RUTINA DE VINERI
20% reducere la consultații și analize!
Despre sarcina oprită din evoluție
Sarcina oprită din evoluție este o afecțiune ce are loc la orice etapă pe parcursul sarcinii. După 24 de săptămâni, când fătul este viabil, această situaţie poarte numele de mortalitate fetală antenatală. Aproximativ 2-3% dintre sarcini se vor opri din evoluţie în al doilea trimestru, rata fiind mult mai mică decât în primul trimestru. Odată ce femeia ajunge la aproximativ 20 de săptămâni de gestație, decesul fetal apare în mai puțin de 0,5% din cazuri.
Un caz aparte îl reprezintă sarcina gemelară cu un embrion oprit din evoluție. În această situație, sarcina debutează normal, însă unul dintre embrioni se oprește complet din procesul de dezvoltare. Această afecțiune se mai numește și sindromul geamănului dispărut.
Cauze
Cauzele sarcinii oprite din evoluție pot fi numeroase. Pentru a înțelege de ce se oprește sarcina din evoluție, în primul rând trebuie făcută distincția de avortul timpuriu (înainte de 20 de săptămâni).
Există factori şi afecțiuni medicale care cresc riscul de travaliu prematur înainte de viabilitate, care includ:
- insuficienţă istmico-cervicală;
- operație prealabilă a colului uterin;
- consumul de droguri ilicite, în special de cocaină;
- anomalii fetale (probleme genetice sau structurale);
- infecție uterină (aceasta este mai frecventă în țările în curs de dezvoltare);
- probleme la nivelul uterului, inclusiv fibroame sau anomalii ale formei uterului;
- deficitul de progesteron;
- trombofiliile.
De asemenea, sunt unele afecțiuni medicale care sunt asociate cu moartea fetală în al doilea trimestru, cum ar fi:
- anomalii fetale (probleme genetice sau structurale);
- afecțiuni materne dificil de controlat, cum ar fi bolile tiroidiene, diabetul sau hipertensiunea arterială;
- lupus (lupus eritematos sistemic);
- condiții autoimune sau genetice care cresc riscul unei femei de a forma cheaguri de sânge în vasele de sânge (cum ar fi sindromul antifosfolipidic, trombofiliile);
- preeclampsie foarte precoce sau eclampsie;
- decolarea de placentă;
- hematomul retroplacentar;
- anomaliile de structură, inserţie, poziţionare a cordonului ombilical;
- oligoamniosul sever;
- ruperea prematură de membrane;
- hemoblastoze fetale;
- trauma abdominală.
Factori de risc
Sarcina oprită din evoluție poate să apară la orice femeie, însă există factori de risc ce cresc șansele decesului fetal după săptămâna 20, cum ar fi:
- diabet sau hipertensiune arterială;
- obezitate;
- vârsta sub 18 ani;
- vârsta peste 35 de ani;
- rasa afro-americană;
- istoric de o sarcină sau mai multe oprite din evoluție;
- traumă sau stres;
- lipsa îngrijirii prenatale;
- fumatul;
- consumul de marijuana sau altor droguri;
- administrarea de analgezice;
- probleme ale sistemului imun.
Simptome
Simptomele sarcinii oprite din evoluție includ:
- sângerare: cel mai frecvent, sângerarea este un semn al unei probleme cu placenta și nu indică decesul fetal; sângerarea poate indica deschiderea colului uterin fără travaliu (insuficiență cervicală). Cu insuficiență cervicală, colul uterin începe să se deschidă devreme, fără contracții; pe măsură ce acesta se deschide tot mai mult, urmează contracțiile;
- crampe: printre ceea ce simți când sarcina se oprește din evoluție se numără și crampele cauzate de travaliul timpuriu;
- dispariția mișcărilor fetale: poți suspecta o sarcină oprită din evoluție când dispare mișcarea fetală, ceea ce indică decesul fătului. Cele mai multe femei pot simți copilul mișcându-se chiar şi până în săptămâna 20. Dacă mișcările au existat, iar apoi au dispărut, este important să contactezi imediat medicul;
- în sarcina oprită din evoluție sânii pot să nu mai fie dureroși, însă acest lucru diferă de la o femeie la alta.
Majoritatea femeilor care au mai puțin de 20 de săptămâni de sarcină nu observă niciun simptom al decesului fetal.
Diagnosticare
Testul folosit pentru a verifica decesul fetal în al doilea trimestru este o examinare cu ultrasunete pentru a vedea cum se dezvoltă copilul. Decesul fetal este diagnosticat atunci când examenul cu ultrasunete nu arată nici-o activitate cardiacă a bebelușului.
