate, solicită o programare la un medic din Sistemul Medical MedLife.

Despre sarcina molară

Sarcina molară (mola hidatiforma) este o complicație ce poate să apară în cazul femeilor însărcinate care se confruntă cu o creștere neobișnuită a numărului de celulele ce poartă denumirea de trofoblaste. Aceste celule devin, de obicei, placenta, prin intermediul căreia fătul preia substanțele nutritive de la mamă. Acest tip de sarcină reprezintă o formă de boală trofoblastică gestațională.

Există două tipuri de sarcină molară:

  • sarcina molară completă sau sarcina molară totală;
  • sarcina molară parțială.

Într-o sarcină molară completă, țesutul placentar se inflamează și formează chisturi pline cu lichid și nu există făt. Într-o sarcină molară parțială, placenta poate avea atât țesut regulat, cât și anormal. Poate exista un făt, dar acesta nu va supraviețui și sarcina se întrerupe devreme.

Femeie cu durere provocata de o sarcina molara

Cauze

Un ovul fertilizat atipic este principala cauză a sarcinii molare. Celulele umane au, de obicei, 23 de perechi de cromozomi. Într-o fertilizare normală, un cromozom din fiecare pereche provine de la tată, iar celălalt de la mamă.

Într-o sarcină molară completă, unul sau doi spermatozoizi fecundează un ovul. Cromozomii din oul mamei lipsesc sau nu sunt funcționali, în timp ce cromozomii tatălui sunt copiați. De cealaltă parte, într-o sarcină molară parțială cauzele sunt prezența cromozomilor mamei, dar cu câte două seturi de cromozomi proveniți de la tată. Embrionul are apoi 69 de cromozomi, în loc de 46. Acest lucru apare în majoritatea cazurilor, atunci când doi spermatozoizi fecundează un ovul, rezultând o duplicare a genelor tatălui.

Factori de risc

Factorii de risc ce pot contribui la apariția unei sarcini molare complete sau parțiale includ:

  • sarcină după o sarcină molară: femeile care au avut în trecut o sarcină molară sunt predispuse mai frecvent la această complicaţie (media este de 1 la 100 de persoane);
  • vârsta mamei: sarcina molară este mai probabilă în cazul femeilor cu vârsta peste 43 de ani sau sub 15 ani.

Simptome

O sarcină molară are o evoluție normală la început, însă, pe parcurs, apar simptome precum:

  • hemoragie (sângerări vaginale de culoare maro, până la roșu aprins) în primele trei luni;
  • greață și vărsături severe;
  • vezicule de dimensiuni relativ mari (cât boabele de struguri), care sunt eliminate pe cale vaginală;
  • presiune sau durere pelvină;
  • chisturi ovariene bilaterale.

Datorită investigațiilor medicale ce pot fi efectuate, majoritatea sarcinilor molare sunt depistate încă din primul trimestru. În cazul în care acest lucru nu se întâmplă și sarcina își continuă evoluția fără a fi diagnosticată afecțiunea, pot să apară următoarele simptome:

  • uter neobișnuit de mare la începutul sarcinii;
  • preeclampsie - o afecțiune care provoacă hipertensiune arterială și determină apariția proteinelor în urină - înainte de 20 de săptămâni de sarcină. Pentru a înțelege mai bine ce este preeclampsia, trebuie discutat cu medicul specialist;
  • chisturi ovariane;
  • tiroidă hiperactivă, afecțiune cunoscută și sub numele de hipertiroidism.
Stare de greata provocata de mola hidatiforma

Diagnosticare

Medicul obstetrician care suspectează o sarcină molară va recomanda efectuarea de analize de sânge, precum și o ecografie. Încă din săptămâna opt sau nouă de sarcină, o ecografie a unei sarcini molare complete poate arăta:

  • absența embrionului sau a fătului;
  • lipsa lichidului amniotic;
  • o placentă chistică groasă care aproape umple uterul;
  • chist ovarian.

