Chistul ovarian

Despre chistul ovarian

Chistul ovarian este orice colecție de lichid situată la nivelul ovarului sau pe suprafața acestuia. Femeia are două ovare, fiecare având aspectul și dimensiunea unui fruct de migdal, situate de o parte și de alta a uterului.

Ovarele produc în fiecare lună, alternativ, un folicul sau mai multe. Foliculul începe să crească din a doua zi de ciclul menstrual până în ziua ovulației, când atinge dimensiunea de 18-20 mm, și apoi se rupe (ovulație), producându-se ciclul menstrual lunar. Pe toată durata perioadei de reproducere umană, orice folicul care atinge 25 mm fără să se rupă poate fi numit chist.

Majoritatea femeilor vor avea un chist ovarian la un moment dat în perioada de reproducere. Acestea pot apărea și în premenopauză sau în postmenopauza și pot varia foarte mult în dimensiune, de la 2,5 cm până la chisturi gigant.

Tipuri de chisturi

Chisturile ovariene benigne (necanceroase) pot fi de mai multe tipuri:

• Chisturi ovariene funcționale: sunt frecvente, au originea la nivelul foliculilor ovarieni și apar în urma disfuncțiilor hormonale care preced ovulația. Acestea duc la extinderea antrului folicular cu fluid seros și formarea unui chist folicular. În contrast, după ovulație, hemoragia excesivă poate umple structura corpului galben, creând un chist de corp galben. Chisturile funcționale sunt de două tipuri: chisturi foliculare sau chisturi de corp galben și ambele au, în general, simptome și un management similar. Se diferențiază prin potențialii hormonii produși și prin aspectul hidrologic, nu sunt îngrijorătoare și nu necesită tratament, rupându-se de la sine, de obicei în 2-3 luni;
• Chisturi luteinice tecale: sunt funcționale și caracterizate prin luteinizarea și hipertrofia stratului tecal intern. Bilaterale, multiple și cu pereți subțiri, cu dimensiuni de 1 – 4 cm, ele sunt asociate cu boala trofoblastică gestațională, cu sarcina multiplă, diabetul, hidropsul fetal și hiperstimularea ovariană în cadrul tehnicilor de reproducere asistată;
• Chisturi neoplazice ovariene beningne: neoplasmele ovariene pot fi hidrologic distincte și sunt grupate în tumori ale cordoanelor sexuale sau ale altor celule de origine. cele mai frecvente tipuri sunt chistodenomul seros și mucinos și tetaromul matur;
• Tumori ovariene solide: se prezintă ca mase solide ce trebuie extirpate însă, pentru că prezintă risc de malignitate. Această categorie include: tumorile cordoanelor sexuale, tumorile Krukenberg, leiomioamele ovariene și leiomiosarcoamele ovariene, limfoamele primare carcinoide și tumorile cu celule traziționale sau tumorile Bernner;
• Sindromul ovarului restant: țesutul ovarian persistent funcțional după ovarectomie parțială poate prezenta o masă pelvină dacă dezvoltă un ovar patologic;
• Torsiunea maselor anexiale: implică, cel mai frecvent, răsucirea ovarului și a trompei, care se rotesc împreună în jurul ligamentului larg;
• Chisturile paratubare/paraovariene: reprezintă resturi destinse ale ductului paramezonefritic sau chisturi mezoteliale de incluziune;
• Neoplazii beningne: sunt tumori benigne ale trompei uterine și apar rar;
• Abcesul tuboovarian: reprezintă o masă inflamatorie ce cuprinde trompa uterină, ovarul și structurile adiacente acestora;
• Chist ovarian cu endometrioză (endometreomă): implică durerile mari înainte sau în timpul menstruației, în timpul actului sexual sau care te trezește în timpul nopții;
• Chist dermoid: este solid și poate fi perceput ca o greutate pelvină.

Factori de risc

Există mai mulți factori cu risc crescut în apariția chisturilor ovariene:

• fumatul: deși nu se cunoaște mecanismul exact prin care fumatul își exercită efectele, sunt suspectate schimbări în secreția de gonadotropină și în funcția ovariană;
• contracepția: contraceptivele hormonale orale în doze mari suprimă activitatea ovariană;
• medicația: femeile tratate cu unele medicamente pentru cancer mamar prezintă un risc crescut de formare a chisturilor ovariene.

Diagnosticare

Examinarea de rutină a pacientei, ultrasonografia transvaginală sau abdominală sunt necesare pentru punerea diagnosticului. Aceste investigații oferă informații și despre mărimea, poziția, aspectul și conținutul chistului (lichid sau solid).

Alte investigații care pot detecta chistul ovarian sunt examenul CT (computer tomograf), scanarea RMN (folosind un dispozitiv cu câmpuri magnetice care examinează țesuturile interioare ale organelor interne), CA125 (un test de sânge, marker tumoral pentru screeningul de cancer ovarian).

Prevenție

Este foarte important pentru orice femeie, în orice perioadă a vieții sale, să efectueze un control ginecologic de rutină anual, deoarece la menopauză formațiunile tumorale maligne sunt foarte silențioase. Acest control anual și obligatoriu presupune o ecografie transvaginală și analize de laborator.

Formarea chisturilor ovariene nu poate fi prevenită, dar prin examen ginecologic, acestea pot fi depistate timpuriu.

Simptomele de cancer ovarian pot simula simptomele de chist ovarian. De aceea este foarte importantă vizita la medicul ginecolog, mai ales dacă ciclul menstrual își schimbă caracteristicile, dacă dispare pofta de mâncare și se pierde în greutate, dacă apar dureri pelviene sau senzație de balonare.