Tratament
Există două tipuri principale de tratament pentru sarcina oprită din evoluție (avort spontan): nechirurgical și chirurgical.
În multe cazuri, corpul femeii elimină în mod natural tot țesutul de sarcină. Acest lucru poate dura de la câteva zile până la câteva săptămâni și nu este nevoie de tratament. Dacă durează mult, medicul poate administra medicaţie care ajută la eliminarea fetusului. Procesul poate implică sângerări, crampe, diaree și greață.
De cealaltă parte, tratamentul chirurgical se face dacă există complicații cu avortul spontan.
Tratamentele chirurgicale comune includ:
- aspirația cu vid (pentru sarcinile în primul trimestru): în timpul acestei proceduri, un tub subțire este introdus în uter și este conectat la un dispozitiv de aspirare. Țesutul de sarcină este aspirat din corp. Procedura se face sub anestezie locală.
- dilatare și chiuretaj: această procedură deschide colul uterin, iar cu un instrument se îndepărtează țesutul de sarcină. Procedura se face, de obicei, sub anestezie locală sau generală. După tratament, medicul poate recomanda evitarea introducerii de tampoane în vagin, precum și contactul sexual, pentru a preveni infecția.
Analizele recomandate după o sarcină oprită din evoluție includ ecografia și probele de sânge. Valorile beta HCG în sarcina oprită din evoluție scad progresiv. Prin urmare, dacă sarcina e oprită din evoluție, testul mai iese pozitiv timp de aproximativ șase săptămâni de la decesul fetal.
Complicații
Complicațiile pot include:
- infecții;
- hemoragie;
- afecțiuni produse de menținerea țesutului de sarcină în interiorul uterului;
- infertilitate;
- decesul pacientei.
Prevenție
Chiar dacă foarte multe afecțiuni ce pot duce la avort nu pot fi ținute sub control, sarcina oprită din evoluție poate fi evitată dacă pacienta și medicul acordă atenție următoarelor aspecte:
- evitarea fumatului, a alcoolului și a consumului de droguri în timpul sarcinii;
- dietă sănătoasă, echilibrată;
- evitarea infecțiilor;
- evitarea alimentelor care dăunează mamei sau fătului;
- controlul greutății;
- prevenţia antitrombotică.
Autor
Bibliografie
- Edlow, Andrea G., et al. “Second-Trimester Loss and Subsequent Pregnancy Outcomes: What Is the Real Risk?” American Journal of Obstetrics and Gynecology, vol. 197, no. 6, Dec. 2007, pp. 581.e1–581.e6, https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov , https://doi.org/10.1016/j.ajog.2007.09.016
- Health, Davis. “Understanding Second Trimester Loss | Obstetrics and Gynecology | UC Davis Health.” Ucdavis.edu, 2014, https://health.ucdavis.edu
- “Miscarriage.” Marchofdimes.org, 2023, www.marchofdimes.org
- NHS Choices. Prevention - Miscarriage. 2023, www.nhs.uk
Alte afecțiuni similare
Salpingita
Salpingita reprezintă o patologie specifică tractului genital feminin, ce corespunde inflamației uneia sau ambelor trompe uterine. Este o patologie frecventă în rândul...
Vezi detalii
Sarcina extrauterină
În cazul sarcinii extrauterine (sarcină ectopică), oul fertilizat se dezvoltă în afara endometrului (la nivelul trompelor uterine, ovarelor, colului uterin, cavității...
Vezi detalii
Sarcina molară
Sarcina molară (mola hidatiforma) este o complicație ce poate să apară în cazul femeilor însărcinate care se confruntă cu o creștere neobișnuită a numărului de celulele...
Vezi detalii
Sarcoidoza
Sarcoidoza este o afecțiune care face ca sistemul imunitar să reacționeze excesiv și să producă noduli numiți și granuloame. În funcție de locație și dimensiune,...
Vezi detalii
Sarcomul
Sarcomul este tumora malignă apărută în oase (sarcom osos) sau în țesuturile de legătură (țesuturi care leagă, susțin sau înconjoară părți ale corpului); acestea includ...
Vezi detalii
Scabie
Scabia (termenul popular fiind râia) este o afecțiune care se dezvoltă în urma penetrării pielii de un parazit (un acarian). Scabia se manifestă prin mâncărimi intense,...
Vezi detalii
Solicită o programare
Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.