O ecografie a unei sarcini molare parțiale poate arăta:

  • un făt de dimensiuni mai mici decât ar fi normal;
  • cantitate mică de lichid amniotic;
  • aspect anormal al placentei.

După depistarea sarcinii molare, se pot face investigații medicale suplimentare pentru a diagnostica:

  • preeclampsie;
  • hipertiroidism;
  • anemie.

Tratament

Sarcina molară nu poate fi lăsată să avanseze și trebuie întreruptă.

Tratamentul pentru sarcina molară poate fi:

  • dilatare și chiuretaj/aspirare: procedură prin care se îndepărtează țesutul molar din uter. Se efectuează cu anestezie parțială sau totală, medicul specialist ginecolog deschide colul uterin și folosește un dispozitiv de aspirare/chiuretaj;
  • îndepărtarea uterului: tratament care se efectuează mai rar, atunci când există risc crescut de neoplazie trofoblastică gestațională și nu există dorința de sarcini viitoare;
  • monitorizarea HCG: după ce țesutul molar este îndepărtat, medicul continuă să măsoare nivelul HCG până când acesta scade. În sarcina molară, valorile beta HCG sunt ridicate. După ce tratamentul pentru sarcina molară este complet, se monitorizează nivelurile de HCG timp de șase luni, pentru a se asigura că nu mai rămâne țesut molar. Pentru persoanele cu boală trofoblastică gestațională, nivelurile acestui hormon sunt verificate timp de un an după terminarea tratamentului.

Complicații

După îndepărtarea unei sarcini molare, țesutul molar poate rămâne și continuă să crească. Această afecțiune se numește neoplazie trofoblastică gestațională persistentă și este mai susceptibilă în cazul sarcinilor molare complete.

Un semn al neoplaziei trofoblastice gestaționale persistente este un nivel ridicat de gonadotropină corionică umană (HCG) - un hormon al sarcinii - chiar și după ce sarcina molară a fost îndepărtată. În unele cazuri, această problemă medicală este tratată cu chimioterapie. O altă posibilitate de tratament este îndepărtarea uterului, cunoscută și sub numele de histerectomie.

Rareori, se poate dezvolta coriocarcinomul, o formă canceroasă a bolii, care se răspândește la alte organe. Coriocarcinomul este, de obicei, tratat prin chimioterapie și apare cu precădere în cazul femeilor cu sarcină molară completă.

În cazul avortului, indiferent de ce a fost provocat, perioada de sângerare după o pierdere de sarcină variază, însă majoritatea femeilor prezintă sângerări vaginale aproximativ trei săptămâni.

Prevenție

Riscul de a dezvolta o sarcină molară este mai mare în cazul femeilor care s-au confruntat deja cu această problemă. În cazul în care pacienta dorește o altă sarcină, medicul poate recomanda să aștepte o perioadă de cel puțin șase luni - un an. Odată ce rămâne însărcinată, ecografiile se vor face mai devreme și, cel mai probabil, vor fi mai dese decât în cazul unei femei care nu are istoric de sarcini molare.

Bibliografie

  1. “ClinicalKey.” Clinicalkey.com, 2023, www.clinicalkey.com
  2. “UpToDate.” Uptodate.com, 2023, www.uptodate.com
  3. Walls, Ron, et al. Rosen’s Emergency Medicine: Concepts and Clinical Practice. Elsevier Health Sciences, 13 June 2022, www.elsevier.com
  4. Lisman, B.A.M, et al. “Vasculogenesis in Complete and Partial Hydatidiform Mole Pregnancies Studied with CD34 Immunohistochemistry.” Human Reproduction, vol. 20, no. 8, 5 May 2005, pp. 2334–2339, https://academic.oup.com https://doi.org/10.1093/humrep/dei039

Echipa medicală - Ginecologie și Obstetrica - Ginecologie

Solicită o programare

Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.

femeie fericita care lucreaza folosind mai multe dispozitive pe un birou la domiciliu